Un cadavru plutind pe Dunăre și o voce venită din mormânt ar putea părea mai degrabă elemente dintr-un film noir decât o explicație a ceea ce se întâmplă astăzi în Europa. Dar pentru a înțelege starea chinuită a politicii de pe continent, nu există un loc mai bun de unde să începi, scrie POLITICO.
În octombrie, corpul lui Christian Pilnacek, cândva cel mai puternic om din ministerul austriac al Justiției, a fost găsit plutind în râu, nu departe de orașul Krems, mort în urma unei aparente sinucideri, la câteva ore după ce fusese arestat pentru conducere sub influența alcoolului.
Pilnacek, considerat cândva unul dintre cei mai buni juriști din țara sa, și-a petrecut mulți ani luptând împotriva unei serii de acuzații potrivit cărora ar fi divulgat informații privilegiate prietenilor săi politici și presei și ar fi încercat să zădărnicească o amplă anchetă de corupție în legătură cu achiziția de avioane de luptă de către Viena.
În urma morții sale, însă, se pare că nu conștiința vinovată l-a împins spre moarte, ci refuzul de a-și supune principiile voinței Partidului Popular Austriac (ÖVP, de centru-dreapta), un bastion al sistemului politic al țării, care face parte din guvernul federal fără întrerupere din 1987.
La o lună după ce i-a fost găsit cadavrul, a apărut o înregistrare clandestină a lui Pilnacek, în care acesta putea fi auzit descriind cum politicieni de rang înalt din ÖVP, partidul fostului cancelar Sebastian Kurz, au exercitat presiuni asupra sa pentru a pune capăt investigațiilor privind corupția politică.
„Miniștrii ÖVP au venit la mine chiar și după ce a avut loc o percheziție la sediul partidului și m-au întrebat de ce nu îl închid”, se aude Pilnacek spunând în înregistrare. „Le-am spus întotdeauna: nu pot să o fac, nu vreau să o fac, nu vreau să o fac, nu vreau să o fac.”
Confruntându-se cu propriile sale probleme juridice și simțindu-se acuzat pe nedrept, el s-a îndreptat către aceiași politicieni pentru ajutor – numai că a fost respins, întrucât nu a fost eficient în blocarea celorlalte anchete.
Chiar și pentru o societate înrăutățită de zeci de ani de scandaluri politice și corupție, episodul a fost uluitor, provocând apeluri puternice pentru o reglare de conturi. Acestea vor trebui, însă, să mai aștepte. În loc să dizolve guvernul și să declanșeze noi alegeri, liderii partidului de centru-dreapta au trecut la atac, acuzându-și dușmanii politici de intrigi și de utilizarea „metodelor KGB” pentru a submina partidul.
„Nu este acceptabil ca țara noastră să se transforme într-un stat al turnătorilor”, a avertizat secretarul general al ÖVP, Christian Stocker.
A fost, de fapt, o concesie făcută adversarilor săi, în special celor de extremă-dreapta. Încercând să îi conducă pe austrieci printr-un labirint conspiraționist, în loc să spună lucrurilor pe nume, Stocker a recurs la aceleași tactici populiste despre care partidul său a insistat ani de zile că nu i se cuvin.
Extrema-dreaptă în ascensiune
În timp ce Europa se pregătește pentru cel mai important an electoral din istoria sa, continentul se confruntă cu o serie de întrebări legate de motivele care stau la baza ascensiunii extremei-drepte și a altor forțe anti-sistem.
Există, bineînțeles, o varietate de factori. În funcție de partid și de țară, acestea trec de la o creștere bruscă a migrației, la resentimente față de modul în care partidele de la putere au gestionat pandemia apoi la sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina și preocupările legate de războiul din Gaza.
Dar mai există un alt factor puternic care este mult mai puțin discutat: un val de scandaluri de corupție care a cuprins în ultimii ani sistemul politic european, oferind o mulțime de informații pentru partidele de extremă-dreapta care consideră „sistemul” ca fiind iremediabil corupt și conceput pentru a face rău oamenilor „normali”.
În timp ce majoritatea partidelor de extremă-dreapta au propriile probleme cu corupția și mita, alegătorii tind să fie mai toleranți față de aceștia. Motivul – ei sunt, adesea, de părere că întreaga clasă politică este nedemnă de încredere, însă sunt atrași de rețetele adesea radicale (chiar dacă nerealiste) ale acestor formațiuni pentru rezolvarea problemelor politice.
Austria – țara de origine a Partidului Libertății (FPÖ), o formațiune fondată în anii 1950 de un fost general SS – este pe cale să înregistreze cea mai dramatică schimbare spre dreapta. Afacerea Pilnacek este doar cel mai recent dintr-un șir de scandaluri care au scos la iveală corupția sistemică din cadrul ÖVP, partid aflat la guvernare, ceea ce a încurajat FPÖ, care se bucură de un avans confortabil în sondaje de mai bine de un an.
Având în vedere alegerile pentru Parlamentul European din iunie și un scrutin național așteptat în toamnă, ascensiunea partidului de extremă-dreapta ar putea avea un impact substanțial asupra politicii de pe continent. Austria, în virtutea istoriei sale și a poziției sale la răscrucea Europei, a servit adesea drept teren de probă pentru mișcările politice. Aici, de exemplu, s-au născut atât antisemitismul politic care l-a inspirat pe Adolf Hitler, cât și mișcarea sionistă a lui Theodor Herzl. Mai recent, a servit drept laborator pentru extrema-dreaptă anti-imigranți, care, sub conducerea FPÖ, este pe cale să înregistreze una dintre cele mai mari victorii de până acum.
Liderul partidului, Herbert Kickl – un ideolog de dreapta dură care a promis să oprească atât aderarea Ucrainei la UE, cât și sancțiunile impuse Rusiei de către blocul comunitar – ar putea sta în curând în Consiliu alături de așa-numitul inamic al UE, Viktor Orbán din Ungaria, pe care Kickl l-a descris ca fiind un model de urmat.
La sfârșitul săptămânii trecute, la un miting în apropiere de orașul Graz din sudul Austriei, Kickl a făcut apel la o „UE a patriei”, angajându-se să „apere interesele Austriei” alături de aliați precum liderul maghiar.
În prezent, ÖVP-ul lui Karl Nehammer se află pe locul trei în sondaje, după FPÖ și social-democrați (SPÖ), iar ratingurile sale personale sunt cele mai scăzute înregistrate vreodată pentru un cancelar, peste 60% dintre respondenții unui sondaj recent declarând că nu au încredere în el.
Ca să fim cinstiți, acesta este al doilea om care moștenește postul după demisia lui Sebastian Kurz din 2021 și avea doar o experiență politică limitată când a preluat rolul de cancelar. Reputația sa a fost subminată și mai mult în septembrie, în urma difuzării unei înregistrări video de la o mică adunare de partid din Salzburg, în care cancelarul sugera ca oamenii săraci să meargă la McDonald’s dacă vor o masă caldă pentru copiii lor.
Avântul lui Kickl a creat o îngrijorare mai mare pentru Europa: o victorie mare a FPÖ ar putea alimenta sprijinul pentru partidul său soră din Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), care se află deja pe locul al doilea în sondaje, cu peste 20%.
Corruptus delicti
Corupția și politica au existat dintotdeauna mână în mână, dar subiectul a căpătat o nouă relevanță, deoarece scandalurile au zguduit multe dintre partidele centriste europene, cândva dominante, din Franța, Italia și Grecia, împingându-le pe unele dintre ele în pragul dispariției.
De exemplu, după ani de investigații și urmăriri penale pentru corupție în care au fost implicați fostul președinte Nicolas Sarkozy și alte figuri importante, partidul de centru-dreapta al Franței, cândva aflat la putere, a terminat cu mai puțin de 5% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2022.
În Spania, Partidul Popular (PP), de centru-dreapta, suferă încă de pe urma unui amplu caz de corupție care a dus la condamnarea a 29 de persoane, inclusiv a unor înalți funcționari ai partidului, în 2018.
Problema este și mai gravă în Europa Centrală, unde o cultură a corupției în rândul curentului politic principal din țări precum Republica Cehă a alimentat ascensiunea unor populiști precum Andrej Babiš, care a câștigat încrederea publicului în 2017 pe baza promisiunii de a curăța sistemul, doar pentru a se confrunta el însuși cu o anchetă privind acuzațiile de fraudă.
Iar la Bruxelles, cazul Qatargate a zguduit Parlamentul European în cadrul celui mai mare scandal de corupție care a afectat instituțiile europene în ultimele decenii.
Spre deosebire de partidele de extremă-dreapta, care adesea își revin după un scandal sub o nouă conducere datorită puterii retoricii lor radicale, partidele mainstream au o perioadă mai dificilă – în mare parte pentru că adesea nu este clar ce reprezintă. După cel de-al Doilea Război Mondial, formațiunile de centru-dreapta și centru-stânga din Europa au servit clientele distincte: clasa profesională și clasa muncitoare, de obicei cu legături puternice cu alte grupuri de interese, cum ar fi fermierii și bisericile.
În zilele noastre, însă, diferențele dintre aceste grupuri sunt adesea greu de sesizat. În condițiile în care preferințele alegătorilor sunt deseori influențate mai mult de personalitate decât de substanță, loialitatea față de partide s-a estompat.
Când vine vorba de corupție, Austria – o țară de aproape 9 milioane de locuitori situată în centrul continentului – iese în evidență: scandalurile sale sunt, la propriu, subiect de serial Netflix.
Partidele de centru-dreapta și de centru-stânga ale țării (ÖVP și SPÖ) au dominat politica țării încă din al Doilea Război Mondial. Acest succes a creat însă un sistem de clientelism și patronaj, care este în curs de dezintegrare în urma unei serii de anchete și procese în instanță.Afacerea Lucona din anii 70, Noricum din 1980 sunt două dintre cele mai răsunătoare exemple.
Recent, anchetatorii au analizat acuzațiile conform cărora în 2003, lobbyiștii Eurofighter au plătit aproximativ 100 de milioane de euro politicienilor austrieci în schimbul comenzii de avioane de luptă în valoare de 2 miliarde de euro. În 2019, Pilnacek le-a spus colegilor, într-o ședință, că va „închide ochii” dacă aceștia vor pune capăt în liniște anchetei, argumentând că nu poate fi câștigată. Acest lucru a declanșat o anchetă împotriva sa pentru presupus abuz de funcție, care a fost ulterior clasată.
După o investigație care a durat mai bine de zece ani, procurorii au depus acuzații în iunie împotriva a doi directori implicați în afacerea Eurofighter, pentru spălare de bani. În ciuda dovezilor ample că lobbyiștii au plătit mită, singurele condamnări în acest caz până acum au avut loc peste graniță, în Germania.
Autor: Matthew Karnitschnig, politico.eu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
