Skip to content
Opinii

Cu lacrimile inghetate pe obraz

Aura Ion si Adrian Iovan au murit degeaba. Credeam, ca prostul, ca dupa accidentul de avion din Apuseni, Romania o sa-si puna la punct procedurile de salvare. In istoria noastra recenta asa s-a intamplat: facem proceduri numai dupa ce o tragedie este bine acoperita in media, iar populatia reactioneaza violent. Si-am crezut ca dupa povestea din Apuseni, lucrurile o sa organizeze un pic.

De unde, nene… ISU Romania a lovit din nou. N-o sa uit niciodata imaginile alea cu barca gonflabila un pic desumflata, care inainta cu viteza melcului, propulsata doar de vasle, la 20 de minute dupa ce strigatele de ajutor ale celor din elicopterul prabusit incetasera.

Si acum aud doar scuze. Ca barca aia este doar pentru sezonul estival. Ca pompierii au ajuns cat au putut de repede. Ca era prea mult mal in lac si de-aia nu s-au putut desfasura salvatorii.

Asa, si ce? Ce-ar trebui sa inteleg din asta? Ca situatia va ramane asa? Ca daca pic intr-un lac iarna, ar fi bine sa rezist in apa inghetata mai mult de 30 de minute, indiferent daca pot sau nu? Ca daca e mal in apa, e bine nici sa nu mai strig dupa ajutor? Sau, mai simplu, sa-mi fac cruce, sa-mi aprind bricheta langa cap si sa ma odihnesc in pace?

Se pare ca da. De fapt, Romania nu are servicii de interventii in caz de urgenta. Avem o institutie care spune ca se ocupa cu asa ceva, dar atat. Din punct de vedere practic, suntem in pom, si pomul in aer.
Eu, de exemplu, locuiesc intr-un oras cu 200.000 de locuitori. In orasul meu, pompierii au doar doua masini cu scara care poate ajunge la inaltimi mai mari de 25 de metri, desi in oras sunt vreo 200 de blocuri cu mai mult de 8 etaje. Avem un mall atat de mare, incat daca are loc un incendiu in mijlocul lui, pompierii nu au cum sa ajunga acolo. Si sunt sigur ca daca iau la intrebari autoritatile, voi primi explicatii si scuze cat cuprinde.
Scuze au primit si parintii Aurei Ion, pustoaica aia de nici 25 de ani, pe care au gasit-o in Apuseni moarta de frig, cu lacrimile inghetate pe obraz. Habar n-am nici acum la ce temperatura ingheata lacrimile, sau cat de tare trebuie sa te doara, ca atunci cand mori sa mai ai puterea sa plangi.

Solutii? Nu. ISU nu poate deveni performant fara investitii in dotari si in pregatirea oamenilor. Iar investitiile de care este nevoie sunt mari, pentru ca de 20 de ani se freaca duda si se fura bani in domeniul asta, ca in toate celelalte. In acest moment, e mai ieftin pentru guvernanti sa murim prosteste, exact ca Aura Ion: cu lacrimile inghetate pe obraz.

***

Il puteti citi pe Bogdan Stoica si pe www.bogdanstoica.ro

2 comentarii la “Cu lacrimile inghetate pe obraz

  1. ISU este o institutie inventata pe moment, la solicitarea UE. Ca si jandarmeria sau asistenta sociala, s-au facut pe genunchi, la ordin. Dar ordinul a fost foarte bine folosit de functionarii harsiti care distrug orice idee buna. In folosul propriu, desigur. Toate loazele, putorile si copii de care se rugau parintii sa munceasca de vreo 5 ani s-au bagat in institutiile astea. Mai ales daca aveau vreo 3-500 de euro prin buzunar… Ce serviciu mai bun pentru puturosi poti sa ai? Mergeti la un ISU unde vreti si veti vedea ce somn profund au astia in timpul programului. Ce sa faca, asteapta situatiile de urgenta. Plus, dotare. Pai e un plus, mai ales pentru d-l primar care gaseste mediat un amic cu 2 firme fantoma si una pe bune, baga repede licitatia si ia un jaf pe care plateste de 5 ori cat costa. Si atunci ce sa speri la niste putori cu niste jafuri sub ei? Sa te salveze? Are cineva macar senzatia ca de la infiintarea ISU s-au salvat mai multe vieti?
    Daca vreti ca oamenii sa fie salvati, desfiintati ISU. Atunci oamenii or sa stie: suntem pe barba noastra, trebuie sa ne salvam unii pe altii. Altfel, lumea isi aprinde o tigara cand vede un accident si isi spune: Lasa ca vine ISU, ai salveaza aia! Si ISU vine, mult prea tarziu ca sa mai ajute cu ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *