USR se pregătește să își aleagă un nou lider. Partid apărut pe scena politică românească ca o forță reformatoare, a avut o istorie marcată de instabilitate la vârf. De la fondarea sa, USR a schimbat liderii într-un ritm care contrastează cu imaginea de forță coerentă și structurată pe care încearcă să o proiecteze. În contextul în care partidul se pregătește pentru noi alegeri interne, iar printre candidați se află nume precum Dominic Fritz și Violeta Alexandru, este momentul să analizăm parcursul liderilor USR și să înțelegem cum această rotație frecventă a influențat identitatea și stabilitatea formațiunii.
Nicușor Dan – Fondatorul și primul lider
Nicușor Dan este fondatorul Uniunii Salvați România, partid care își are rădăcinile în mișcarea civică Uniunea Salvați Bucureștiul (USB). În 2016, USB s-a transformat într-un vehicul electoral cu ambiții naționale – Uniunea Salvați România (USR) – cu Nicușor Dan în frunte. Campania pentru alegerile parlamentare din 2016 a fost un succes: USR a obținut 8,9% din voturi și 30 de mandate în Parlament, un scor excepțional pentru un partid abia lansat. Punctul de cotitură a venit în 2017, odată cu dezbaterile privind referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție, susținut de Coaliția pentru Familie. Nicușor Dan a dorit ca USR să nu aibă o poziție oficială pe această temă, pentru a păstra coeziunea internă între membri cu viziuni progresiste și conservatoare. În schimb, o parte importantă a conducerii USR a dorit ca partidul să se poziționeze clar în favoarea drepturilor LGBTQ și împotriva referendumului.
Dan Barna – al doilea lider
Dan Barna a preluat frâiele USR după plecarea lui Nicușor Dan și a condus partidul într-o perioadă de expansiune. A fost candidatul USR la alegerile prezidențiale din 2019 și a coordonat alianța cu PLUS, formațiunea condusă de Dacian Cioloș. Deși a reușit să obțină scoruri decente în alegeri, prestația lui Barna a fost contestată din interior pentru lipsa de carismă și gestionarea deficitară a comunicării publice.
Sub conducerea lui Barna, USR a trecut printr-o recalibrare doctrinară. Barna a încercat să clarifice orientarea pro-europeană, liberală și reformistă a partidului, dar fără a rupe total punțile cu aripa conservatoare internă. Acest echilibru fragil a continuat să tensioneze structura internă, dar în plan public partidul începea să capete coerență.
În 2019, Barna a fost ales candidat USR la alegerile prezidențiale. A fost cel mai important test de maturitate pentru el ca lider și pentru partid ca actor politic major. Campania sa s-a bazat pe mesaje anti-corupție, reformarea justiției și modernizarea instituțiilor. A încheiat competiția pe locul 3, cu 15% din voturi, sub așteptări.
Un moment-cheie negativ pentru Barna a fost investigația Rise Project, care l-a acuzat de nereguli în gestionarea unor proiecte europene. Chiar dacă ancheta nu s-a finalizat cu consecințe juridice, impactul electoral și de imagine a fost major.
Una dintre mișcările strategice importante ale lui Barna a fost formarea alianței USR-PLUS cu Dacian Cioloș. În 2019, Alianța a obținut un scor foarte bun la alegerile europarlamentare – 22,36%, locul 3 național, un rezultat care a confirmat că există un electorat semnificativ pentru această formulă.
În 2020, alianța a participat la alegerile parlamentare și locale, reușind să câștige primării importante (Timișoara, Brașov, Sector 1) și să intre în coaliția de guvernare cu PNL și UDMR.
Tensiunile din coaliție, în special pe tema Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și a desființării Secției Speciale (SIIJ), au culminat cu ieșirea USR din guvern și căderea guvernului Cîțu prin moțiune de cenzură.
În paralel, Barna a pierdut alegerile interne din USR în fața lui Dacian Cioloș în toamna lui 2021, într-un scrutin care a avut loc după fuziunea oficială USR–PLUS. Acesta a fost un moment decisiv care a încheiat cariera lui Barna în poziția de lider.
Dacian Cioloș – al treilea lider în 5 ani
În alegerile interne din octombrie 2021, Cioloș l-a învins pe Dan Barna în finala pentru președinția USR, obținând aproximativ 50,9% din voturi. Alegerea sa a reprezentat o schimbare de generație și o speranță pentru o direcție clară și mai disciplinată în partid.
Mandatul lui Dacian Cioloș a fost extrem de scurt – doar patru luni, între octombrie 2021 și februarie 2022. Deși venise cu așteptări mari, s-a confruntat rapid cu blocaje interne majore. În loc să preia un partid unificat, s-a trezit în fruntea unei formațiuni divizate în tabere: foștii USR-iști și foștii PLUS-iști, fiecare cu rețele proprii, interese distincte și stiluri de lucru diferite.
Conflictul a devenit evident când Cioloș a propus un program de reformă internă pentru profesionalizarea conducerii partidului, reformarea statutului, clarificarea orientării doctrinare și deschiderea partidului către societatea civilă. Programul a fost respins de Biroul Național, majoritar ostil față de viziunea sa.
Pe 7 februarie 2022, Dacian Cioloș și-a dat demisia din fruntea USR, invocând blocajul instituțional și lipsa unui sprijin real pentru reforma internă. El a acuzat conducerea executivă a partidului că funcționează pe baza unor mecanisme de control și de putere închise, care împiedică modernizarea organizației.
Cătălin Drulă – al patrulea lider
Cătălin Drulă a fost considerat o alegere pragmatică – fost ministru al Transporturilor, cu o imagine de tehnocrat. Ascensiunea lui la șefia USR a marcat o revenire a nucleului dur al partidului – oameni din vechiul USR, neafiliați la PLUS, care doreau o repoziționare clară în opoziție și o reîntoarcere la temele identitare ale partidului: anticorupție, justiție, meritocrație.
A condus partidul în perioada în care USR s-a aflat în opoziție și s-a profilat ca o voce dură împotriva PSD și PNL. Totuși, Drulă nu a reușit să capitalizeze electoral pe această opoziție. Alegerile europarlamentare din iunie 2024 au fost momentul de cotitură. Alianța Dreapta Unită, condusă de USR, a obținut un scor sub așteptări – în jur de 11%, mult sub ținta propusă de 20%. În contextul unei prezențe mari la vot și al mobilizării PSD–PNL, rezultatul a fost perceput ca un eșec strategic și electoral.
Pe fondul presiunii interne și a responsabilității asumate, Cătălin Drulă și-a dat demisia imediat după anunțarea rezultatelor. Demisia sa a marcat un nou episod de instabilitate la vârful USR și a readus în discuție problema frecventei schimbări de lideri în partid.
Elena Lasconi – al cincilea lider
După plecarea lui Drulă partidul a intrat pe mâinile Elenei Lasconi, un lider local la acel moment. Elena Lasconi a adus în USR un stil diferit de politică, bazat pe emoție, comunicare directă și implicare personală. Spre deosebire de alți lideri ai partidului, de formație tehnocrată, ea a pus accent pe empatie, transparență și relația directă cu cetățeanul. Este una dintre puținele figuri din USR care vorbește deschis despre credință și valori tradiționale, fapt care a generat controverse în partidul perceput ca progresist. Cu toate acestea, notorietatea și capitalul ei de încredere au crescut constant – atât în rândul simpatizanților USR, cât și în rândul electoratului moderat și conservator.
Scandalurile s-au ținut însă lanț în 2025. După un prim succes în alegerile anulate din 2024, Elena Lasconi a căzut într-o zonă de anonimitate. Conflictul cu Nicușor Dan s-a acutizat, iar partidul a decis să o tragă pe linie moartă. Eșecul de la prezidențiale a reprezentat bomboana de pe colivă și a dus la demiterea celui de-al cincilea lider al USR.
USR, scandaluri și criza de leadership
USR se confruntă cu o criză de leadership recurentă, care nu poate fi ignorată. În doar opt ani, partidul a schimbat cinci lideri, fiecare cu viziuni, metode și priorități diferite. Această frecvență ridicată a rotației la vârf indică probleme structurale de coerență internă și dificultăți în definirea unei identități clare. Partidul își caută acum al șaselea lider, dar nu realizează că reforma trebuie să vină și din interiorul partidului.
De-a lungul timpului ruptura dintre cei de la vârful partidului și cei de la baza partidului a fost evidentă și s-a materializat în conflicte interne, acuzații de autoritarism, plecări răsunătoare și probleme de imagine. De pildă sub conducerea lui Cătălin Drulă, mai mulți membri critici la adresa conducerii au fost excluși sau marginalizați. Cazul cel mai mediatizat a fost a lui Mihai Polițeanu, deputat și activist anticorupție, exclus din partid în 2023. În trecut au existat alte conflicte atunci când Cioloș și-a dat demisia și partidul a trecut printr-o ruptură numeroși membri USR plecând alături de liderul REPER, iar în timpul lui Barna au existat noi plecări după rezultatul slab de la alegerile prezidențiale din 2019. Cel mai recent, demisia lui Lasconi și divergențele de opinie privind candidatul la alegerile prezidențiale au marcat o nouă etapă în scandalurile lanț din USR.
Rămâne de văzut dacă partidul va reuși să se redreseze după alegerea unui nou lider, însă șansele sunt ca scandalurile să continue în rândul partidului, indiferent dacă acesta se va afla la putere sau în opoziție.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
