Skip to content
Societate

CTP: Mai periculoasă decât Covid-ul este pierderea încrederii cetățenilor în autorități. Asta se întâmplă acum!

Cristian Tudor Popescu a comentat la Digi24 situația de joi, de la aeroportul din Cluj-Napoca. Acolo, în jur de 2.000 de oameni care se pregăteau să plece la lucru în Germania s-au îngrămădit și nimeni nu a păstrat distanța minimă de un metru și jumătate. Dar gazetarul spune că problema nu e la Cluj. Problema este de unde au venit oamenii aceia, mulți dintre ei chiar de la Suceava, un oraș și o zonă de carantină impusă prin Ordonanță Militară.

„Începusem să îmi fac probleme cu «dictatura militară», uitând pentru moment că suntem în România, unde nimic nu e ce pare a fi. Nici măcar bufnițele, cum era pe vremuri o vorbă”, a spus CTP.

„Pe de o parte, încercăm să punem ordine în spitale (…), pe de altă parte, circulă oamenii ca vodă prin lobodă…”, a mai adăugat gazetarul.

Cristian Tudor Popescu: Oamenii de acolo ar fi putut să încerce să nu stea unii în ceilalți. Nici n-au încercat lucrul ăsta. Eu n-am văzut în imagini că cineva încerca să păstreze distanța. Mulți dintre ei nu aveau niciun fel de mască.

Problema nu e la Cluj. Până să ajungem la Cluj, problema este de unde au plecat oamenii ăștia. Au plecat din Suceava unde, după câte se pare, e carantină.

Vă spuneam într-o întâlnire anterioară că mai periculoasă decât Covid-ul este pierderea încrederii cetățenilor în autorități. Asta se întâmplă acum.

Haideți să o luăm pe rând. Câți oameni erau în parcarea aceea? Erau aproape 2.000 de oameni, am înțeles. Deci 2.000 de oameni au străbătut trei sute și ceva de kilometri de la Suceava, Botoșani, Neamț până la Cluj, cu autocarele.

Au ieșit din zona de carantină. Nu le-a pus nimeni AKM-ul în piept. Nu a oprit nimeni acele autocare în care se aflau oameni unul în altul, deja. Deci, până să fie pe aeroportul din Cluj, erau cum știm că este în autocar. Acolo stai lipit complet de lângă cel de lângă tine. Nu mai e nici mama metrului jumate acolo. Toată lumea într-un spațiu închis, după cum am văzut în China, un mediu foarte propice pentru răspândirea virusului chiar la distanțe mai mari, probabil cu sistemul de ventilație al autocarului pornit, care și ăla mișcă tot felul de particule, și au făcut acest drum.

Acest drum de 4 ore, 4 ore și ceva în autocar. Nu au fost opriți de nimeni. Deci, eu începusem să îmi fac probleme pentru viitor… „Domne, această stare, faptul că rezolvăm problemele cu armata… și la Suceava și la Deva și unde o mai fi, să nu inducă ideea asta de «dictatură militară» la un moment dat”, că „e mai bună decât democrația!…”. Nu? „E ordine…”. Începusem să îmi fac probleme, uitând pentru moment că suntem în România, unde nimic nu e ce pare a fi. Nici măcar bufnițele, cum era pe vremuri o vorbă.

Deci, care dictatură militară? Ăia au trecut ca prin șvaițer cu autocarele… Ce adeverință? Adeverința aia era semnată de un primar. Păi ce putere are ăla? Militarul sau polițistul trebuia să i-o arunce în față. Ce primar, domne? „Aici e carantină totală în zona asta, prin Ordonanță Militară!”. Ce primar?

Păi, când eu sunt cu automatul la granița orașului și a zonei respective desemnate prin carantină, discutăm de hârtii date de primari?

În interes profesional… Poate că mai sunt și mulți alți oameni în țara asta care vor să se deplaseze în interes profesional, adică să se ducă la muncă și să nu mai stea în casă.

Ăla se duce în Germania la muncă, poate și eu – generic vorbesc – vreau să mă duc la muncă, dar nu mă lasă. Pe mine nu mă lasă, mă opresc, mă întreabă polițiștii „Unde te duci dumneata?”. „Păi, vreau să muncesc”. „Păi, nu se muncește, firma matale e închisă, n-ai unde să te duci, că a închis-o Guvernul”. Dar Guvernul nu închide calea autocarelor care au traversat 300, 400 de kilometri din teritoriul României, în 4, 5 ore. Într-un drum de 5 ore s-a oprit la benzinărie, nu? Au folosit toaleta oamenii ăștia veniți din carantină, au folosit magazinul din benzinărie, au avut „n” contacte cu oameni până au ajuns la Cluj.

După care, ajungând la Cluj au fost puși în parcarea respectivă, unde n-au avut nicio treabă. Acolo, în parcare, toată lumea era în ilegalitate. Potrivit legilor, toată lumea de acolo era amendabilă.

Apoi stau și mă întreb: Din parcare au fost duși în avion. Dar în avion cum au stat, domne? Cred că nu au avut asemenea lux să fie distanță de un scaun între pasageri. Adică avionul să fie ocupat mult mai puțin. Să fim serioși… Au fost unul în altul, ca în autocar. Și rămânea să-i testeze guvernul german, bănuiesc că îi testează, că sunt oameni serioși. (…)

Ar fi trebuit să avem un eveniment de presă că acești oameni cu autocare au vrut să iasă din zonele respective, nu li s-a permis și acum protestează, sau au ieșit din autocare, s-au așezat toți pe jos și strigă să li se dea drumul, în vreme ce polițiștii și militarii stau în fața lor, în cordon și nu-i lasă să treacă. Asta ar fi trebuit să fie știrea. Dacă avem armată, avem poliție, avem stare de urgență… MAI, MApN… Nu? Nu invers, adică îi lași pe ăia cu hârtie de la primar. De la un primar, domne, primarul din Pătrăuți. A dat el liber din carantină, în stare de urgență… Pentru asta trebuia o aprobare de la MAI, de la factori responsabili, nu știu, de la Arafat, de la Situații de Urgență. Cum, asemenea masă de oameni să se deplaseze fără ca niciun organ de ordine s-o oprească? Aceasta este întrebarea…

„Pe de o parte, încercăm să punem ordine în spitale (…), pe de altă parte, circulă oamenii ca vodă prin lobodă…”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *