PSnews

Opinii

Cum recunoști un autocrat? Cazul României

Există o celebră fabulă atribuită lui Esop, „Calul, vânătorul și cerbul”. Pe scurt, povestea este cam așa: după o ceartă cu cerbul, calul merge la vânător sperând să obțină ajutorul necesar pentru a se răzbuna pentru ofensa ce i se aduse. Vânătorul este de acord, dar îi condiționează ajutorul, „dacă vrei să-l înfrângi pe cerb, trebuie să mă lași să îți așez această bucată de fier între fălci, astfel încât să te pot călăuzi cu frâiele, și să îmi permiți să pun această desagă grea pe spatele tău, pentru a putea să fiu sigur pe mine atunci când te călăresc, urmărindu-ți în acest fel dușmanul”. Calul acceptă și împreună cu vânătorul, ucide cerbul. Totuși, atunci când calul îi cere vânătorului să coboare, acesta îl atenționează, „acum te am sub stăpânirea frâielor și pintenilor mei, și am de gând să te pun să mă slujești cât timp voi dori”. Morala? Ai grijă cu cine intri în alianță pentru că dacă le permiți unora să te utilizeze în îndeplinirea scopurilor tale, s-ar putea să ajungi să fii folosit la rândul tău de către aceștia pentru scopurile lor.

În politică morala fabulei lui Esop s-a repetat de-a lungul istoriei de zeci de ori. Este de ajuns să amintim cazul lui Mussolini. De teama socialismului și a dezordinii, majoritatea liberalilor italieni au ajuns să aplaude acțiunile acestuia și l-au perceput ca pe un aliat redutabil. Însă au sfârșit prin a trăi sub dictatura lui Mussolini. Același lucru îl putem spune și despre alți lideri autocrați, ajunși la putere nu prin lovituri de stat, ci prin vot liber: Hitler în Germania, Alberto Fujimori în Peru sau Hugo Chavez în Venezuela.

În democrație, alegerile se iau prin consens, negociere și compromis. Pentru demagogi, acest proces este adesea mult prea frustrant. Ei văd pârghiile și contraponderile dintre puterile statului (checks and balances) ca pe o cămașă de forță din care trebuie să iasă. Dar cum încearcă autocrații aleși să distrugă instituțiile democratice al căror rol ar trebui să fie tocmai acela de a-i constrânge? Unii o fac rapid, dintr-o singură mișcare. Acesta este cazul loviturilor de stat. Dar de cele mai multe ori procesul este lent, adesea imperceptibil pentru publicul larg. Erodarea democrației are loc treptat, prin pași mărunți și bine calculați. Mutările pe care le face autocratul au loc adesea sub stindardul unor obiective legitime sau chiar lăudabile – combaterea corupției, îmbunătățirea justiției, îmbunătățirea securității naționale etc.

În lucrarea „Cum Mor Democrațiile” (How Democracies Die), Steven Levitsky și Daniel Ziblatt, ambii profesori de științe politice la Harvard, oferă un tablou complet al tendințelor autocraților. Potrivit acestora, există o serie de indicatori ai comportamentului autoritar. Autocrații refuză adesea să se supună regulilor democratice, resping legitimitatea adversarilor politici, le lipsește toleranța, încurajează actele de violență și sunt pregătiți să suspende libertățile individuale ale cetățenilor. Ne întoarcem la întrebarea: cum încearcă concret autocrații să suspende regulile democrației?

Exact ca într-un joc de fotbal, și de fapt ca în orice alt sport, democrația funcționează după un set de reguli bine definite. Orice sport are unul sau mai mulți arbitrii, imparțiali, a/ai cărui/căror rol este acela de a se asigura că jocul se desfășoară conform regulilor. Oricine încalcă regulile este pedepsit. Pentru a suspenda regulile democrației, autocrații încearcă să captureze arbitrii. În democrații diversele instituții ale statului veghează la respectarea regulilor jocului. Capturarea și subordonarea lor reprezintă miza principală a autocraților.

Să luăm cazul României. Avem exemple de autocrați în devenire care încearcă să-și subordoneze arbitrii jocului? Pe scurt, da. Sub stindardul eliminării „factorului politic” din numirea procurorilor șefi DNA și DIICOT, actuala majoritate politică a încercat scoaterea instituției prezidențiale din schema circuitului deciziilor, deși președintele republicii prin însăși definiția lui constituțională nu poate fi considerat factor politic. Există un trend în acest sens. Actuala majoritate nu controlează instituția prezidențială, așa că încearcă pur și simplu ignorarea atribuțiilor președintelui. Încă și mai recent, Guvernul a decis aprobarea rectificării bugetare fără avizul CSAT, deși acest aviz reprezintă expresia competențelor Președintelui României în materie de securitate națională.

Parlamentul este dominat de PSD (și ALDE) și se subordonează guvernului. Guvernul Dăncilă este subordonat tot PSD-ului, iar în ultimă instanță atât parlamentul, cât și guvernul i se subordonează lui Liviu Dragnea. Totuși, Dragnea nu controlează încă toți arbitrii. Ce nu i se subordonează acestuia, adică o parte din serviciile secrete, o parte din sistemul de justiție (procuraturile, ca termen generic) și anumiți judecători – este considerat stat paralel. Știm deja că suspendarea președintelui reprezintă o temă recurentă a liderului PSD. Știm de asemenea că PSD și-a fixat atenția și asupra Serviciului Român de Informații. Presa scrie că sub pretextul ”reașezării activității serviciilor de informații în matca lor constituțională”, PSD încearcă să „taie drastic din atribuțiile SRI și să le transfere la o structură care să fie controlată de partid”.

Similaritățile cu alți autocrați precum Viktor Orban sau Erdogan sunt evidente. Tot ce diferă e gradul în care aceștia și-au subordonat arbitrii jocului. Fabula lui Esop ar trebui să reprezinte un avertisment pentru toți politicienii care aleg să intre în alianțe cu autocrații în devenire. Aceștia din urmă apar din când în când în toate societățile, chiar și în democrațiile consolidate. Exemple? Hary Ford, Joseph McCarthy sau George Wallace în Statele Unite. Izolarea autocraților necesită curaj, iar instituțiile, de unele singure, nu sunt suficiente pentru această sarcină. În ultimă instanță partidelor politice le revine principala atribuție în identificarea și izolarea demagogilor. La urma, urmei, este păcat să pierzi alegerile, dar este catastrofal să pierzi democrația.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi