Skip to content
Opinii

Cronica unei fuziuni avortate. Cum a încercat Băsescu să-i înghită pe securiştii lui Vadim

După eşecul usturător (şi cât se poate de previzibil) înregistrat la alegerile locale – pe acelaşi front (şi sub auspiciile unor mize similare), doar că în tabere diferite –, PMP şi UNPR şi-au unit înfrângerile lumeşti, prin strângerea a două mâini stângi. Oficial, împreunarea a fost intitulată „fuziune prin absorbţie” – adică, vezi Doamne, baracuda veterană o haleşte pe cea rămasă de izbelişte – şi s-a desfăşurat într-o atmosferă burlească, colbuită, sub directa oblăduire a fostului preşedinte Traian Băsescu, care încă se încăpăţânează să vieţuiască în trecutul public, visând premieri verzi pe pereţii Palatului Victoria.

Aspirarea la grămadă a progresiştilor – e o certitudine: în facţiunea-balama UNPR activează o liotă de traseişti notorii, pafarişti evidenţi în ale politicii şi pupifundişti ai generalissimului închipuit Gabriel Oprea, sau ai oricărui alt vătaf de conjunctură care i-ar putea binecuvânta cu vreun jilţ de senator sau deputat (fiindcă, cei care au avut „pile” s-au azvârlit deja în barca PSD, unde negociează ca la iarmaroc) – ne certifică faptul (oare pentru a câta oară?!) că Băsescu rămâne un fervent artizan şi practicant de „soluţii imorale”, ori de câte ori interesul politic i-o cere. Odinioară s-a folosit de lacheii turnătorului securist Felix (actualmente puşcăriaş), de ce nu i-ar utiliza, acum, pe aplaudacii generalissimului de fludor?! Cu alte cuvinte, pentru Băsescu nimic nu-i prea putred, prea duhnitor, atât timp cât îi oferă garanţia (sau iluzia?) subzistenţei politice.

Ce-i drept, prin fuziunea dintre tusea, pe de-o parte, şi junghiul politicii dâmboviţene, pe de alta (şi în lipsă de altă alternativă care să mimeze ieşirea din izolare), Băsescu îşi pregăteşte nişte pârghii strategice. De pildă, PMP va contoriza acum şase consilieri (doi fiind paraşutaţi via UNPR) în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi va avea posibilitatea să se arunce în jocurile de culise presupuse de numirea noului viceprimar, în contextul demisiei lui Tudy Ionescu. De asemenea, PMP va deţine 44 de primari (în condiţiile în care câştigase doar 18 mandate) şi opt vicepreşedinţi de Consiliu Judeţean. De asemenea, un alt câştig constă în satisfacerea criteriilor care vor permite PMP să primească subvenţie de la bugetul de stat. Totodată, Traian Băsescu va beneficia de aportul a 10 senatori şi 39 de deputaţi, având posibilitatea să alcătuiască grupuri parlamentare.

Că Băsescu e capabil să se întovărăşească cu oricine (orişicât de jenant sau reprobabil), atât timp cât vrea să treacă o punte politică, nu ar mai trebui să mire pe nimeni. Puțini sunt cei care ştiu că, în aprilie 2005, când Băsescu (instalat la Cotroceni) se molipsise de pandalia aşa-zisei unificări a partidelor de dreapta – deşi, la acea vreme, era arondat chiar în epicentrul stângii mondiale, fiind membru cu drepturi depline în sânul Internaţionalei Socialiste –, fostul preşedinte nu s-a sfiit să-i curteze pe securiştii şi extremiştii lui Vadim Tudor.

Mai exact, în primăvara lui 2005, Băsescu l-a mandatat pe Adriean Videanu, recent cocoţat pe tronul de primar al Bucureştilor (şi dornic de borduriade) să negocieze ruperea PRM, în compania fostului securist Corneliu Ciontu, „secundul” lui Vadim Tudor (care făcuse un pas înapoi, din pricina reacţiilor europene adverse, fireşti). Miza era racolarea a 14 deputaţi, 70 de primari, zeci de consilieri locali şi aproximativ 4000 de activişti. Laolaltă cu Băsescu și PD, aceștia – printre care o droaie de foşti colonei de securitate (de „calibrul” dubiosului Ilie Merce), acompaniaţi de turnători şi xenofobi de cea mai joasă speţă – ar fi trebuit să clădească un mare partid de dreapta, care urma să fie afiliat la PPE! Tratativele s-au desfăşurat într-o sâmbătă, la Restaurantul „Doina” din zona Kiseleff, dar nu s-au concretizat, întrucât Ciontu a ezitat să-l „lucreze” pe Vadim, iar acesta din urmă s-a prins de şpilul manevrei şi l-a dat afară din PRM. Printre altele, Videanu i-a propus lui Ciontu înlăturarea lui Vadim şi parafarea unei fuziuni prin absorbţie cu PD.

Iată cu ce jocuri duhnitoare se îndeletnicea Traian Băsescu, măreţul apărător al statului de drept, la începutul primului său mandat de preşedinte al naţiei.

 

Răzvan Gheorghe este scriitor şi jurnalist politic. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, a debutat la cotidianul ZIUA, în 2004. În prezent, este redactor al ziarului Evenimentul Zilei și editorialist PSnews.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *