PSnews

Opinii

Cum ar fi scris Mugur Isărescu, despre el însuși, înainte de ’89

,,Mai rău decât a avansa încet pe drumul convergenței sau de a bate pasul pe loc, este de a rătăci drumul. Suntem în pericolul acesta’’, a declarat miercuri, 21 noiembrie 2018, Mugur Isărescu, guvernator BNR, un adversar necondiționat al adoptării cât mai rapide a Euro de către România, pentru simplul motiv că și-ar pierde atât scaunul cât și influența dar mai ales privilegiile însămânțate în perioada în care Direcția de Informații externe spiona țările NATO.

Opoziția fermă a lui Isărescu la adoptarea Euro ( moneda unică fiind parte a tratatului de aderare la Uniunea Europeană) și implicit atitudinea anti-europeană a acestuia este nemeșteșugit ascunsă sub fraze de genul ,,Nivelul optim al convergenței reale pentru asigurarea succesului aderării la zona Euro este încă subiect de controverse’’ sau ,,forțarea convergenței ca și trenarea convergenței sunt deopotrivă nocive’’, în realitate declarații amabile, dar profund imprecise.

În fapt, Isărescu nu vrea în Euro. Nu există controverse și nici divergențe la opoziția lui fermă ca România să adopte Euro cât mai rapid, neputând nicicum defini drept controversă dezbaterea între oficiali cu un singur actor. El.

O unică licărire de controversă a fost atunci când Iohannis, cu prilejul a două pauze de vacanță dintre care cea mai recentă în urmă cu un an, afirma ,,Obiectivul de aderare la zona Euro cât mai repede posibil este în egală măsură și o ancoră pentru predictibilitatea și stabilitatea de care economia României are atâta nevoie’’. Avea dreptate.

Între timp, Isărescu l-a întors și pe Iohannis din vacanță întrucât, comentând pe marginea Consiliului European din octombrie 2018, Iohannis afirma: ,,Nu suntem într-o perioadă în care intrarea în zona Euro este eminentă. Nu se va realiza foarte curând’’. Un argument pentru schimbarea de poziție a Președintelui este că atât el, Isărescu cât și doamna Iohannis sunt deja în zona Euro, chiriile încasate pe casele obținute pe baza unui testament falsificat fiind denominate în Euro pentru familia Iohannis, iar afacerile imobiliare ale guvernatorului, fiind clasate de parchet sub protocol cu SRI, i-au asigurat perpetuarea în zona Euro.

Așa că, în mod real, dintre vocile publice care s-au exprimat fără ezitare pentru adoptarea cât mai rapidă a Euro, chiar și unilateral, am cam fost singular. Culminând cu avertismentele publice din anii 2014-2015 că dacă România nu intră chiar în 2015 (când îndeplineam toți parametrii de aderare) în anticamera zonei Euro (ERM2, ceea ce conducea ca la 1 ianuarie 2019 să avem adoptată moneda unică europeană dar mai ales disciplina fiscal-monetară de rigoare), riscăm să pierdem o unică fereastră de oportunitate pentru a adera cat mai rapid la Zona Euro, cu consecințe profund nefaste.

Deși Isărescu a știut asta, a acționat în sens contrar. Acțiunile lui iresponsabile (în fapt complicitate cu politica fiscală ticăloasă în scopul reînnoirii mandatului) prin care, în anul 2015, în loc să întărească politica monetară, a slăbit-o, turnând gaz peste foc și asigurând astfel îndepărtarea de la îndeplinirea criteriilor de aderare, au arătat de fapt că Isărescu este cel mai mare oponent al îndeplinirii obiectivului major al Tratatului de aderare – respectiv adoptarea monedei Euro.

Controversele inventate de el gen ,,să adoptăm Euro după ce avansăm cu convergența sau să adoptăm înainte de a avansa cu convergența’’ sunt profund imprecise, pentru mai multe motive: nu există stat care să fi aderat la Euro și ca urmare a aderării să nu aibă un nivel de trai superior alternativei. Grecii, cu un PIB/capita considerabil peste cel al României și cu străzi, școli și spitale făcute ca urmare a beneficiului aderării la Zona Euro sunt un exemplu. Acum Bulgaria va intra rapid în zona Euro și tot cu străzi, școli și spitale și cu bani europeni absorbiți în mod real (fie că vorbim de metroul din Sofia fie de autostrăzile vecinilor) pentru că urmărit și acționat în sensul cât mai rapidei adoptări a Euro.

Un alt argument este că statele din Zona Euro au gestionat mai bine decât România atât boom-ul economic cât și criza economică. Isărescu ne vântură niște cifre cu creșteri măsurate printr-un soi de monedă artificială PIB-ul/capita la paritatea puterii de cumpărare, străduindu-se să ascundă indicatorul cel mai relevant: PIB-ul/capita, nominal și evoluția lui în țările care au aderat la Euro. Respectiv cât producem și cât poate reveni fiecărui locuitor din ceea ce producem.

PIB-ul/capita, nominal, în momentul de vârf al economiei din 2008, era doar 26,81% din media Uniunii Europene, iar la finalul ciclului recesionist (2012) a scăzut la 25,22% din media UE. Ceea ce arată fără dubii că Uniunea Europeană și economiile din zona Euro gestionează mai bine criza decât cele din afară, excepția fiind Polonia care deși nu e în zona Euro, a adoptat o lege a lustrației imediat după 1989.

Ca PIB nominal/ capita, nivelul anului 2008 a fost depășit în România abia în 2014, când a ajuns la 27,51% din media Uniunii (+0,7 puncte procentuale față de 2008). Ritmul lui Isărescu de ,,recuperare’’ a convergenței a fost așadar de 0,11 puncte procentuale pe an în perioada 2008-2014. Nominal, PIB/capita în România era la finalul anului 2014 de 7.521 de Euro în România față de media Uniunii – 27.335 de Euro. Aproape un sfert.

Câteva extrapolări ne arată că România, dacă va crește pe termen lung cu 4% pe an, recuperează anual cam 1,1 puncte procentuale din decalajul față de media Uniunii Europene.

Prin urmare, dacă ar fi să îl ascultăm Isărescu și să intrăm în zona Euro atunci când ,,suntem pregătiți’’ (pe propria evaluare), respectiv când deja trăim ca media Uniunii Europene, nu vorbim despre câțiva ani ci despre câteva zeci de ani, în condițiile în care principalul motor al recuperării ignorat voit de Isărescu este chiar adoptarea monedei Unice ca mijloc de eliminare a decalajelor.

Or Isărescu nu vrea dobânzi mai mici la credite, nu vrea să limiteze sursele de profit al băncilor rezultate din conversia valutară euro-leu pentru a lăsa acești bani disponibili economiei și nu profiturilor bancare, nu vrea să reunțe la supravegherea fără efect creditelor acordate prin rețeaua bancherilor la diverși alde Elena Udrea, nu vrea să renunțe la știutele intervențiipe curs, nu vrea să renunțe la cel mai ticălos instrument de a se răzbuna pe nivelul de trai al românilor atunci când acesta are perspective de mai bine – respectiv inflația, nu vrea ca facturile românilor să fie predictibile și să nu fie umflate de orice eșec de politică monetară al lui însuși cu efect deprecierea leului. Pe scurt, Isărescu nu vrea să renunțe nici la instrumentul de șantaj la adresa guvernelor succesive de genul ,,vă trântim o inflație și o depreciere de nu vă vedeți’’. Pe scurt, Isărescu nu vrea în Euro și mai grav are capacitatea să influențeze decidenți succesivi și blambeci și chiar să netezească drumul acestora spre compromiterea aderării la zona Euro.

Încerc la final un exercițiu de imaginație în contextul ,,controverselor’’ despre zona Euro:  cum ar fi scris despre el Mugur Isărescu, în urmă cu 35 de ani, când se manifesta ca sicofant, limitele fiind doar propria-i imaginație? Cam așa:

,,Sursa a constatat o accentuare evidentă a manifestărior de nemulțumire după ce a ieșit la pensie, în ciuda bonusului consistent. Lipsa preocupărilor economice reale îl împing spre dorința de a se etala exagerat la servici. Are răbufniri destul de dese de nemulțumire legate de programele de televiziune și de prețul benzinei. Are tendința de a face comparații cu situații din alte țări socialiste. Își arogă drepturi și sarcini care îl depășesc. În contextul discuțiilor despre aderarea României la Zona Euro, sursa s-a întreținut pentru un scurt timp cu un oficial NATO  care l-a întrebat oarecum confidențial ,,ce mai face și ce planuri de viitor mai are. Având în vedere relativa aglomerație și contextul neprielnic, sursa a considerat că nu este oportun să intre în detalii, răspunzând amabil, dar neprecis. 30 aprilie 1984. Manole.’’

 

2 Comentarii

2 Comments

  1. Boieru Ioan

    24 noiembrie 2018, 15:04 la 15:04

    Sunt un cititor care apreciază puncrele de vedere prezentate pe probleme economice ! De data aceasta , legat de oportunitatea trecerii la euro, cum comentați că nu numai Polonia , ci și Cehia și mai ales Ungaria ( nemaivorbind de Danemarca și Suedia-țări cu economii naționale și organizare statală puternice) nici nu se gândesc ca în viitorul foarte apropiat să treacă la moneda Euro ??? Eu cred că din precauție, statului rămânându-i în mânâ un instrument amortizor în fața „loviturilor” venite din afară… Dvoastră cum vedeți ?

  2. Nicolae Simion

    2 decembrie 2018, 09:38 la 09:38

    Atât timp cât cei de la putere (atenție, de la putere am zis, nu de la guvernare!) n-au niciun interes, n-o să trecem la EURO! Că doar n-o să se falimenteze singuri, ei din asta câștigă, din manipularea cursului de schimb. Doar n-o să-și de-a singuri șuturi în fund, o să-l țină pe Isărescu în funcție și mort, o să-l îmbălsămeze ca pe Lenin și o să ne pună să ne închinăm Lui ca la moaște, în timp ce ei dau tunuri. Financiare! Că doar s-au privatizat și Securitatea…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi