În timp ce vedem de la zi la zi tot mai multe cazuri în ceea ce privește numărul de cazuri de coronavirus, neîncrederea populației în autorități sporește, atingând cote alarmante. Tot mai mulți adoptă retorica teoriilor conspiraționiste, refuzând să își ia măsuri de prevenție și expunându-se riscului de îmbolnăvire. Din păcate, autoritățile contribuie mai mult sau mai puțin direct prin propriile lor erori la climatul de neîncredere din țară.
Confuzia privind cifrele
Una dintre erorile autorităților ține de comunicare. Avem două instituții care comunică cifre aproape complet diferite. Pe de o parte Institutul Național de Sănătate Publică, cel care anunța ieri că rata infecțiilor în capitală a trecut de pragul de 3 la mia de locuitori (3,11 mai precis), lucru care s-ar traduce prin trecerea la codul roșu. Pe de altă parte avem Grupul de Comunicare Strategică care a comunicat ieri o altă cifră, spunând că rata de infectare în capitală nu a trecut de 3 la mie, ci este situată la o rată de 2,69 la mie, deci nu s-ar justifica încă impunerea unor noi măsuri. Comunicând două cifre complet diferite autoritățile își dau practic foc la valiză, sporind climatul de neîncredere.
Președintele Iohannis și consilierii săi au și-au dat într-un final seama de proporția erorii și ieri șeful statului a solicitat Guvernului să facă ordine în propriile instituții astfel încât să nu mai fie comunicate două statistici. Este aproape incredibil însă cum guvernanții nu au realizat până în prezent proporțiile erorii de comunicare. Degeaba încerci să convingi un segment sceptic al populației cu privire la proporțiile virusului, dacă comunici două statistici care se bat cap în cap.
Sursele erorii
Una dintre posibilele surse ale erorii dintre cifrele INSP și cele ale CSG ține de felul în care cele două s-au raportat la populația Bucureștiului. În mod aproape halucinant, autoritățile nu știu exact câți oameni trăiesc în Capitală. Unii înaintau cifra de 4 milioane, alții de 2,5 milioane. Treaba guvernanților este să cunoască exact cifrele, nu să le ghicească, iar dacă nu le cunosc, să ordone instituțiilor abilitate să le afle cu exactitate. Ne întrebăm de pildă ce fac institutele care ar trebui să facă recensământul populației cu sutele de angajați plătiți dacă în prezent am ajuns să ghicim câți oameni trăiesc în Capitală? Între 4 milioane și 2,5 milioane de oameni e o eroare uriașă de statistică. Dacă autoritățile nu au cifre exacte, se trezesc în postura în care nu pot lua măsuri adecvate.
Bâlbele guvernanților și erorile elementare fac ca populația să nu mai aibă în mod legitim încredere în ce spun autoritățile. Cum la noi în țară climatul de neîncredere în ceea ce privește politicienii și instituțiile este oricum la cote scăzute, o comunicare defectuoasă nu face decât să accentueze acest trend. Și atunci să ne mai mirăm că oamenii îmbrățișează teoria conspirației?
