Skip to content
Politică

CULISELE proiectului RISE Moldova, problemele presei din Basarabia și incisivitatea propagandei rusești EXCLUSIV INTERVIU

InfoPrut

PSnews.ro vă prezintă, în exclusivitate, un interviu-fluviu cu Liuba Șevciuc, jurnalist de investigații și reporter al RISE Moldova, una dintre cele mai cunoscute și mai respectate instituții media de dincolo de Prut (și nu numai).

Liuba face o radiografie la zi a problemelor pe care le întâmpină presa independentă din Basarabia și totodată descâlcește, pentru cititorii din România, cauzele și ițele propagandei rusești din Republica Moldova, propagandă care, explică jurnalistul, este rostogolită atât în mod oficial, cât și voalat, deși există o lege privind combaterea ei.

Cine este Liuba Șevciuc

Facem precizarea că Liuba a fost coordonatoarea emisiunii de investigație „Moldova, țară de minune” de la Publika TV. A realizat mai multe anchete despre corupție, trafic de persoane și munca la negru. Liuba a activat și la Radio Europa Liberă – emisiunea de reportaje „Pur și simplu”. Unul din documentarele realizate de ea – „Dragă Stalin” – a fost ales, în 2015, drept cel mai bun features în competiția anuală „The Best of Radio Free Europe/Radio Liberty”. Din 2017 face parte din echipa RISE Moldova. Anul trecut a fost inclusă în top 10 ”Jurnaliști ai anului” (Gala Centrului pentru Jurnalism Independent).

Proiectul RISE Moldova

RISE Moldova (fondat în 2014) investighează crima organizată și face conexiuni din zone offshore, dezvăluie scheme de spălare a banilor din Europa de Est și Asia Centrală, scheme de corupție, contrabandă, fraude fiscale, trafic de arme și scoate la lumină afacerile ascunse ale politicienilor. RISE Moldova face parte din rețeaua globală a jurnaliștilor de investigație ”Global Investigative Journalism Network” și se numără printre membrii organizației ”The Organized Crime and Corruption Reporting Project” (OCCRP). În 2015 și 2016, RISE a fost partenerul pentru Republica Moldova al proiectelor globale de investigație #PanamaPapers și #SwissLeaks, coordonate de ”The International Consortium of Investigative Journalists”.

Reporter: Care sunt cele mai mari greutăți, impedimente pe care le întâmpină un jurnalist de investigații din Republica Moldova?

Liuba Șevciuc: Una dintre principalele probleme este accesul la informația de interes public. De exemplu, l-a sfârșitul anului trecut Consiliul Superior al Magistraturii, printr-un regulament, a vrut să schimbe modalitatea de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul instanțelor de judecată. Se voia depersonalizarea hotărârilor, iar în funcție de situație unele nici să nu fie publicate. Totodată, era exclusă posibilitatea de a căuta sentințele în baza numelui părților. Acest lucru ne făceam munca extrem de grea, dacă nu de-a dreptul imposibilă. Astfel, noi, jurnaliștii, am ieșit și am protestat în fața Consiliului Superior al Magistraturii, cerându-le să nu dea curs acelor modificări. Până la urmă am obținut ceea ce ne-am dorit. Au mai existat și alte tentative prin care s-a încercat restricționarea accesului la informația de interes public.

Reporter: Și… având în vedere aceste practici, RISE acționează în instanță instituțiile respective?

Liuba Șevciuc: În ultimul timp, multe solicitări oficiale ale RISE – solicitări menite să obțină informații de la diverse instituții ale statului – se lovesc de un refuz categoric. Ni se răspunde în scris, instituțional, că nu ne pot pune la dispoziție informațiile dorite și, deseori, este invocată legea datelor cu caracter personal. Evident că, după un astfel de răspuns, le trimitem o nouă solicitare în care le explicăm că noi, RISE Moldova, suntem operatori de date cu caracter personal, suntem înregistrați ca atare, deopotrivă cu toate responsabilitățile aferente, și că tocmai de aceea ei trebuie să respecte legea și să ne pună la dispoziție informațiile respective. În unele cazuri în care ni se refuză accesul la anumite informații de interes public, RISE acționează în judecată instituțiile responsabile. Alternativa nu există: trebuie să așteptăm până când instanța decide că dreptul nostru trebuie respectat.

Reporter: Cât durează să câștigați astfel de procese? La urma urmei, prevederile legii sunt de partea voastră, iar anchetele necesită informațiile acum, nu peste luni, ani…

Liuba Șevciuc: La începutul acestui an, RISE a avut câștig de cauză la Curtea Supremă de Justiție într-un dosar de acest fel. Am câștigat în instanță și am obligat astfel Ministerul Afacerilor Interne să ne ofere informațiile pe care le solicitaserăm. Doar că, mergând pe această cale, a durat foarte, foarte mult: pe scurt, a trebuit să așteptăm nu mai puțin de doi ani. RISE solicitase datele anunțării în urmărire națională sau internațională a zece persoane. Partea bună a acestui verdict este că s-a creat un precedent pe care nu doar RISE, ci orice jurnalist din Republica Moldova îl poate invoca, ori de câte ori trimite solicitări care se lovesc de refuzul diverselor instituții. Este foarte bine că există un astfel de precedent în ceea ce privește accesul la informații de interes public.  

Reporter: Ce alte greutăți întâmpinați?

Liuba Șevciuc: De multe ori, pe lângă faptul că refuză să ofere informații la care avem dreptul prin lege, reprezentanții diverselor instituții, autorități – de exemplu, procurorii – evită sau refuză în mod constant să ofere interviuri în fața camerei de luat vederi. În principal, eu mă ocup de anchete video și, pentru a realiza o investigație corespunzătoare, un documentar calitativ, mie chiar nu îmi pot fi suficiente răspunsurile oficiale sub forma unor comunicate de câteva rânduri.

Reporter: Politicienii exercită presiuni asupra presei independente?

Liuba Șevciuc: Personal, nu pot spune că există alte presiuni mai mari decât cele deja prezentate. Eu, ca jurnalist al RISE, consider că pot să-mi fac job-ul exact așa cum vreau. Nu m-a amenințat nimeni, nu s-au exercitat presiuni politice la adresa mea. Uneori e mai riscant dacă subiectul tău vizează  un agent economic sau…

Reporter: Sau?

Liuba Șevciuc: De exemplu, RISE a realizat un documentar video despre mercenari (moldovenii care luptă alături de separatiști, pe frontul ruso-ucrainean – n.red.). În ziua în care a fost publicat – anunțaserăm subiectul cu o zi înainte, pe site, și toată lumea știa că urma să apară în scurt timp –, ne-am pomenit cu unul dintre ”eroii” noștri în redacție, fiind foarte supărat. De când sunt la RISE, personal nu am văzut mari presiuni. Uneori, agenții economici sunt nemulțumiți că îi vizăm în anchete. Unul dintre ei – originar din SUA care desfășoară afaceri în Republica Moldova – a fost vizat într-o anchetă RISE  și ulterior s-a adresat Consiliului de Presă, solicitându-ne să facem o serie de modificări în versiunea engleză a investigației – ca o paranteză, am observat că agenții economici sunt deranjați de versiunea engleză, și asta, cel mai probabil, fiindcă au afaceri și prin alte părți, iar investigațiile noastre le cam tulbură apele. Am mai fost acționați în instanță, firește, și pentru apărarea onoarei și demnității, dar nu pot spune că acestea ar fi intimidări sau presiuni. Este dreptul orcui de a se adresa instanței pentru a-și apăra un drept despre care consideră că i-a fost încălcat. Asta nu este nici pe departe o presiune.

Reporter: Cum reușiți să vă mențineți independența editorială și să vă finanțați anchetele, documentarele? Cu ce probleme vă confruntați?

 Liuba Șevciuc: Poți fi un bun jurnalist de investigații în Republica Moldova, în pofida tuturor greutăților despre care am vorbit, iar RISE reprezintă un exemplu sugestiv în acest sens. Problema este că la noi sunt prea puțini jurnaliști de investigații care să își dorească să practice meseria asta, cu toate riscurile, problemele financiare și responsabilitățile care decurg dintr-o astfel de alegere. Dar, dacă vrei cu adevărat, îți poți face bine meseria. În Republica Moldova există prea puțină presă independentă, prea puțină presă de investigații care să scrie cât mai mult despre averile, afacerile și conexiunile politicienilor și ale persoanelor care lucrează în instituții de stat și care sunt plătite din bani publici.

Independența, banii și presa

 Aceste instituții de presă care-și propun să practice jurnalism independent, de regulă, nu au un patron. Jurnaliștii respectivi trebuie să se gândească în permanență de unde pot obține finanțările necesare investigațiilor și aplică pentru diverse proiecte europene. Uneori este destul de complicat, vorbim și despre o muncă în plus: trebuie să te ocupi în mod constant cu așa ceva și, foarte probabil, mulți jurnaliști consideră că o viață ca asta nu este chiar așa de atrăgătoare. Este vorba despre mult timp alocat acestor activități, despre efort și incertitudini. Proiectele europene se derulează pe o anumită perioadă determinată, câteva luni, un an sau doi, și atunci există riscul ca un jurnalist de investigații să fie nevoit să funcționeze la parametrii normali și o jumătate de an fără salariu, până când instituția reușește să câștige un nou proiect. Aceasta este, probabil, cauza principală pentru care mulți jurnaliști aleg să lucreze în holding-urile conduse de politicieni sau afaceriști, fiindcă au o siguranță și un patron asumat la vedere. Din punctul meu de vedere însă, nu cred că lipsurile financiare și goana după soluții de finanțare reprezintă niște impedimente majore. La RISE există unele perioade când chiar rămânem fără finanțare, dar asta nu mă face să mă simt în nesiguranță sau să nu îmi fac meseria cu aceeași plăcere. Îmi place absolut tot ceea ce fac, sunt de-a dreptul dependentă de calitatea materialelor pe care le produc și chiar nu mă deranjează să aștept câteva luni până la câștigarea unui proiect.  

Reporter: Știu că aveți și un sistem de donații. Cum merge?

Liuba Șevciuc: Ancheta RISE despre vilele din străinătate ale oligarhului Vladimir Plahotniuc a fost realizată cu ajutorul banilor obținuți prin intermediul donațiilor și a Legii 2%. Să nu credeți cumva că vorbim despre sume mari, fiindcă chiar nu este cazul! Cu aceste sume modice – pentru care le mulțumim tuturor donatorilor noștri – am procurat documente și ne-am asigurat deplasările în străinătate. Cititorii ne pot dona în trei moduri: fie prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit, fie prin intermediul PayPal sau cont bancar. Repet, sumele nu sunt deloc mari. De exemplu, în 2016, prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit, am adunat puțin peste 8000 de lei (aproximativ 400 euro – n. red.), bani care, la modul practic, te ajută să documentezi o singură anchetă, sau nici atât, totul depinzând de complexitatea subiectului, dar, totuși, a fost un pas în față, motiv pentru care le mulțumim tuturor donatorilor și cititorilor noștri.

Reporter: În România, șeful PSD-ist Liviu Dragnea a dat dispoziția să fie organizat un țarc, la Parlament, în care să stea reprezentanții presei, pentru a-i ține departe de aleșii neamului. Înțeleg că și la voi există practici de genul ăsta…

Liuba Șevciuc: Asta cu țarcul s-a întâmplat deja la noi, în urmă cu câțiva ani și, din păcate, ne-am ”obișnuit” deja. În Republica Moldova totuși este restricționat în mod exagerat accesul în unele instituții, sedii de partide. De exemplu, la începutul acestui an, Partidul Democrat s-a mutat într-un nou sediu. Păi, uite, dacă vrei să participi la evenimentele Partidului Democrat, nu mai este suficient să le prezinți legitimația de jurnalist, ci trebuie să le soliciți o legitimație specială, care, dacă nu este eliberată, nu poți intra în clădire. Însă impedimente grave nu există, avem acces în majoritatea instituțiilor de stat, în instanțele de judecată. Chiar nu vreau să las impresia că meseria de jurnalist în Republica Moldova ar fi extrem de grea și că cei care o practică ar fi supuși unor presiuni nesfârșite. Nu, nu este deloc așa. Ca jurnalist trebuie să găsești soluții în orice situație. Bunăoară, dacă nu-l prinzi pe politician sau pe funcționar în instituția în care lucrează, poți face asta fără probleme la evenimentele publice la care acesta participă.   

Reporter: Percepția mea este că propaganda rusească este omniprezentă în Basarabia, din rațiuni lesne de înțeles. Tu cum o percepi? Cât de intense sunt campaniile de fake news ale Federației Ruse?

Liuba Șevciuc:  Noi de mici am crescut cu știrile, filmele și serialele rusești, cu muzica rusească. Cumva, la televizor am auzit limba rusă mai mult decât limba română. La noi este interzisă prin lege și propaganda rusească, cu toate acestea ea continuă să fie prezentă, în mod deschis sau voalat. În Republica Moldova există multe canale de televiziune care retransmit programele din Rusia. Printre acestea televiziunea Prime TV care aparține lui Vladimir Plahotniuc și care difuzează unul dintre cele mai propagandistice posturi din Federația Rusă – Pervâi Canal. O altă televiziunea este NTV-ul, care aparține unui deputat socialist. Amintesc că Igor Dodon, președintele țării este în fruntea socialiștilor. În ultima perioadă au apărut multe site-uri care se prezintă de ”media”, dar nu au jurnaliști reali și nici contacte, adrese. Aceste site-uri rostogolesc în online dezinformări specifice propagandei rusești. Fenomenul fake news nu ține doar de propaganda rusească.  În ultimul an și jumătate avem de-a face cu un fenomen generalizat, în toate domeniile: au apărut site-uri care se ocupă numai cu așa ceva și, de asemenea, portal-uri care încearcă să cloneze, pentru a manipula și a duce în eroare, platforme media de altfel respectabile. Se practică denumirile ușor modificate astfel încât cititorul neatent să asocieze site-ul cu un brand respectat pe piață.

Reporter: Și-a dezvoltat Republica Moldova ”anticorpi” împotriva acestor campanii de fake news?

Liuba Șevciuc: Partea bună este că există și instituții media care demantelează, zi de zi, campaniile de fake news. Avem proiecte în acest sens și asta mă bucură. Anticorpii există. Însă a discerne între manipulare și informație obiectivă presupune și o cultură a cititorului, o alegere personală și în cunoștință de cauză. Eu știu să deosebesc o știre adevărată de una falsă, dar presupun că nu foarte multă lume știe și e pregătită să faca asta. De aceea, astfel de proiecte care demonstrează manipulările de orice fel sunt foarte bine venite.

Reporter: Cât de mult s-a schimbat la față presa din Republica Moldova, de la debutul tău și până în prezent?

Liuba Șevciuc: Față de momentul în care am început eu să fac jurnalism, în urmă cu 10-11 ani, acum sunt mult mai multe instituții de presă, însă tot sunt prea puține. Însă, comparativ cu momentul debutului meu în presă, situația s-a schimbat vizibil, au fost făcuți mulți pași înainte.

Reporter: Pași înainte au fost făcuți și din punct de vedere calitativ?

Liuba Șevciuc: Indiscutabil, în Republica Moldova avem instituții media care produc calitate – proiectul RISE este o dovadă în acest sens. Când m-am apucat eu de meseria asta, presa comunistă era în mare vogă și existau doar două-trei sclipiri de jurnalism independent. Presa online era extrem de puțin dezvoltată și la ani-lumină depărtare de impactul pe care-l poate avea astăzi. În prezent, avem mari holding-uri patronate de politicieni, avem presă pro-rusă… În Republica Moldova, instituțiile de presă care practică jurnalism obiectiv și independent sunt, de regulă, ONG-urile, care încearcă să supraviețuiască producând calitate și obținând finanțări din străinătate.

Reporter: În România, coaliția PSD-ALDE și-a făcut obiceiul de a acuza numeroși jurnaliști incomozi de o așa-zisă ”colaborare” cu serviciile secrete, care ar reprezentă, împreună cu DNA, Parchetul General și președinția… deja proverbialul ”stat paralel”. Desigur, politicienii care lansează astfel de acuzații nu prezintă niciodată probe, deși calomniile și minciunile continuă să fie rostogolite de presa de partid. În Republica Moldova există situații similare?

Liuba Șevciuc: Nu. La noi nu prea sunt acuzații că presa ar fi căpușată de serviciile secrete. Politicienii nu acuză că ar exista acoperiți în mass-media. Cât despre acuzațiile vizând ONG-uri și sfere ”oculte” externe, la noi nu sunt așa de multe ca în România, unde George Soros este invocat non-stop. Și în Republica Moldova se mai încearcă anumite discreditări ale presei independente, dar nu pot spune că sunt foarte multe. De exemplu, dacă publici o anchetă despre un politician care ocupă o funcție importantă, te poți aștepta ca el să te acuze public că ai fi făcut o manipulare. În schimb, dacă publici o anchetă despre o grupare criminală care nu are conexiuni directe cu politica, nu vei avea astfel de reacții, evident.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *