Skip to content
Politică Video

Cristian Bușoi, despre România cu Dan Bucura EXCLUSIV (VIDEO)

" "

Invitatul interviurilor PSnews din această săptămână este europarlamentarul Cristian Bușoi, cotat cu cele mai mari şanse de a deveni candidatul Partidului Național Liberal (PNL) la Primăria Capitalei.

În cadrul interviului acordat PSnews, Cristian Bușoi a explicat care este motivul pentru care, deși este oficial, candidatul PNL-ului la funcția de primar al Bucureștiului, nu există o echipă de colegi creionată pe care PNL-ul să îi arunce în luptă la celelalte sectoare din Capitală.

" "
" "

În același timp, europarlamentarul a vorbit despre capacitatea autorităţilor de a reacţiona eficient în situaţii de urgenţă. În acest context, liberalul s-a referit la una dintre principalele probleme ale Bucureştiului: pericolul seismic care planează asupra a numeroase clădiri din oraş. Astfel, prim-vicepreşedintele PNL a dat ca exemplu cele mai mari două cutremure prin care a trecut România în secolul trecut: cel din 1977 şi, anterior, cel din 1940.

Totodată, Cristian Bușoi a comentat modificarea privind alegerile – cu un singur tur de scrutin, declarând că „alegerile dintr-un singur tur avantajează doar primarii în funcție”.

De asemenea, politicianul a discutat despre promisiunile „SF” ale fostului edil Sorin Oprescu.

În acest context, Cristian Bușoi a abordat și problema câinilor maidanezi: poate fi eutanasierea o soluție?

Nu în ultimul rând, Cristian Bușoi a dezvăluit care sunt oamenii pe care îi vede drept potențiali contracandidați în lupta pentru fotoliul Primăriei Capitalei.

Dan Bucura: Bună ziua, domnule Cristian Bușoi. Bine ați revenit în studioul nostru, la PSnews. De această dată, față de ultima noastră întâlnire, sunteți, oficial, candidatul PNL-ului la funcția de primar al Capitalei. Sunteți dvs., însă la ora la care vorbim nu avem creionată și o echipă de colegi, să spunem așa, pe care PNL-ul îi aruncă în luptă la celelalte șase sectoare în Capitală. Din punctul meu de vedere, mi se pare oarecum atipic – e un moment destul de avansat și ne așteptam să avem totuși numele candidaților. De ce credeți că a fost această particularitate în campania care urmează? Cel puțin la locale mă refer.

Cristian Bușoi: Bună ziua și sunt onorat de invitația dvs. și mă bucur să fiu din nou la PSnews și alături de cititorii și cei care ne urmăresc în mediul online. Cred că e o întrebare importantă. Și eu mă așteptam ca până la această oră nu doar să se fi conturat în mare parte candidaturile de sector la toate partidele, dar chiar și în ceea ce privește Primăria Capitalei lucrurile să fie mult mai clare pentru că avem, desigur, un partid care și-a asumat candidatura care urmează a fi validată, totuși, ca să fim foarte formali de Biroul Politic Național. Deocamdata candidatura mea este decizia organizației PNL București dar pentru a rămâne definitivă trebuie să fie și o validare a acestei propuneri în Biroul Politic Național dar deocamdată singurul care și-a asumat un proiect pentru București, care și-a asumat un calendar transparent de desemnare a unor candidați care a venit în fața bucureștenilor cu câteva nume pe care le-a testat într-un sondaj de opinie, care i-a încurajat pe candidații din bătălia internă. Vă aduc aminte că am fost într-o luptă internă cu Ludovic Orban, cu domnul Petre Roman, cu domnul deputat Canacheu. Am fost încurajați să ne consultăm cu bucureștenii, să venim cu propuneri, să facem toate eforturile pentru a-i convinge că PNL are soluțiile cele bune. Deci, singurul partid care a pornit acest demers foarte serios și transparent a fost Partidul Național Liberal.  Sigur că mă aștept să existe candidați la toate partidele din Parlament și nu numai cele care se află în Parlament, așa cum, în mod evident, vor apărea partide noi pentru că legea este în acest moment propice pentru a înființa un partid mult mai ușor decât se putea face înainte și sigur, probabil vor fi și câțiva candidați independenți, mai ales că în București mitul independentului nu s-a spulberat într-utotul odată cu finalul mandatelor domnului Sorin Oprescu. Dar deocamdată, așa cum spuneți, în arena publică e doar Partidul Național Liberal, într-un fel sunt eu, de asta există și foarte multă atenție și foarte multe critici și foarte multe atacuri în ceea ce privește candidatura mea. Odată ce Partidul Social Democrat, ALDE, PMP  își vor desemna candidați, Partidul Socialist Român – PSRO – își vor desemna candidați, în mod evident deja putem porni la niște dezbateri mai consistente iar oamenii prin comparație vor putea vedea care ar fi soluția cea mai bună pentru București.

Dan Bucura: Am să trec direct la un epidod care a avut loc în această săptămână și în urma căruia ați fost amplu mediatizat, în bine, în rău, în funcție de cum au perceput colegii noștri din media și nu numai. Mă refer la faptul că într-o conferință de presă, știți foarte bine la ce mă refer, ați folosit atât niște imagini de la tragedia Colectiv, cât și de la dezastrul din 1977. Unii au spus că a fost o gafă electorală, alții că e o strategie de imagine, poate ne faceți o radiografie a acestui episod și ne spuneți și punctul dvs. de vedere mai clar.

Cristian Bușoi: Nu a fost nicio strategie deliberată și sper ca să nu fi fost percepută nici ca o gafă. Cel mai mult îmi doresc ca cei care au fost cu sinceritate deranjați de folosirea momentului Colectiv, cărora le-am cerut scuze dacă au fost deranjați, să înțeleagă sinceritatea demersului meu. Cred cu multă, multă convingere că Bucureștiul se află în fața unei situații foarte grave. Se află în pragul unei posibile tragedii. Doamne ajută să nu fie niciun eveniment care e independent de voința omenească și Doamne ajută nu trecem prin momente foarte dificile așa cum au trecut și țări mai dezvoltate decât noi sau mai puțin dezvoltate. Dar orice fel de analiză obiectivă arată că în București sunt 672 de clădiri. Sunt peste 600 de clădiri care sunt în acest moment clasificate în clasa de risc A. Vreo 300 sute și ceva au fost de la bun început în clasa de risc A, dintre care 178 erau clădiri pericol de prăbușire iminentă – celebrele buline roșii, la care nu e nevoie de un cutremur de 7 grade așa cum a fost cel din 1977 pentru a se dărâma. Specialiștii spun chiar cutremure peste 6 grade, aceste 170 de clădiri au șanse puține să rămână în picioare. După, cu noua legislație, cea care interzice și activități comerciale în aceste clădiri și care afectează într-un fel cel puțin centrul vechi al Bucureștiului a mai readus în clasa 1 de risc încă un număr de 300 și ceva de clădiri. Numerele nu sunt definitive, de aceasta chiar dacă de la Primărie am primit cifra de 672, prin reevaluări sau prin adăugarea a noi clădiri care vor fi expertizate, această cifră va fluctua. De aceea zic că pest 600 de clădiri sunt în foarte mare pericol și eu cred că în primul rând nu trebuie să uităm niciun moment: nici tragedia din 1977 și nici faptul că, cu tragedia de la Colectiv s-a dovedit că nu suntem într-utotul pregătiți pentru a gestiona situații de trauma colectiva. Am vrut să reamintesc că aceste tragedii nu trebuie să se întâmple și acesta a fost sensul pentru care am încercat ca mesajul pe care îl transmit să fie unul pe care oamenii să îl perceapă în acest fel și să înțeleagă că până la urmă trebuie să facem ceva. De altfel, dacă vă aduceți aminte, dincolo de imagini, care, mă rog, au fost și vor fi în continuare discutate și, într-adevăr, pot să înțeleg foarte multe argumente și mă gândesc că e bine să fiu mai rezervat în viitor – chiar dacă am intenții bune s-ar putea să fie unele sensibilități pe care le respect, dar dincolo de imagini, exista acolo un slogan – sloganul este București, trezește-te! Nu știu dacă cineva și-ar dori să fie primar și să se întâmple un eveniment asemănător cu ce a fost în 1977 și să nu fi făcut nimic pentru a preîntâmpina acest eveniment. Cutremurul este la voința lui Dumnezeu. Până la urmă independent de ceea ce decidem sau nu noi. Sunt foarte mulți specialiști, statisticieni, care spun că odată la 40 de ani se poate, există șanse mari, nu e sigur, dar există șanse mari să se repete un eveniment. De altfel, asta s-a întâmplat și în România că înainte de 77, 40 de ani înainte, a fost un cutremur devastator de care nu își mai aduce nimeni înainte pentru că a fost acum mulți ani, în mod direct, dar care este descris în cărțile de istorie din România. Ori, eu cred că trebuie să facem repede ceva. În toți acești ani, din 2002 până acum, de când a început să se conștientizeze această problemă, să se clasifice primele clădiri, s-au consolidate 16 clădiri în București. Dacă nu pornim un program ambițios pe care să și-l asume municipalitatea, dacă nu schimbăm legea în așa fel încât proprietarii care blochează în mod nejustificat consolidarea unei clădiri să poată să fie într-un fel obligați să nu facă acest blocaj, pentru că există o obligație legală de a-ți consolida clădirea care este în pericol să se prăbușească odată cu cutremurul. Dacă intrăm, totuși, în acest sistem, în care proprietarii plătesc în 25 de ani costul și își asumă municipalitatea, pentru că până la urmă un program de 400 de milioane de euro cât am estimat consolidarea acestor clădiri, cele mai expuse, înseamnă, în mare parte, și beneficii pentru București. Se vor genera locuri de muncă, se va stimula activitatea economică, jumătate din bani se vor întoarce la bugetul de stat – TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit.

Dan Bucura: Domnule Bușoi, vă întrerup ideea pentru a discuta această problemă legată de proprietate. Pentru că, într-adevăr, ei au blocat, sunt cei care din reticență, nu-mi dau seama din ce motiv, blochează aceste demersuri de reconsolidare. Culmea, ei ar trebui să fie cei mai interesați de acest lucru pentru că vor sta într-o clădire mult mai sigură după terminarea lucrărilor, pentru că acea clădire va căpăta o altă valoare, în plus valoare, și așa mai departe. Și totuși, avem foarte, foarte multe asociații de proprietari sau oameni care refuză cu obstinație acest tip de intervenție asupra imobilelor. Care credeți că a fost vina sau de ce oamenii ajung în această situație în condițiile în care, repet, ei ar trebui să fie interesați? Este o chestiune de comunicare sau care a fost motivul?

Cristian Bușoi: Sunt mai multe explicații. În primul rând, eu cred că foarte mulți dintre proprietari nu au înțeles cu adevărat riscurile care există și responsabilitățile care există la aceste clădiri care stau să pice la un cutremur foarte serios. Nu a existat cu adevărat o implicare a Primăriei de a merge, de a-I convinge, de a discuta, de a le aduce argumente. Pur și simplu au fost doar niște proceduri birocratice. Dacă cumva vreo asociație de proprietari, că de asta au fost și câteva blocuri care au fost consolidate, au fost mai energice, au reușit să obțină toate acordurile, au făcut toate procedurile – acel bloc s-a consolidat, dacă nu, nimeni nu s-a preocupat să meargă, să insiste, să explice sau, dacă cineva refuză în mod nejustificat, să aplice niște sancțiuni. Pentru că există o obligație legală, în acest moment, ca proprietarii să ia măsuri pentru a-și consolida clădirile. În al doilea rând, sunt situații în care multe dintre aceste clădiri aflate în zonele istorice ale Bucureștiului au proprietari personae în vârstă. În mod evident, e de înțeles și pot să înțeleg acest fenomen că, pe de-o parte nici nu au perspectiva celor 25 de ani poate în care vor trebui să dea acei bani care înseamna investiția propriu-zisă, poate nici nu au încredere în costurile care li s-au prezentat. Poate nici nu consideră că este prioritar în acest moment și cel mai important lucru, unii dintre ei chiar nu au unde să se mute în cele 4-6 luni cât durează consolidarea. Înțeleg de la colegii de la Primărie că de curând sunt cele 100 de apartamente din zona Bulevardul Națiunilor Unite care sunt la dispoziție pentru situații de urgență și în care ar putea locui temporat cei care trebuie să părăsească un bloc care se consolidează. Mai este și fenomenul în care multe dintre aceste spații sunt închiriate de către proprietari. Evident, parterele sunt pentru activități comerciale, restaurante, cluburi, magazine, dar sunt foarte multe apartamente în care se desfășoară activități de consultanță, birouri de arhitectură, cabinete de avocat, firme de contabilitate, tot felul de activități comerciale care nu țin neapărat de relația cu publicul. Ori, proprietarii care au garanție că închiriază aceste spații zece ani și care oricum nu trec prin acele blocuri, nu le locuiesc, nu simt pericolul, nici nu văd situația iminentă în care trebuie să acționeze pentru ca să nu se întâmple o tragedie. Dar, încă o data, la un astfel de eveniment nu vorbim doar despre cei care sunt și au nefericirea de a fi în interiorul acelei clădiri în momentul în care se întâmplă – în timpul nopții, cei care locuiesc, în timpul zilei – foarte mulți cei care desfășoară niște activități. Dacă se întâmplă în timpu zilei, mai ales în Centrul Vechi, în weekend în Centrul Vechi, aceste clădiri pot provoca daune celor care se află în imediata apropiere. Inclusiv celor care sunt din întâmplare în fața acelor clădiri. Eu cred că responsabilitatea este foarte mare și cred că nu mai putem sta cu mâinile-n sân și aștepta ca lucrurile să se rezolve de la sine sau a spera, așa cum sperăm cu toții, și sper să fie așa, să nu vină niciun fel de eveniment nedorit.

Dan Bucura: Înainte de a merge către alte probleme reale și modul în care dvs. credeți că se pot rezolva pentru bucureșteni, aș merge un pic la momentul electoral – s-a mai discutat acest lucru, ați mai fost întrebat, dar acum, apropiindu-ne de alegeri, poate s-a schimbat viziunea dvs. – cum credeți că vă avantajează sau nu, totuși, această modificare privind alegerile – cu un singur tur, candidatul cel mai bun ia Primăria și cu asta basta?

Cristian Bușoi: Eu nu privesc acest lucru din perspectiva de a mă avantaja sau nu. În mod evident, dacă e să dăm crezare, și eu dau crezare unor consultanți și analiști politici mult mai pricepuți decât mine, alegerile într-un singur tur avantajează doar primarii în funcție. Challengerii, cei care nu au avut șansa de a arăta ce pot să facă, cei care nu au notorietate foarte mare, în mod clar sunt dezavantajati. În București nu avem o situație în acest moment să fie un primar în funcție care să mai și candideze, mai ales că sunt și alte probleme care sunt acum în preocuparea imediată a primarului ales acum 3 ani și jumătate. Dar, dincolo, însă, de aceste calcule pe care le-am precizat pentru a înțelege foarte bine cei care ne urmăresc, cred că cea mai mare problemă este aceea de legitimitate. Indiferent că îți convine sau nu, că te avantajează sau nu, trebuie să te gândești la faptul că atunci când conduci destinele unei comunități e important să ai în spate cât mai multă legitimitate. E foarte posibil ca o parte dintre primari să fie aleși cu peste 50% – mai ales în mediul rural, în localități mici, primari în funcție.

Dan Bucura: Dar în orașele mari?

Cristian Bușoi: Dar eu spun de acum și veți vedea, că și în localități mici dar și în unele mari orașe, vor fi primari care vor fi aleși cu scoruri de sub 30%. Sau, oricum, multe dintre alegeri vor fi între 30% și 40% pentru că bătălia se dă între două partide mari, mai sunt încă două partide mai mici care aspiră la procente între 5% și 10%, mai sunt și foarte mulți candidați independenți. În Transilvania avem și votul UDMR – votul etnic, deci sunt foarte mulți judecători, și oricum dacă luăm statisticile la primul tur de după 1990, vom vedea un vot destul de împărțit. Ori, cu un scor de 28%-27%, nu cred că acel primar are legitimitatea totală de a lua decizii în numele unei comunități și totul timpul va fi atacat, tot timpul va fi contestat, tot timpul I se va reaminti că de fapt un om din patru l-a votat și dacă mai luăm și o prezență de sub 50%, putem chiar ajunge chiar ca a zecea parte a unei comunități cu drept de vot să fi acordat încredere unui om care va conduce patru ani destinele unei comunități. A fost o forțare a Partidului Social Democrat și cred că, poate într-un fel, poate și a UDMR care a insistat să se meargă pe un singur tur de scrutin. Partidul Național Liberal a luat decizia să susțină două tururi. Sigur că și în PNL au mai fost unele voci care au mers pe ideea de un singur tur dar decizia majoritară și decizia oficială a fost să susținem două tururi de scrutin. A încercat colegul meu, Mihai Voicu, a avut puține șanse de reușită și în final a rămas această lege care nu cred că va fi modificată. Indiferent de cum va ieși, cine va câștiga aceste alegeri, cum se va așeza Parlamentul și guvernarea după finalul acestui an, după finalul alegerilor parlamentare, aș paria că la următoarele alegeri se va reveni la situația normal și corectă de alegeri în două tururi, o situație pe care o doresc, de altfel, majoritatea cetățenilor în sondajele de opinie, a fost puternic clamată și de către tinerii sau oamenii care au ieșit în stradă după momentul Colectiv și care au generat schimbarea de Guvern și care sper să fi generat și o schimbare de atitudine față de cetățeni a administrației publice și a clasei politice și probabil vor intra în normalitate. Deocamdată, însă, cred că se va merge pe un singur tur, cee ace dă și foarte multă impredictibilitate și într-un fel va genera și foarte multă frustrare pentru că sunt convins că într-un mare oraș în care majoritatea opțiunilor vor fi de dreapta, dacă cumva votul va fi fragmentat, dacă un candidat nu va reuși să îi convingă pe cetățeni să meargă către votul util, să aleagă un candidat cu șanse, dacă de exemplu într-un oraș cu opțiuni de dreapta va fi condus de un candidat de stânga cu un procent de puțin peste 30%, în acel oraș foarte mulți oameni se vor simți dezamăgiți, frustrați, nemulțumiți, așa cum este foarte posibil să fie și situația inversă în care într-un oraș din Moldova, din Sudul țării, cu puternice opțiuni de stânga să fie invers. Cred că corect, normal și, nu știu un alt sistem de vot pentru alegerile de primari cu alegeri dintr-un singur tur. Da, în Parlament mai sunt aceste sisteme în Marea Britanie și SUA. Pot, și probabil că vom mai găsi și pentru alegerile locale. Dar în majoritatea cazurilor, cum s-a întâmplat de exemplu și în România de cele mai multe ori după 90, se caută o majoritate de jumătate plus unu dintre cei care vin la vot.

Dan Bucura: Revenind la bucureşteni şi la modul în care ei aleg sau acceptă anumite promisiuni: e părerea mea personală (poate dumneavoastră aveţi alta), dar Sorin Oprescu a câştigat alegerile în Bucureşti, promiţând o autostradă suspendată SF şi făcând două lucruri (unii ar putea spune: „importante): cel mai lung cârnat şi cei mai mulţi Moşi Crăciuni aduşi într-o capitală europeană. În rest, la lucruri palpabile, concrete – mai puţin. A, ba da: a mai tăiat şi câteva pagini ale unor proiecte începute de alţii. Pare, totuşi, că bucureştenii au acceptat de două ori această păcăleală. Pentru dumneavoastră: acum, aveţi de prezentat o platformă şi de venit cu nişte promisiuni, până la urmă, în faţa bucureştenilor. Credeţi că acest tip de candidat care vine cu aceste propuneri SF mai poate fi digerat de către oamenii Capitalei?

Cristian Buşoi: Nu. Cu siguranţă, nu. Şi cred că nu numai în Capitală; şi în România, oamenii s-au săturat de promisiuni fără acoperire şi de retorică goală. Sigur: mesajele politice sunt importante, mesajele anti-clasa politică pot fi importante sau de schimbare a clasei politice, ca să zic mai clar. Mesajele anticorupţie şi aşteptarea anticorupţie este, iarăşi, foarte importantă, mai ales în ceea ce priveşte gestionarea banului public de către cei care sunt puşi să gestioneze banul public, în timpul mandatului lor. Dar, dincolo de aceste aşteptări generale legate de profilul unui candidat – şi, sigur, dincolo de opiniile personale ideologice (pentru că, probabil, cei care au puternice opţiuni politice, cei care au votat PSD-ul, să zicem, sau PNL-ul, în mod constant, din ’90 încoace, vor avea şi o componentă politică înainte de a se uita la om) –, dar cei care vor face diferenţa şi majoritatea cetăţenilor vor dori să aibă perspectiva unor angajamente foarte clare şi a unor soluţii foarte clare. Chiar cred cu sinceritate acest lucru – nu doar pentru că aşa este şi felul în care eu sunt construit: a merge către concret şi a veni cu nişte soluţii, dar chiar am convingerea că oamenii aşteaptă acest lucru şi am, cel puţin, două speranţe în această direcţie: una este cea a alegerii domnului Iohannis (care a venit pe un mesaj decent, pe un mesaj de construcţie, pe nişte proiecte foarte concrete, pe o viziune despre România) şi felul în care – sigur – e bine perceput premierul Dacian Cioloş în toate sondajele de opinie şi în tot ceea ce vedem în jurul nostru, care este, tot aşa, un om construit pe proiecte, pe soluţii, pe lucruri care sunt de construcţie, şi nu de dărâmare. Autostrada suspendată, în mod clar, nu mai poate fi un proiect care să fie luat în serios, dacă cineva ar veni cu astfel de fantasmagorii. Eu mă străduiesc ca toate proiectele pe care le aduc în faţa bucureştenilor să fie foarte credibile şi să indice şi sursa de finanţare. Am vorbit şi eu de două proiecte mari, dincolo de lucrurile pe care trebuie să le facem: am vorbit de un spital mare de care are Bucureştiul nevoie, poate cel mai mare, am zis, din estul Europei, care să rezolve cele mai grave probleme de sănătate şi care – sigur – să poată să gestioneze şi anumite situaţii de maximă urgenţă sau de traumă colectivă, aşa cum s-a întâmplat de curând… Ar fi fost un proiect care ar fi fost astăzi în picioare, dacă asta ar fi fost voinţa politică. În ultimii şapte ani, din bugetul bucureştenilor, pe cele 19 spitale din Bucureşti şi pe Administraţia Spitalelor s-a cheltuit o sumă mai mare decât ar costa acest mare spital. Bun: sunt, poate, şi nişte lucruri care s-au făcut. Dacă intrăm foarte mult în amănunt: totuşi, aceste lucruri nu se compară cu beneficiul pe care l-ar fi adus dacă ne-am fi concentrat pe construirea unui nou spital şi o parte din cele 19 deja existente şi-ar fi găsit aici o casă nouă, într-un spaţiu propice, modern, cu circuite ale anului 2016 şi nu ale anilor ’80 sau ale anilor ’30 (pentru că încă sunt spitale care funcţionează în clădiri de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial), fără riscul infecţiilor intraspitaliceşti şi aşa mai departe. Şi – sigur – acest proiect de investiţie, care se întinde pe o perioadă nu foarte lungă (pentru că trebuie consolidarea clădirilor să o facem relativ repede) pe care o văd ca şi sursă din contractarea unui împrumut extern. Problema încălzirii o putem rezolva cu cele 180 de milioane de euro care deja ne sunt puse la dispoziţie, pe perioada 2014-2020, din fonduri europene, pentru reabilitarea ţevilor prin care circulă agentul termic şi care sunt în proprietatea Primăriei şi pe care le gestionează RADET-ul, iar marile lucrări de infrastructură şi celelalte măsuri care trebuie să decongestioneze traficul pot fi foarte bine gestionate din bugetul de aproape 1 miliard de euro al Capitalei din fiecare an, dacă aceste lucrări ar fi, cumva, gestionate mult mai eficient, mult mai pragmatic şi cu mai multă transparenţă şi corectitudine. Atunci, s-ar eficientiza foarte mult aceste fonduri şi am putea termina şi lucrările deja existente (sau cele care trebuiau începute – gen Prelungirea Ghencea sau Fabrica de Glucoză) şi am putea să mai facem şi alte câteva de lucrări care ar fluidiza traficul.

Dan Bucura: Voiam să continuu, dar m-aţi provocat cu ideea aceasta, cu spitalele şi m-aş întoarce în timp la o lege, la o modificare: şi anume, trecerea spitalelor către administraţiile locale. Şi poate comentaţi foarte pe scurt şi acest lucru, din ce punct de vedere: există primari care au înţeles importanţa unui spital în ograda lor şi s-au ocupat. Însă există şi primari care, având bugete pe mână, au crezut că e mai important să investească în panseluţe şi în spaţii verzi decât în spitale şi acest gen de edili au adus, practic, spitalele primite în bucătăria lor într-o stare deplorabilă. Credeţi că măsura a fost, totuşi, una bună, de trecere a acestor spitale către autorităţile locale?

Cristian Buşoi: Cred că, în sine, măsura a fost una bună, pentru că felul în care funcţionează sistemele sanitare şi spitalele în majoritatea ţărilor europene este de a aduce decizia cât mai descentralizat, cât mai aproape de comunităţile locale. Sigur că noi suntem foarte mult influenţaţi de sistemul francez care, cel puţin în sistemul de sănătate, este cel mai bun din lume. Şi acolo marile spitale universitare ţin de Autorité de Santé (de Autoritatea de Sănătate), care se regăseşte, în funcţie de fiecare guvernare, într-un minister separat sau într-un minister alături de Familie sau de Muncă, dar majoritatea celorlalte spitale sunt la departamente sau la comunităţile locale şi au responsabilitatea de a le asigura dotarea, de a le asigura susţinerea pentru cheltuielile de reparaţii şi aşa mai departe, urmând ca tot ceea ce înseamnă contractarea de servicii medicale (care înseamnă plata doctorilor şi a materialelor sanitare) să fie făcute din contractul cu sistemul de asigurări. În Franţa, sunt trei mari case de asigurări publice, plus foarte multe private, pentru restul de coplată; în România, sigur, e Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Deci sistemul nu e rău gândit, să ducă nişte spitale către autorităţile locale şi să rămână marile spitale universitare în subordinea Ministerului Sănătăţii, care să se ocupe de ele. Problema este că, la nivelul autorităţilor locale, în unele locuri fie nu au existat fondurile necesare (mai ales în localităţile mici), iar în alte locuri – aşa cum foarte bine spuneţi şi vă dau întru totul dreptate – şi eu cred că este exagerat să cheltuim în Bucureşti 600 de milioane de euro pe întreţinere de spaţii verzi şi pe panseluţe, mai ales că nu suntem un oraş turistic renumit prin parcurile sale şi prin… Pur şi simplu, cetăţenii şi eu şi dumneavoastră putem să suspectăm că, în spatele acestor priorităţi, stau alte interese şi, aşa cum foarte mulţi jurnalişti de investigaţie au arătat, panseluţele, arborii, lucrările de genul acesta sunt foarte greu cuantificabile, sunt foarte greu de demonstrat (s-au făcut, nu s-au făcut)… şi atunci aceasta cred că a fost o zonă gri în care s-au făcut nişte interese, în loc să mergem către investiţii spre infrastructura sanitară. Dar, cel puţin la Bucureşti, nu pot spune, nu pot afirma că nu s-au făcut investiţii în infrastructura sanitară, dar putem să ne punem întrebarea dacă aceste investiţii au fost cele mai eficiente, cele mai bine făcute. Avem, de exemplu, o investiţie mare în Spitalul Gomoiu. Nu vorbim de cel pe fonduri europene, de ambulatoriu; vorbim de refacerea spitalului. Da, dar, până la urmă, s-a terminat, aproape, clădirea, fără să se asigure racordul la sistemul de încălzire, a existat (nu ştiu dacă în această săptămână s-a rezolvat această problemă) pericolul de a se degrada, în timpul iernii, anumite lucrări), s-a crescut volumul şi numărul de paturi ale acestui spital, fără să existe nici cea mai mică siguranţă că vor putea fi primite în contractare de către sistemul de asigurări de sănătate, gândindu-se că fostul primar sau, poate, viitorul primar poate să facă presiuni politice pentru ca să schimbe cumva numărul de paturi contractabile sau să se găsească nişte soluţii… Adică şi aici lucrurile nu au fost făcute cu maximă eficienţă, în opinia mea. Iar în alte oraşe… Evident că acum mă interesează foarte mult Bucureştiul, dar sunt alte oraşe care au neglijat întru totul spitalele şi, exceptând, de exemplu, Timişoara (care e un oraş pe care-l cunosc foarte bine, care a investit în cele patru spitale aflate în subordine)… Probabil că mai sunt şi alte câteva, dar acestea sunt excepţii. Majoritatea consiliilor judeţene sau primăriilor au neglijat şi au văzut spitalul doar ca un loc în care să-şi numească un protejat politic, să trimită nişte firme-prietene care să presteze nişte servicii pe acolo, să folosească medicii pe acolo pentru propagandă politică… Din păcate, am observat şi acest fenomen şi este extrem de negativ. Dar nu ideea în sine a fost rea.

Dan Bucura: Aţi vorbit de descentralizare şi mă gândeam acum spre care model credeţi că ar fi mai interesant să mergem, în Bucureşti, legat de relaţia Primăria Capitalei-primăriile de sector: pe modelul în care să avem o Primărie a Capitalei-mamut, care să gestioneze cât mai mulţi bani şi care să vină cu proiecte, iar primăriile de sector să fie la nivel de implementare, să aibă bucăţica lor, sau invers: un sistem în care să dăm mai multă autoritate, mai mulţi bani, mai multă putere primăriilor de sectoare, iar Primăria Capitalei să fie un soi de arbitru, coordonator şi aşa mai departe în ecuaţia asta. Pentru că există zone în care competenţa s-a bătut cap în cap şi totdeauna un primar de sector a venit cu replica: „Trebuia să facă Primăria Capitalei” şi invers – Primăria Capitalei: „Era în sarcina primarului de sector”.

Cristian Buşoi: Eu cred că ar trebui să găsim o situaţie de echilibru, dar sigur să fie nişte lucruri foarte clar partajate, pentru ca să nu mai existe argumente pentru acest gen de ping-pong: „nu era treaba mea; era treaba primăriei de sector”. Primăria Capitalei este o instituţie extrem de complexă şi foarte importantă, la momentul actual, în care nu este încă acel mamut despre care spuneaţi şi care a înglobat şi toate atribuţiile primăriei de sector. Avem marile lucrări de infrastructură la Primăria Capitalei, avem sistemul de încălzire şi coordonare a RADET-ului, avem coordonarea sistemului de transport prin RATB, avem foarte multe atribuţii pe cultură (toate teatrele din Bucureşti, Direcţia de Monumente, Palatele Brâncoveneşti, avem câteva clădiri importante care se află… în general, tot patrimoniul Bucureştiului este la Primăria Capitalei şi sigur că unele sunt delegate în administrare către sectoare). Avem tot ceea ce înseamnă gestionarea asfaltării, întreţinerii tuturor lucrărilor care se fac pe arterele pe care circulă mijloacele RATB-ului, iar pe străzile secundare se ocupă primăriile de sector. Eu cred că acest model trebuie îmbunătăţit. Nu văd un sistem în care să centralizăm totul la Primăria Capitalei şi sectoarele să fie nişte executanţi, un fel de şase viceprimari de sector, poate nici aleşi indirect. Eu cred că şi la nivelul sectoarelor sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute… Cel puţin mare parte din relaţia cu cetăţenii ar trebui să se desfăşoare la nivelul sectoarelor şi să aibă atribuţiile pe care le au, dar să şi le facă aşa cum trebuie. Cred că pot fi anumite acţiuni care trebuie să fie făcute de către sectoare. Totul este ca să existe, totuşi, o sinergie, să existe o bună comunicare, care nu poate fi stabilită prin lege – buna comunicare există între nişte oameni decenţi, corecţi, care vor să meargă spre mai bine cu comunităţile pe care le conduc. Dar legea poate, însă, să stabilească foarte clar atribuţiile. Eu cred că modelul actual poate fi perfecţionat – că va fi forba de o lege a Bucureştiului, după modelul altor capitale europene, care au o lege specială de organizare a acelei capitale, că stabilim mai bine prin alte acte normative sau prin modificarea Legii administraţiei publice locale, lucrurile acestea nu sunt esenţiale unde facem acest lucru; important e să-l facem.

Dan Bucura: Pe scurt, câteva întrebări din care să reiasă viziunea dumneavoastră asupra unei probleme a bucureştenilor: problema câinilor maidanezi. Eutanasierea poate fi o soluţie? Trebuie păstrată?

Cristian Buşoi: Nu. În opinia mea, eutanasierea nu trebuie să fie o soluţie. În acelaşi timp, însă, problema câinilor trebuie să fie gestionată, este încă una dintre preocupările bucureştenilor, chiar dacă nu mai avem situaţia atât de gravă care exista acum foarte mulţi ani, dar încă problema nu este rezolvată. Există un adăpost care funcţionează pe banii bucureştenilor, este o agenţie care se ocupă de animale (în principal, de câinii fără stăpân). Cred că trebuie încurajate organizaţiile non-guvernamentale, trebuie încurajaţi proprietarii să ia în adopţie – mai ales cei care sunt iubitori de animale, cei care pot să ofere îngrijire şi iubire unui animal şi să aibă toate facilităţile… Ridicarea câinilor fără stăpân trebuie să fie o operaţiune foarte clară, foarte eficientă, dar fără excese, fără cruzimi, fără lucrurile acestea care ne pun într-o lumină proastă. Am primit, de-a lungul anilor, sute de e-mailuri legate de situaţia câinilor de stradă, câinilor fără stăpân din România. Din fericire, nu sunt multe cazuri din Bucureşti, dar sunt oraşe în România care tratează cu foarte multă cruzime această problemă şi vă zic că, la nivel european, nu suntem într-o lumină foarte bună, chiar dacă nu e una dintre marile probleme pe care le are România.

Dan Bucura: Ştiţi că, la nivel european, există state unde se practică această eutanasiere pentru animale neidentificate.

Cristian Buşoi: Da, dar şi acolo lucrurile se fac cu decenţă, fără cruzime, fără înfometare, fără ucidere în chinuri, fără substanţe care jumătate fură din substanţă şi săracul animal se chinuie… Oricum, e un subiect care, dacă intrăm în amănunt, trezim, în mod real, foarte multă revoltă. Nu am informaţii că s-ar întâmpla în Bucureşti lucrurile acestea, ştiu că există un centru relativ bine organizat, există şi foarte multe ONG-uri cu care vreau să am un dialog în perioada următoare, care se chinuie să găsească stăpâni, să monitorizeze, să aducă şi ei nişte resurse… Deci trebuie organizat în felul acesta, dar, în acelaşi timp, nu putem tolera câini fără stăpân pe străzi, mai ales animale bolnave, care pot îmbolnăvi alte animale sau care pot crea victime.

Dan Bucura: Autoritatea Metropolitană – un proiect care ar presupune unirea RATB-ului cu Metrorexul, aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor civilizate, în capitalele europene – la noi nu s-a făcut. Ar trebui făcut şi de ce credeţi că nu s-a făcut?

Cristian Buşoi: Sunt rezervat în ceea ce priveşte această chestiune. Atâta timp cât nu există o garanţie că subvenţia pe care acum o primeşte Metrorexul de la Ministerul Transporturilor mai poate fi în continuare acordată. Ştiţi că a existat o idee de a duce Metrorexul în subordinea Primăriei Capitalei, să-l unim cu RATB-ul sau nu. Apoi, există această situaţie şi această idee a Autorităţii Metropolitane. Dar sunt foarte multe opinii (mai ales a celor care se pricep la concurenţă şi la legislaţia Uniunii Europene) care spun că, dacă Metrorexul nu se află în subordinea directă a Ministerului Transporturilor şi Ministerul Transporturilor dă, în continuare, acea subvenţie către Metrorex, pentru a putea suporta un preţ decent al biletului (aşa cum primăria dă subvenţie de 500 de milioane pe an către RATB), deci, dacă n-ar fi în subordinea Ministerului Transporturilor, s-ar chema „ajutor de stat”. Şi n-ar mai fi posibil decât cu acordul Uniunii Europene, după un proces destul de greoi, destul de complicat. Nu sunt resurse, în momentul acesta, în bugetul Primăriei Capitalei (chiar eficientizat, chiar neîmpărţit între tot felul de proiecte fantasmagorice: pe la cimitire, pe la monumente, pe la tot felul de zone: parcuri, lacuri, panseluţe – toate zonele astea unde s-au cam rispit bani în ultimii şapte ani şi jumătate, cel puţin… Deci, chiar eficientizând bugetul, nu sunt resurse pentru a susţine şi această subvenţie către Metrorex. Dar cred că primăria ar trebui, totuşi, să aibă un cuvânt de spus, măcar consultativ, în ceea ce priveşte deciziile de la Metrorex şi sper din tot sufletul ca Ministerul Transporturilor – şi sunt încurajat de declaraţiile şi de intenţiile domnului premier Cioloş şi ale domnului ministru Costescu – să aibă două priorităţi în perioada următoare: Centura Bucureştiului (mai ales partea de sud a Centurii) şi accesarea fondurilor europene pentru cele trei magistrale noi de metrou, cea mai importantă fiind cea care ar trebui să asigure Drumul Taberei.

Dan Bucura: Pe finalul interviului, aş vrea să ne mutăm iarăşi către momentul final – acela al alegerilor. Au apărut, totuşi, pe surse, unii posibili candidaţi, au apărut şi unele sondaje – unele vă dau mai sus, altele vă dau mai jos. Am văzut nume importante, măcar nume cu notorietate pe acele liste: Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu… Din ceea ce a apărut până acum, pe surse: care sunt oamenii pe care îi vedeţi ca potenţiali reali contracandidaţi în faţa dumneavoastră în acest moment?

Cristian Buşoi: Eu cred că bătălia se va da între candidatul Partidului Naţional Liberal (care este, în acest moment, partidul cu cele mai multe opţiuni de vot în rândul bucureştenilor) şi candidatul Partidului Social Democrat. Există o diferenţă mare între electoratele şi intenţia de vot ale acestor partide şi restul partidelor politice care ar putea să vină cu candidaţi. Chiar candidaţi foarte cunoscuţi, cu o istorie electorală de succes în spate – cum ar fi, de exemplu, fostul preşedinte Traian Băsescu – în momentul în care ar intra cu adevărat şi oamenii ar trebui să facă o opţiune de vot, nu cred că ar putea să ajungă să se califice în primele două locuri. Poate fi, evident, un val pentru un candidat independent, cu condiţia ca acel candidat independent să fie cu adevărat o persoană care să merite acel vot. Până în acest moment, nu s-a arătat niciun fel de candidat independent care să ofere garanţia că este un bun administrator, că este un om decent, că are soluţii pentru Bucureşti, că poate să aibă un dialog cu partidele politice, cu Guvernul, pentru a atrage sprijin pentru proiectele Bucureştiului. Chiar până acum, acest lucru nu l-am văzut. Eu cred că lupta se va da, o voi da cu candidatul Partidului Social Democrat. Aştept cu foarte mult interes să văd ce decizie va lua Partidul Social Democrat. Există un pericol pentru candidatul PNL, pentru că sunt mulţi alţi candidaţi pe zona de dreapta şi, într-un fel, împart acelaşi electorat, chiar dacă vorbim de un electorat potenţial de 50 şi-60% (fiind foarte mulţi jucători, există riscul acestei fărâmiţări), dar bucureştenii sunt oameni informaţi, sunt oameni inteligenţi şi, la un moment dat, vor înţelege mecanismele alegerii dintr-un singur tur şi sper că îi voi face să înţeleagă că, dacă nu vor să vadă Bucureştiul condus de o administraţie de stânga (la fel cum a fost condus în ultimii şapte ani şi jumătate), atunci vor înţelege să susţină cel mai bine plasat sau candidatul cu cele mai multe şanse dintre candidaţii de pe dreapta.

Dan Bucura: Preferaţi drept contracandidat la PSD o femeie sau un bărbat?

Cristian Buşoi: Nu am niciun fel de preferinţe. Eu cred că, indiferent de cine va fi candidatul Partidului Social Democrat, evident că are o bază electorală importantă, dar, în acelaşi timp, trebuie să dovedească că are soluţii, trebuie să dovedească că poate implementa acele soluţii, că poate schimba, să facă primăria mai transparentă, mai integră, mai aproape de aşteptările oamenilor, iar PSD-ul va mai avea un handicap: totuşi, chiar dacă domnul Oprescu a fost, iniţial, aparent, un candidat independent (e o lungă discuţie cât de independent a fost), ulterior a fost susţinut, evident, de USL (care nu era doar Partidul Social Democrat), totuşi sprijinul principal, originile, apartenenţa sufletească şi politică a domnului Oprescu, oamenii care au avut un rol important în echipa domniei sale au venit din zona Partidului Social Democrat sau, cel puţin, din zona de stânga a politicii româneşti şi, totuşi, trebuie să fie măcar o minimă explicaţie de ce a beneficiat de acest sprijin, de ce nu s-au făcut şi nu s-au dus la îndeplinire promisiunile pe care le-au făcut, de ce l-a pregătit Partidul Social Democrat – de exemplu – să-l susţină pentru un nou mandat (şi sunt declaraţii publice ale fostului preşedinte al PSD şi al fostului prim-ministru, sunt declaraţii publice ale unor parlamentari PSD sau lideri în diverse emisiuni televizate)… Adică, pur şi simplu, nu pot veni, cred, cei din Partidul Social Democrat şi candidatul PSD ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi vor să înceapă un moment zero pentru Bucureşti.

Dan Bucura: Tot în această săptămână, s-a înscris, la nivel declarativ, în cursa pentru Primăria Capitalei şi omul despre care se spune că ar fi avut un rol important în promovarea lui Sorin Oprescu la primărie. Mă refer la Adrian Thiess. Ştiu că aveţi o relaţie bună cu domnul Thiess. Există un scenariu potrivit căruia acesta ar putea, la un moment dat, să fie susţinut de PSD şi PSD-ul să facă un pic o schimbare de strategie, în sensul nepromovării unui candidat direct, ci susţinerii acestui independent – cel puţin la momentul de faţă. Credeţi că ar putea conta acest lucru pentru o luptă mai aprigă în ceea ce vă priveşte? Şi doi: fiind într-o relaţie bună cu domnul Thiess, credeţi că va exista – să spunem aşa – un non-combat în campanie?

Cristian Buşoi: Eu sunt într-o relaţie decentă, bună cu foarte mulţi oameni politici, cu foarte mulţi consultanţi politici, cu foarte mulţi lideri de opinie din România şi din Bucureşti. Felul meu de a fi nu este unul conflictual. Cel puţin, dacă m-aţi ruga să indic un adversar, un duşman, un om faţă de care, personal, să simt vreo aversiune profundă, mi-ar fi foarte greu să vi-l indic. Sigur: sunt în luptă cu Partidul Social Democrat – ideologică. Probabil că va fi şi o competiţie electorală. Am foarte multe lucruri de reproşat fostului preşedinte Traian Băsescu, dar, dincolo de asta, cred că, altfel, cu consultanţii politici, cu oamenii care nu au avut funcţii în care să fi făcut rău României sau societăţii româneşti nu am duşmănii. Eu sunt convins, sunt profund convins că Partidul Social Democrat va veni cu candidat din interiorul Partidului Social Democrat, aşa cum Partidul Naţional Liberal (ca cel mai important partid creditat de sondajele de opinie în acest moment şi care a dat preşedintele României) va veni cu un candidat din interiorul Partidului Naţional Liberal. Lucrul acesta pentru mine este foarte clar. Altfel, dacă domnia sa, într-un final, va obţine numărul necesar de semnături pentru un candidat independent (mă refer la domnul Thiess), dacă va intra într-o competiţie electorală, vom vedea, în acel moment, cum va decurge dialogul. Eu sper ca şi cu domnia sa, şi cu orice alt candidat, dialogul să fie unul decent, pe proiecte – sigur, şi cu explicaţii din trecut, dar, în primul rând, pe viziuni pentru Bucureşti, că asta este important pentru viitorul Bucureştiului. Nu va exista niciun non-combat cu niciun candidat care va intra în cursă. Mă aştept ca toţi candidaţii să lovească în primii doi (pentru că aşa e orice competiţie politică: toţi cei care încearcă să-şi facă loc către vârf vor lovi în candidatul PNL şi în candidatul PSD, deci nu mă aştept la menajamente din partea niciunui contracandidat), aşa cum şi eu sunt foarte decis să îmi apăr punctul de vedere, să îmi apăr activitatea mea de până acum, să îmi apăr proiectele la care ţin şi să-i conving pe bucureşteni că pot oferi soluţii.

Dan Bucura: Domnule Cristian Buşoi, vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră în studioul PSnews şi vă mai aşteptăm cu drag ori de câte ori aveţi lucruri importante să ne comunicaţi, nouă şi publicului.

Cristian Buşoi: Vă mulţumesc şi eu tare mult.

Dan Bucura: Cu drag.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *