Skip to content
Opinii & Analize

Criza democrației americane și criza globală a democrației liberale. Cum îi vom face față?

Prin implicațiile și ramificațiile sale, criza de unitate și de încredere din Statele Unite este de fapt o criză globală a democrației liberale. Cine își imaginează că evenimentele de peste Ocean reprezintă un caz izolat care nu ne poate afecta în nici un fel nu înțelege mecanismele globalizării, felul în care este distribuită puterea în sistemul internațional, natura acestui sistem internațional și importanța puterii americane în lume.

De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au impus ca o superputere, statutul acesta fiindu-i confirmat pe deplin la sfârșitul Războiului Rece. Statelor Unite le datorăm printre altele, existența celei mai importante alianțe militare din lume –NATO, care ne asigură în prezent securitatea națională. În lipsa acestui mecanism, lumea ar fi mult mai nesigură. Desigur, celebrul articol 5 al NATO nu a fost testat în practică decât o singură dată – invazia Statelor Unite în Afganistan – însă chiar și efectul psihologic descurajator (un atac împotriva unui stat membru este considerat drept un atac împotriva tuturor statelor membre) reprezintă o asigurare necesară, în lipsa oricăror instrumente credibile de descurajare pe care le-ar avea România la dispoziție. După toate standardele puterii naționale, România reprezintă o putere minoră pe scena internațională. Poziționarea geografică în proximitatea unei mari puteri cu ambiții expansioniste – Rusia – ne pune în postura de a căuta mecanisme defensive. Or o criză internă a Statelor Unite poate afecta serios capacitatea și dispoziția principalului nostru aliat de a reacționa în fața unei agresiuni externe.

" "

Așa cum amintea politologul american Robert Putnam, orice decident politic joacă concomitent un joc pe două nivele – unul intern, domestic, și altul extern, internațional. Pentru decidenții politici de la Washington o criză internă reprezintă o prioritate mult mai presantă decât o criză de securitate într-un stat de la marginea flancului Estic al Alianței Nord-Atlantice. De aceea criza internă din Statele Unite ar trebui să reprezinte o preocupare și pentru decidenții politici de la București care devin prea ușor victimele unor intrigi politice interne și suferă adesea de miopie atunci când vine vorba să privească scena internațională, sau măcar cea regională. Cu o Rusie tot mai preocupată de vecinătatea sa vestică, care își accentuează și perfecționează mecanismele de război asimetric – în special componenta de război cibernetic și propagandă, cu o Chină aflată în ascensiune din punct de vedere economic și militar, care încearcă să își exporte influența peste tot în lume și să provoace tot mai mult puterea americană (vezi modul în care a tratat Beijingul criza coronavirusului, trimițând ajutoare statelor europene chiar dacă au fost principalii vinovați pentru declanșarea pandemiei) și cu o tot mai accentuată lipsă de încredere în NATO din partea statelor europene (vezi poziția Franței care a anunțat din nou „moartea clinică” a organizației), România ar trebui să fie puternic preocupată de evoluțiile îngrijorătoare de peste Ocean.

Recentele dezvăluiri ale fostului Consilier pentru Securitate Națională a SUA, John Bolton, cu privire la lipsa de profesionalism a președintelui Donald Trump și la haosul din cadrul administrației de la Casa Albă vin în completarea altor voci care au subliniat lipsa de competență a președintelui SUA (vezi criticile generalului Jim Mattis, fost Secretar al Apărării, dezvăluirile jurnalistului Bob Woodward sau inclusiv criticile unor conservatori respectabili – George Will sau David Frum). Desigur, pentru “trumpiștii” locali, aceste critici și semnale de alarmă nu vor conta, de vreme ce partizanatul fanatic și ideologia estompează adesea capacitatea unei judecăți logice și raționale. Mai îngrijorător e că viitoarele alegeri din SUA nu par a duce cu certitudine la o soluționare actualei crizei. Mai mulți comentatori americani apreciază că electoratul va trebui să decidă răul mai mic în cursa dintre democratul Joe Biden și actualul președinte, Donald Trump. Niciunul nu este văzut ca un președinte de tipul lui Abraham Lincoln, Woodrow Wilson, F.D. Roosevelt, J.F. Kennedy sau Ronald Reagan, care să poată unifica națiunea în momente dificile.

Adâncirea crizei democrației americane va avea cu siguranță ecouri peste tot în lume, dar în special în Europa. Ea va da apă la moară unor sceptici care nu mai văd în Statele Unite un “far al democrației”. Avansul populismului ar putea crește și el, iar “democrația iliberală” ar putea cuprinde și alte state. Criza democrației americane este o criză globală a democrației liberale. Rămâne de văzut cum îi vom face față.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *