Cristian Grosu, redactor șef al publicației Curs de guvernare, analizează haosul fiscal dar și politic din România, în contextul în care se negociază intens măsuri de reducere a deficitului bugetar. „Să nu ne facem iluzii că vom scăpa fără o creștere a fiscalității” avertizează analistul.
Redăm în continuare editorialul lui Cristian Grosu:
„E o săptămână de când raportul Curții de Conturi vorbeste de o adresă la care 2500 de firme au acumulat datorii de 29 de miliarde – și încă nu am văzut trupele de mascați care să năvălească acolo și, mai apoi, pe fir, să descindă la capii rețelei.
Până se vor urni vreodată, auzim cele mai aberante soluții – sau diversiuni – de salvare a Bugetului: taxa de solidaritate, taxa pe plata cu cardul, taxa pe stâlp și alte asemenea soluții fiscale specifice statelor capturate de juntele militare sau de clanurile de comerț cu droguri.Să nu ne facem iluzii că vom scăpa fără o creștere a fiscalității, dacă ne uităm nu numai la dimensiunea foarte mare a corecției, ci și la ce ne așteaptă în următorii ani:
Voi explica mai jos de ce – printr-o succesiune de întrebări și răspunsuri, sau numai de răspunsuri care nu și-au găsit încă întrebările potrivite – pentru că în povestea deficitului (deficitelor, de fapt) României NU e vorba numai despre bani, așa cum pare păcălită să creadă toată lumea.
Iar când spun să nu ne facem iluzii că vom scăpa fără o creștere a fiscalității, mă refer nu numai la acest an: chiar dacă vom blura puțin aritmetica anului 2025, data de 01 ianuarie 2026 ne va găsi în același loc al amestecului de improvizație, evaziune și corupție care țin lucrurile pe loc – și uneori mă gândesc cu milă la toți oamenii de bună credință care-și fac pentru ei planuri mari pentru România, fără să-și închipuie că Bestia nu se trezește nici măcar după alegerile catastrofale: pentru ea, câștigarea alegerilor de către Georgescu-Simion era la fel de ”bună”.
Să înșirăm, așadar, niște fapte – ele să deseneze situația în care ne aflăm:
1. Care e prima măsură pe care establishmentul (Struktura) României a luat-o odată ce Nicușor Dan a câștigat alegerile?
Prima măsură a fost secretizarea de către CCR a averilor demnitarilor și funcționarilor statului. E o măsură de protecție pentru cei care chipurile, azi, lucrează la Bugete. (LINK la Detalii – AICI).
De ce s-ar teme cei care lucrează la Bugete și la implementarea și executarea lor, de transparența averilor?
Cei care lucrează la bugete și la executarea lor se tem de transparență pentru că aceasta ar fi blitzul care aruncă o lumină pe cele 3 componente care mistuie bugetul României:Evaziunea fiscală, Corupția, Foloasele necuvenite obținute prin lege neconstituțională (gen pensii speciale sau alte facilități de castă).Bugetul României este prins între cele 3 grupe de beneficiari ale celor 3 de mai sus, iar România trebuie să se mulțumească cu ce-i rămâne după ce aceștia își iau partea.
2. Curtea de Conturi a publicat după alegeri (atenție, că e important: după alegeri) un raport privind haosul și ineficiența ANAF și a direcției Antifraudă.
Potrivit exemplelor date (”incubatoare de firme”) la 2400 de adrese au sediul fiscal 47.500 companii, cu datorii totale cumulate de 29,7 miliarde de lei.
Nemaivorbind de faptul că astea sunt doar niște exemple, asta înseamnă că avem de-a face cu o industrie adevărată: cu organizare, cu reguli, cu piață, și, ca orice industrie care se respectă, cu… relația cu autoritățile:avem, așadar, Evaziune și Corupție – două industrii foarte distincte, pentru că sunt vânate / sau administrate de instituții distincte în designul statului român. Și ambele industrii sunt numite/produse/controlate/gestionate de cei care tocmai fac, în aceste zile, cel mai dificil Buget de la criza din 2008 încoace.
3. De un an și jumătate încoace, Ministerul Fianțelor și ANAF & comp anunță îndeplinirea gradului de colectare necesar îndeplinirii standardului de venituri bugetare.
Întrebare: Cine stabilește cât trebuie să încaseze statul pentru a face bugetul României?
4. Întrebarea asta de la punctul 3 e aproape filosofică, pentru că poate fi pusă și invers:
Cine stabilește câți bani Nu trebuie să încaseze statul pentru Buget?
Există, însă, și un răspuns practic, nu doar filosofic la această întrebare: în marele, esențialul plan Bugetar pe Termen mediu, prin care România a căpătat undă verde de la Comisie pentru eșalonarea pe 7 ani a corecției deficitului o cifră ne sare în ochi:
statul român a prognozat pe anul 2025 o încasare la TVA în valoare de 6,8% din PIB, exact cât a încasat (tot 6,8%) in 2024; ca și cum SPV-ul (un excelent instrument), digitalizarea, îmbunătățirea strategiilor de colectare nu ar fi existat.
Au existat, și există: dar statul nu a prognozat cifra de 6,8% din PIB: statul a stabilit că și anul acesta se va păstra GAP-ul la TVA, că și anul acesta se poate fura TVA ca si anul trecut și ca și cum aceste instrumente n-ar exista.5. În același plan, pe care si-a dat OK-ul Comisia Europeană – TVA-ul colectat ajunge în 2026 la 7,3% din PIB:
Din scăderea GAP-ului, sau din creșterea TVA?
Pentru că dacă e din creșterea TVA, e bine să știm că statul le asigură hoților de TVA un leu din 3 adăugați suplimentar.6. Dar evaziunea nu se rezumă doar la TVA:
Mai e contrabanda, mai e vama, mai sunt produsele accizate și accizabile:
”incubatoarele de firme” – până la câteva mii la aceeași adresă, descrise în raportul Curții de Conturi – având, desigur, un ”CEO” în spatele lor (de aia le si plasează la aceeasi adresă, ca să acționeze organizat și sub aceeași comandă), nu pot funcționa fără voie de la ”cineva”:
să nu știe SRI, SIE, ”doi s-un sfert”, DIICOT etc etc de acest fenoment care urcă până la vârful statului, acolo unde se stabilește cât ”prognozăm” și cât lăsăm la hoți? Și cât lăsăm ”la ai noștri”?
Teamă mi-e că undeva, de fapt asta se negociază în aceste zile, iar prin presă ajung trasoare din faza arătatului pisicii.7, Statul român e putred, Evaziunea și Corupția au mame diferite, dar același tată: care le scoate pe amândouă la produs în același timp, pentru că nu s-ar descurca una fără alta.
8. Soluții?
Printre primele măsuri concrete anunțate de noul președinte Nicușor Dan se numără, în mod explicit, implicarea SRI în combaterea evaziunii. Ai zice că niște înși se tăvălesc de râs la auzul vorbelor comandantului suprem, dar eu cred că nu râde nimeni:
E o muncă de artist să ai de stabilit, cu politicienii și oamenii de afaceri la televizor de dimineața până dimineața, cât poți să le aloci (să prognozezi, adică) hoților, astfel încât să-i rămână și Bugetului ceva:
Să nu fi știut nimic SRI, DIICOT, SIE etc etc de adresa aia unde 2500 de firme datorează statului 29 de miliarde, când unui tarabist cu 2 angajați i se blochează conturile la prima neplată a câtorva mii de euro?
Poate că președintele Nicușor Dan ar trebui să facă taman invers: să scoată SRI sau cine știe ce alt serviciu din povestea asta cu Evaziunea – poate chiar ar scădea.
9. Mi-e aproape milă de cei care-și fac calcule de farmacie – alături de tehnocrații din ministere și partide – de unde pot stoarce niște mărunțiș ca să se închidă Bugetul :
Nu mă număr printre cei care cred că 30 de miliarde – suma vehiculată a ne scoate din groapă – odată adunată, ne putem întoarce cu toții la treabă:
În calculele noastre am evitat ”farmacia” pentru că (și asta ar trebui să o știe orice om de afaceri lucid), poți face și executa planuri la nivel de ”farmacie” numai dacă ai cash-flow la dispoziție,
or, România are nu doar deficit bugetar uriaș, ci și deficit de cont curent uriaș – adică probleme mari de cash-flow, care costrâng finanțele să se împrumute des și scump. Când, în urmă cu 2 săpămâni am scris că România are nevoie nu de 30, ci de 60 de miliarde în plus (nu doar anul ăsta, ci și anul viitor), am încasat niște hate-uri din toate părțile – dar săptămâna trecută Comisia a spus-o clar: trebuie să stroarcem încă 3,3% din PIB. Important: pe un PIB în scădere.
Cred, mai degrabă, că va crește impozitul pe venit și, probabil, pe cel de profit – în baza faptului că sunt impozite directe și ușor de urmărit și de stors, iar dacă asta va putea fi evitat în acest an, nu la fel va fi și în 2026.
Nu cred nici în basmele și comparațiile din folclorul urban ”economist”:
că avem prea mulți bugetari (Nu avem, ci sunt prost distribuiti, sunt sinecuriști și sunt folosiți, mai ales în administrațiile locale ca agenți electorati – singura soluție e scăderea de 3 ori a numarului de comune și așa depopulate și reforme în sistemul de Educație și cel de Sănătate tot la firul ierbii),sau în legende precum ”Irlanda are un Buget de 25% din PIB și uite ce bine folosește banii, deci se poate și cu 25%” (ceea ce e o prostie: Irlanda are un PIB de 550 de miliarde de euro – față de 360 România – aică 25% înseamnă în valoare nominală altceva, la care se adaugă asigurări de sănătate ”adevărate”, nu ca în România unde plătește numai unul din 3 beneficiari –
iar din acest Buget Irlanda are în grijă… 6,5 milioane de locuitori. Nemaivorbind de faptul are o productivitate a muncii de 5 (cinci!) ori mai mare decât a României și că e un caz cu totul special privind taxarea și colectarea – giganții mondiali adunați acolo după Brexit își plătesc taxele, nu ca alea 2500 de firme înghesuite într-o garsonieră din România – și nemaivorbind de faptul că acolo ar fi absolut imposibil așa ceva, adică instituțiile statului să se ocupe una de creșterea evaziunii și cealaltă de protecția corupției.Dar m-am luat cu vorba și am uitat de unde am început.. :
Așa:
e o săptămână de când raportul Curții de Conturi vorbeste de o adresă la care 2500 de firme au acumulat datorii de 29 de miliarde – și încă nu am văzut trupele de mascați care să năvălească acolo și, mai apoi, pe fir, să descindă la capii rețelei. Până se vor urni vreodată, auzim cele mai aberante soluții – sau diversiuni – de salvare a Bugetului: taxa de solidaritate, taxa pe plata cu cardul, taxa pe stâlp și alte asemenea soluții fiscale specifice statelor capturate de juntele militare sau de clanurile de comerț cu droguri.”Patria recunoscătoare!”.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
