Dincolo de criza războiului, de fapt a războaielor, problema lumii occidentale, ce-i drept, mai mult a Europei şi mai puţin a Americii, este că transformarea demografică se produce destul de accelerat şi va schimba toată lumea destul de bună pe care o ştim astăzi.
Scăderea demografică accelerată, îmbătrânirea populaţiei, înseamnă îmbătrânirea societăţii occidentale, care va deveni un azil extrem de costisitor şi care va pune o presiune financiară extraordinară pe generaţiile care vin, se arată într-o opinie a directorului editorial ZF, Cristian Hostiuc.
Societatea occidentală se transformă în fiecare zi, iar cea mai bună definiţie este dată într-un articol din Financial Times de Randall Jones de la Korrea Economic Institute – Ageing population: Five ways demografics are transforming the world economy. Longer work lives, use of AI, stress on welfare systems — 45 experts set out their analysis: grădiniţele se vor transforma în azile de bătrâni, iar sălile de nuntă se vor transforma în capele mortuare.
Nu se mai face schimb de generaţii
În acest moment nu se mai face un schimb de generaţii, pentru că numărul celor care se nasc este mai mic decât numărul celor care mor. Populaţia îmbătrâneşte accelerat şi trăieşte mai mult faţă de generaţiile anterioare. Germania, când a introdus sistemul public de ieşit de pensie la 65 de ani în 1910, avea o speranţă de viaţă de sub 50 de ani, menţionează Hostiuc.
Acum, speranţa de viaţă este de 81 de ani, iar vârsta de ieşit la pensie este de 67 de ani. Creşterea speranţei de viaţă din lumea occidentală pune o presiune imensă pe economii, care nu pot susţine în forma actuală de productivitate, de impozitare, acest model. Importul de imigranţi a fost mai de succes în America decât în Europa, bătrânul continent confruntându-se în acest moment cu o respingere a acestui proces.
În România suntem mai toleranţi acum cu asiaticii din HoReCa, de la Glovo, din construcţii, dar peste un deceniu societatea s-ar putea să nu mai fie atât de tolerantă. Pentru a ne susţine un anumit nivel de trai cu care ne-am obişnuit, s-ar putea să fim nevoiţi să muncim şi după vârsta de pensionare, asta dacă vom mai găsi şi vom mai avea acelaşi tip de job. Până la 75 de ani, să spunem, sănătatea ne-ar permite acest lucru, dar după această vârstă vom fi loviţi în plin de toate bolile.
Problema este că nu vom avea suficienţi bani pentru a face faţă schimbărilor din sănătatea noastră. Pentru că Europa se îndreaptă către un model de gerontonomics, adică ne vom confrunta cu stagnare economică seculară, cu o pierdere a dinamismului de business, resursele financiare pe care le-am acumulat până acum prin economisirea clasică nu ne vor mai ajunge.
Citeşte mai mult aici.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
