Skip to content
Politică

Cum ne spune Ponta adio în timp ce face jocuri periculoase cu banii românilor

O analiză la rece asupra datelor economico-financiare ale guvernului Victor Ponta, distanțată de tumultul declarațiilor politice din ultimele zile și de tragedia polițistului Bogdan Gigină, este prezentă în articolul editorialistului Victor Rotariu.

Jurnalistul ia sistematic în discuție problema bugetului pe anul 2016 opinând că premierul își pregătește ieșirea de la vârful palatului Victoria în contextul în care măsurile fiscale adoptate se vor dezumfla.

Ponta aruncă hulpav, cu disperare în gura guvernului fără niciun fel de „back-up plan” un set de măsuri precum TVA-ul redus la apă, impozit scăzut pe dividende, care intră la capitolul mutări electorale.

În ciuda acestui înveliș de zahăr care acoperă guvernul, jurnalistul atrage atenția că „legea salarizării însă, varianta la care guvernul Ponta tot lucrează de peste un an, nu va fi inclusă în cea mai importantă lege anuală a unui stat, bugetul”.

Jurnalistul Victor Rotariu punctează problemele financiare pe care la va întâmpina guvernul, scriind despre cum nu va avea niciun as de scos din mânecă în soluționarea problemei salariilor de la stat crescute, lăsând pe umerii parlamentului României misiunea de a face rost de bani pentru a soluționa chestiunea. Rotariu explică de ce este Ponta un mic Tăriceanu care „nu a luat, ci a dat” însă băgând mâna tot în buzunarele românilor, aruncând cu dispreț și fără deosebire fel și fel de măsuri electorale.

Un fapt important amintit de editorialist este, să nu uităm, că „în prima parte a lui 2009 şi Ponta a fost ministru, adică subalternul lui Boc”.

„Bugetul pe anul viitor, aşa cum se conturează acum, este bugetul de “Adio!” al lui Ponta. O ultimă bătaie de joc.”, în opinia lui Rotariu, întrucât legea salarizării rămâne în afara bugetului împovărat de o „exploie de cheltuieli”.

Redăm mai jos articolul integral al jurnalistului, ce poartă titlul sugestiv, „Biletul de adio al lui Ponta”:

„Bugetul pe anul viitor pregătit de guvernul Ponta are, după cum reiese din datele şi declaraţiile oficiale de până acum, o valoare economică similară cu cea ştiinţifică a doctoratului premierului urmărit penal: o glumă proastă născută din dispreţ şi minciună.

Ponta îşi pregăteşte exit-ul din business-ul de conducere a guvernului. Acum nu vrea decât să aibă o listă de lucruri cu care să se laude celor care vor mai fi dispuşi să îl asculte sau să îl citească pe canalul oficial de comunicare a politicilor guvernamentale: contul său de Facebook.

Nu mai conteză nici creşterea economică estimată pentru anul viitor, nici deflatorul PIB, nici dacă Fiscul, economia de fapt, va menţine creşterea încasărilor de taxe şi impozite la bugetul de stat. Când dai liber şefilor din administraţia locală la credite de angajament de 2,6 miliarde de euro pe care nu este clar cum le aprobi şi le achiţi, schiţa de buget pe anul viitor este o glumă proastă.

Dacă guvernul ar lua în calcul aceste posibile cheltuieli atunci ar trebui, pentru a se încadra în deficitul maximal de 3% din PIB, să amâne aplicarea noului Cod Fiscal, integral sau pe bucăţi. Dar nu numai că nu o amână, ci o devansează. TVA redus la apă, impozit scăzut pe dividende şi alte măsuri pregătite pentru 2017 vor fi valabile de anul viitor. Desigur, nu se vede urgenţa (că tot ordonanţă e) pentru aceste măsuri, care puteau fi introduse, totuşi, în legea bugetului de stat pe anul viitor, dar e încă un lucru cu care se poate lăuda Ponta.

Ponta îşi asumă doar “zahărul” şi doar prin ordonanţe: majorările salariale din Educaţie şi Sănătate nu au trecut prin Parlament. Legea salarizării însă, varianta la care guvernul Ponta tot lucrează de peste un an, nu va fi inclusă în cea mai importantă lege anuală a unui stat, bugetul. Anunţul a fost făcut de şeful Finanţelor, care a ţinut să sublinieze că proiectul de buget nu va conţine acest impact, Parlamentul României urmând să fie cel care va decide cum se va aplica şi de unde se va face rost de bani. Adică guvernul va pune parlamentarii în situaţia de a aproba salarii majorate în sistemul bugetar, în an electoral, fără a-şi asuma nici cea mai mică răspundere asupra proiectul pe care l-a conceput.

Astfel, Ponta va lăsa în urmă o relaxare fiscală accelerată (peste puterile unei economii care se bazează pe consum şi export de produse bazat pe mână de lucru ieftină) şi o lege care dă salarii mai mari tuturor bugetarilor. Plus cele două creşteri din Sănătate şi Educaţie, aprobate deja. Frumos, nu? Dar cum va arăta bugetul dacă Parlamentul aplică legea salarizării, cu un impact posibil estimat la 2% din PIB de la jumătatea anului viitor? De unde se vor mai tăia bani la rectificarea din vara viitoare pentru a face loc salariilor de la stat crescute, cum altfel, cu câteva luni înainte de alegeri? Pentru Ponta nu va mai conta. Iar Parlamentul nu va avea cum să spună “Nu”. Din două motive: nu refuzi majorări în an electoral şi nici nu îl laşi pe Ponta să fie singurul care “a dat”.

Desigur, pentru cei care sunt de acord cu plantarea de cruci imense în pieţele publice şi care cred că în loc să creşti productivitatea în agricultură este mai bine să pui consumatorii să plătească la raft mai mult pentru că magazinele sunt obligate să vândă mai ales alimente de provenienţă locală (că aşa vrea statul ăsta, membru UE, cu o Constituţie care vorbeşte de economie de piaţă), premierul Ponta va rămâne în istorie ca unul minunat.

Plagiator, cercetat penal, mincinos, mai puţin elegant cu colegele de Guvern, dar minunat “pe partea economică”. Un întregitor de salarii într-un sistem ineficient şi dispreţuitor, un relaxator aparent de fiscalitate şi un aruncător de bani la administraţia locală pentru proiecte de miliarde de euro în an electoral. Dar a dat, nu a luat. Iar ura faţă de măsurile proaste, haotice, neinspirate ale guvernului Boc, mai ales cele din 2010, este încă suficient de mare. Se uită faptul că dacă guvernarea PDL-PSD (destrămată în august 2009 pentru că lui Geoană îi era greu să candideze de la putere) ar fi luat măsuri concrete în 2009, anul în care România îşi alegea preşedintele, 2010 ar fi fost mai puţin dur. Da, în prima parte a lui 2009 şi Ponta a fost ministru, adică subalternul lui Boc, cum ar veni.

Premierul “nu sunt Băsescu-Boc, eu am dat, nu am luat” este copia mai tânără şi puţin mai arogantă a premierului-minune Tăriceanu care a reuşit într-o perioadă economică-record să nu facă nimic altceva decât să cheltuiască şi mai mult decât a avut din creşterea economică. Pe salarii şi pensii. Nu pe drumuri, poduri, spitale şi şcoli.

Bugetul pe anul viitor, aşa cum se conturează acum, este bugetul de “Adio!” al lui Ponta. O ultimă bătaie de joc. Un deficit intins la maximum spre pragul de alertă de 3% din PIB, credite de angajament capabile să ducă la o explozie de cheltuieli (mai mult sau mai puţin necesare) şi o lege a salarizării de miliarde de euro pe care nu o include în buget.

Sătul de atâta atenţie publică potrivnică (nu toţi sunt fanii lui pe Facebook şi este greu să uiţi episodul cu votul din diaspora pentru care el este singurul care nu a plătit, alături de avocatul poporului Ciorbea) şi obosit de presiunea pusă pe el, mai nou, de noul preşedinte al PSD (de data aceasta nu un urmărit penal, ci un condamnat în prima instanţă), dar mai ales din orgoliu (adică să îi ceară Dragnea săptămânal raportul…).

Ponta se pregăteşte să plece.

La fel ca Băsescu însă (părăsit până şi de “nucleul dur” când a anunţat-o pe multipla cercetată penal Elena Udrea drept continuatoarea politicii “băsiste”) Ponta nu va rămâne în istorie. Nu cu ce vrea el. Plagiatul, minciunile, aroganţa, povestea Oltchim, rudele şi prietenii puşi să conducă România, Oltchimul, CFR Marfă, autostrăzile la care se dă “verde” între tururi de alegeri prezidenţiale ca apoi să fie demolate şi refăcute, faptul că a condus guvernul cu cele mai multe dosare penale pentru membrii săi…ar trebui să fie amintiri mai puternice.

Desigur, la fel ca faţă de comunism şi faţă de Ponta vor mai fi nostalgici. În final, “a dat şi nu a luat”. Doar că a dat din banii tuturor şi nu a lăsat nimic concret în urmă.”, conchide cu un gust amar, jurnalistul.

2 comentarii la “Cum ne spune Ponta adio în timp ce face jocuri periculoase cu banii românilor

  1. Un articol balmajit antiPonta, din care in afara de niste acuzatii si alea balmajite, nu se intelege nimic. Ce spunea oare domnul ”analist” cand guvenul Boc realiza contracte pe credit angajam se peste 5 miliarde euro pe care le-a achitat guvernul Ponta? Aud aceleasi critici rasuflate de trei ani, dar actiunile guvernului Ponta au dus la al treilea cel mai mic deficit bugetar din Europa, iar masurile economice luate au fost cu impact pozitiv. Inteleg ca multinationalelor nu le convine cresterea salariilor pentru ca le mai ia ceva din exeorbitantele profituri realizate in Romania, dar ca un analist roman sa considere cresterea salariilor un ”pacat” este ODIOS. Deocamdata Ponta a dat clasa fostilor premieri de drepta, realizand cea mai curajoasa reforma fiscala. Aburerile cu nenoricirile pe care le aduce Ponta le aud de trei ani si tot de trei ani realitatea le infirma. In loc de argumente asa zisul analist gaseste de cuvinta sa-l insulte pe Ponta…Asta da ”obiectivitate”….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *