Tot mai multe companii germane ajung la concluzia că relația comercială cu China a devenit dezechilibrată, iar datele economice confirmă această percepție. După două decenii în care Germania și China au fost legate printr-un parteneriat economic aparent ideal, modelul începe să se fractureze, explică Profit.
Timp de ani buni, Germania a furnizat tehnologie, utilaje și know-how industrial, în timp ce China a devenit fabrica de bunuri de consum a lumii. Astăzi însă, China nu mai este doar un producător ieftin, ci un concurent direct, rapid și tot mai performant, inclusiv în sectoare dominate tradițional de industria germană. O analiză Wall Street Journal arată că această schimbare determină companiile și politicienii germani să pună sub semnul întrebării dogma comerțului liber neîngrădit, care a stat la baza succesului economic al Germaniei.
De la deschidere totală la protecție industrială
Pentru prima dată în ultimele decenii, producătorii germani cer explicit măsuri de protecție în fața concurenței chineze. Cancelarul Friedrich Merz a anunțat recent că Berlinul va proteja industria siderurgică autohtonă de importurile din China. În paralel, guvernul a înăsprit restricțiile privind utilizarea componentelor chinezești în rețelele mobile și susține introducerea unor clauze de tip „Buy European” în achizițiile publice.
Schimbarea de atitudine este vizibilă și la nivel strategic. În noiembrie, Consiliul Național de Securitate, nou înființat, a analizat riscurile generate de dependența Europei de materiile prime critice controlate de China. Potrivit unor oficiali germani, se lucrează deja la măsuri de diversificare a surselor.
Presiunea vine din mai multe direcții
Pivotarea Germaniei este accelerată și de protecționismul tot mai accentuat al Statelor Unite, mai ales în perioada administrației Trump. Tarifele impuse de Washington au redirecționat către Europa un volum mare de produse chineze ieftine — de la substanțe chimice la componente auto — amplificând presiunea asupra industriei europene.
Astfel, Germania, cândva unul dintre cei mai vocali susținători ai globalizării, devine tot mai deschisă față de tarife vamale, bariere reglementare și măsuri de protecție pe care le critica anterior. „China lovește în inima modelului industrial și de inovare european”, a avertizat președintele francez Emmanuel Macron.
Totuși, schimbarea nu este uniformă. Marile companii germane din industria auto și chimică, profund ancorate în piața chineză, continuă să investească masiv acolo. Guvernul de la Berlin, prins între interese economice și riscuri geopolitice, menține o linie ambiguă.
Industria trage semnalul de alarmă
Primele avertismente serioase au apărut în 2019, când Federația Industriilor Germane a catalogat China drept „competitor sistemic”. În 2025, federația producătorilor de utilaje VDMA a acuzat Beijingul de concurență neloială și a cerut introducerea unor măsuri antidumping.
„Susținem comerțul liber, dar nu mai putem tolera practici comerciale incorecte”, a declarat Oliver Richtberg, reprezentant al VDMA.
Guvernul german pregătește pentru anul viitor o strategie de securitate economică, axată pe riscurile crescânde din relația cu China.
China, din client în rival
În doar câțiva ani, China a trecut de la statutul de mare importator la cel de lider în sectoare în care Germania domina: echipamente electrice, utilaje industriale, bunuri de capital. În 2024, Germania a importat mai multe bunuri de capital din China decât a exportat acolo. În al doilea trimestru din 2025, importurile de cutii de viteze manuale din China s-au triplat.
Între timp, exporturile germane către China au scăzut cu 25% față de 2019, în timp ce importurile au crescut accelerat. Deficitul comercial al Germaniei cu China ar putea ajunge la un nivel record de 88 de miliarde de euro în 2025.
Costuri reale pentru economie
Impactul asupra industriei germane este semnificativ. Producția industrială a scăzut cu 14% față de vârful atins în 2017, iar industria a pierdut aproximativ 5% din locurile de muncă din 2019. În sectorul auto, declinul este și mai accentuat, cu o reducere de 13% a forței de muncă.
Compania Herrenknecht, lider mondial în producția de mașini de forat tuneluri, este un exemplu elocvent. După ce a dominat piața globală, firma se confruntă acum cu o concurență agresivă din partea companiilor chineze susținute de stat și solicită măsuri antidumping și prioritizarea furnizorilor locali în achizițiile publice.
Industria chimică, sub asediu
Regiunea Leipzig, un bastion tradițional al industriei chimice, resimte din plin presiunea importurilor chineze. Materiale plastice precum poliamida 6 ajung pe piața europeană la prețuri cu aproximativ 20% mai mici decât cele locale.
„Nu putem funcționa profitabil în aceste condiții. Suntem nevoiți să reducem costurile, inclusiv prin concedieri”, spune Christof Günther, directorul unui parc chimic din Leuna.
Gigantul Dow Chemical a anunțat închiderea a două fabrici din zonă și concedierea a peste 500 de angajați. BASF și alți producători au eliminat mii de locuri de muncă în Germania, în timp ce și-au extins operațiunile în China.
Între inovație și protecționism
Există și încercări de adaptare. La Leuna, compania finlandeză UPM investește 1,3 miliarde de euro într-o biorafinărie care produce substanțe chimice din lemn. În apropiere, AMG Lithium construiește o rafinărie de litiu ce ar putea acoperi un sfert din necesarul Uniunii Europene, însă prețurile ridicate descurajează clienții germani.
„Inovația, de una singură, nu este suficientă pentru a salva industria manufacturieră europeană”, avertizează Dirk Schumacher, economist-șef al băncii de dezvoltare KfW.
În final, Germania se confruntă cu o decizie strategică majoră: ce sectoare este dispusă să lase sub dominația Chinei și pe care vrea să le protejeze. Pentru o parte tot mai mare a industriei, răspunsul pare să includă, inevitabil, un grad de protecționism.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
