Skip to content
Opinii & Analize

Cum a devenit Klaus Iohannis un președinte mediator

psnews.ro

De ceva timp observăm că președintele Klaus Iohannis cheamă în mod constant partidele politice aflate la guvernare la consultări. Întâlnirile liderilor PNL, USR-PLUS și UDMR cu președintele au devenit o chestiune la ordinea zilei. Ultima intervenție a președintelui Iohannis are legătură chiar cu disputa pe marginea bugetului pe 2021 care a stârnit mai multe nemulțumiri în interiorul coaliției.

Iohannis în rol de președinte mediator

Președintele Iohannis joacă în aceste momente rolul de mediator între forțele politice aflate la guvernare. Coaliția actuală este una extrem de instabilă formată din trei partide (patru dacă considerăm USR și PLUS ca fiind separate) care nu prea au multe în comun. PNL și USR-PLUS nu fac parte din aceiași familie politică europeană. Din multe privințe PNL este un partid conservator care are prea puține lucruri în comun cu liberalismul. Din punct de vedere economic PNL pune în centru investițiile, dar politic apără de regulă valorile tradiționale. Exemplul referendum-ului pentru definirea familiei este elocvent în acest sens. USR-PLUS nu are la rându-i o ideologie clară. Preponderent cei de la USR-PLUS par a fi progresiști, deși în interiorul alianței există mai multe curente de idei. Agenda economică a USR-PLUS e la fel de neclară, încorporând teme care aparțin stângii – impozitarea progresivă de pildă. UDMR, la fel ca USR-PLUS nu e nici el un partid propriu zis. Ca și în USR-PLUS, în interiorul UDMR coexistă mai multe viziuni.

Dincolo de distanța ideologică dintre forțele politice care formează coaliția de guvernare, există și diferențe stilurile de acțiune. PNL pare un partid mainstream care preferă să acționeze de multe ori în limitele cadrului politic. USR a demonstrat în numeroase rânduri că este dispus să iasă din aceste cadre. Protestul a fost mult timp arma principală a celor de USR. El s-a manifestat atât în cadrul opoziției parlamentare, cât și în cadrul opoziției extra-parlamentare, în stradă. Din anumite puncte de vedere, USR poate fi considerat o mișcare politică populistă, care odată ajunsă la guvernare e forțată să își schimbe atitudinea. USR-PLUS trece așadar printr-un proces greoi de socializare. Toate lucrurile acestea fac ca actuala coaliție de guvernare să fie una extrem de instabilă. Numărul mare de partide, distanțele ideologice dintre ele și stilurile de acțiune diferite contribuie la această fragilitate. În plus, nu avem nici un adversar comun care să le țină laolaltă, așa cum era PSD când USR-PLUS și PNL erau în Opoziție. Tot ce le ține împreună pe acestea este dorința de a guverna. Însă lucrul acesta, așa cum vedem nu este de multe ori suficient. Compromisul este atins greu și de multe ori tensiunile din interiorul coaliției găsesc o supapă și ajung în fața publicului.

Așadar întrebarea e cine ține laolaltă guvernarea? Iar răspunsul e: președintele Iohannis. Acesta încearcă să folosească la maximum puterile sale constituționale pentru a media între principalii parteneri de guvernare. Iată de ce partidele ajung atât de des la „consultări” cu președintele. Totuși, trebuie spus că și Klaus Iohannis are o miză personală în a ține laolaltă guvernarea.

Miza președintelui

Miza președintelui e legată de setul de reforme promise în 2019. Înaintea alegerilor, Iohannis și-a expus o parte din planurile pentru al doilea mandat. În primul mandat președintele a jucat la siguranță. Nu s-a expus foarte mult și a încercat să rămână în limitele constituționale. Nu a fost, cum s-ar spune, un președinte “jucător”. Al doilea mandat schimbă însă lucrurile. Iohannis își permite să riște mai mult, de vreme ce nu are cum să mai obțină un mandat la Cotroceni. Prin urmare ne-am aștepta ca acesta să devină într-adevăr un președinte jucător. Epidemia de coronavirus reprezintă o limită serioasă în calea ambițiilor președintelui. O mare parte dintre resursele statului merg spre rezolvarea acestei probleme, ceea ce înseamnă în practică amânarea oricăror reforme care nu sunt urgente. Totuși, până în 2024, Iohannis are timp să își pună planurile în practică. Cu o singură condiție însă: să aibă sprijin politic. Asta înseamnă că e nevoie de o majoritate parlamentară și de un guvern favorabil acestor reforme gândite de administrația prezidențială. Iată de ce Iohannis încearcă din răsputeri să țină la un loc partenerii incomozi de guvernare. Miza președintelui este una reală care poate fi pusă în practică doar dacă PNL, USR-PLUS și UDMR rămân unite la guvernare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *