Skip to content
Editorial

Cum și de ce fug românii de creșterea economică peste așteptări

Radu Soviani editorial

Încă 239.000 de români au emigrat în 2018 (aproape cât întreaga populație a orașului Brașov) în cel de-al șaptelea an consecutiv de creștere economică, potrivit datelor transmise astăzi de Institutul Național de Statistică. Dacă ritmul se păstrează și în 2019 (și văzând tendința permanent ascendentă din 2015 încoace are motive să facă asta), până la finalul zilei de azi, încă 655 de români spun ,,La revedere România’’.La fel până la finalul anului. Mai dispare așa, în 2019, populația echivalentă a Galațiului sau Craiovei.

Am folosit ,,la revedere’’ și nu ,,pa’’ întrucât datele INS sunt netezite de numărul imigranților. Da, în aceeași perioadă (2018), 181.000 de persoane au imigrat în România. Datele furnizate de INS astăzi nu relevă câte persoane sunt de naționalitate română – repatriate sau chemate în misiune (pentru detalii apelați cu încredere la USR) și câte persoane sunt de altă naționalitate, imigranți reali în România. Ceea ce putem extrage însă chiar și din aceste date incomplete este că dinamica persoanelor imigrante (care vin în România) este mai alert în privința celor de alte naționalități, în condițiile în care deficitul de forță de muncă generat de micșorarea României din punct de vedere al populației este din ce în ce mai mult acoperit de forță de muncă ex-comunitară.

Chiar și așa, numărul celor care au părăsit țara în 2018 a fost mai mare cu 57.582 decât numărul celor care au ales să devină rezidenți ai României. Împreună cu sporul negativ al populației (numărul persoanelor decedate este semnificativ mai mare decât numărul nou-născuților), tendința a condus la o pierdere de 125.500 de persoane din populația României într-un singur an – 2018. Anul trecut, populația României s-a micșorat cu 0,6%. Din 2014 până în 2018, populația rezidentă a României s-a micșorat de la 19,87 milioane la 19,4 milioane. Așa că, în plină perioadă de expansiune economică (2014-2018), România a pierdut net 465.000 de persoane, ca populație. Mai mult decât cele 400.000 de locuri de muncă pierdute în perioada recesionistă 2009-2012.

În adâncimea lor și privite istoric, datele INS sunt mai dramatice: numărul persoanelor care au părăsit România(emigranți) doar în ultimii 4 ani se apropie de un milion (855.175 din 2014 până în 2018) prag ce va fi depășit în 2019. Sau aproape 4,5% din populația României în condițiile în care pierderea netă de populație a fost de 465.000 în aceeași perioadă (2,3%).

Românii pleacă cu tot cu familii într-o măsură din ce în ce mai mare. Aproape 12.000 de copii de până la 4 ani au părăsit definitiv România în 2018 cu familiile lor. 30.000 de copii în vârstă de până la 14 ani au părăsit România în 2018, împreună cu familiile lor.

Vreți să știți ce a făcut forța de muncă hiper-activă în 2018? Ei bine, a emigrat. 38.000 de persoane în vârstă de 25-29 de ani au părăsit România, iar plecarea românilor cu vârste cuprinse între 20 și 44 de ani a înregistrat un vârf în 2018: 144.463 de persoane. Cât întreaga populație a orașului Sibiu sau cea a orașului Bacău. Dispărută într-un singur an.

Desigur, nu sunt sociolog pentru a da un verdict clar în privința motivelor emigrării din România, dar pot intui: lipsa certitudinilor privind dezvoltarea României, mimarea administrării eficiente – de facto proasta administrare, lipsa oportunităților reale într-un stat capturat de către corupți/politruci/incompetenți indiferent de partid, mimarea opoziției, politici permanente de creștere fragilă pe datorie, toate ținând România în subdezvoltare.

Și pentru că aceia care au plecat au realizat că în România nu a fost demarat de nicio forță politică un ciclu real de creștere economică, România crescând economic mai mult din întâmplare.

Creșterea economică din acest ciclu economic pe lângă faptul că accelerat depopularea  a adâncit și inegalitatea. Clasa de mijloc (și așa fragilă în România) și-a văzut standardul de viață stagnând, în beneficiul celor cu venituri mari și a unei bune părți neproductive din aparatul politico-bugetar, care au capturat în ultimii ani o parte tot mai mare din veniturile și averea națională.

Cei care au plecat au simțit că oportunitățile se îngustează în România și au simțit că, pe fondul mimării creșterii economice reale, pentru prima dată în ultima sută de ani (în 4 generații) riscă faptul ca această generație să o ducă mai rău decât au dus-o părinții lor. Cash-ul tezaurizat în bănci de cei privilegiați (ale căror salarii din administrație mari au devenit și mai mari, ale căror pensii speciale au devenit și mai speciale) nu a fost angajat în activități productive pentru economie. Băncile au fost încurajate permanent să îndatoreze populația la dobânzi mari, tăindu-le din perspectivă iar companiilor limitându-le potențialul antreprenorial. Ciclul sănătos de creștere economică a fost inversat: ar fi trebuit să înceapă printr-o performanță financiară și politică care să asigure plasarea în economie a banilor adevărați, nu a celor puși pe numele mamelor diverșilor Cristi Borcea, cu proveniență dubioasă în contextul puternicii înclinații a tuturor guvernelordin 2014 încoace pentru albirea sumelor provenite din infracțiuni, prin cod fiscal.

Finalitatea acestui ciclu (și nu debutul) ar fi trebuit să fie majorarea salariilor și nu o politică salarială care de fapt a fost politică de ajutor de stat, și pe care, de facto, au implementat-o administrațiile, întrucât majorarea salariilor (necesară) nu a fost însoțită de restructurare. 4,3% din populația României a emigrat în ultimii 4 ani. Ați regăsit o scădere similară a aparatului bugetar? Nu, ci din contră, o creștere. Nu bugetarii sunt de vină, ci aceia care au capturat economia bazându-se pe faptul că o bună parte din populația României nu dă doi bani pe lege, iar o proporție și mai mare din rândul celor care ar trebui să fie legea (procurori judecători) raportată la numărul total din casta lor, nu dă doi bani pe lege.Așa cum am detaliat, aici.

2 comentarii la “Cum și de ce fug românii de creșterea economică peste așteptări

  1. „Cei care au plecat au simțit că oportunitățile se îngustează în România și au simțit că, pe fondul mimării creșterii economice reale, pentru prima dată în ultima sută de ani (în 4 generații) riscă faptul ca această generație să o ducă mai rău decât au dus-o părinții lor. ” La americani acest lucru s-a intamplat deja.
    Si toate acestea datorita neoliberalismului tembel pe care tinerii si mai batranii economisti romani reconvertiti il promoveaza cu entuziasm si se incapataneaza sa confunde cresterea economica cu dezvoltarea economica. Economistii occidentali cel putin o fac pe bani (nu sunt idioti),
    Redistribuire. Acesta e cuvantul inerzis.
    Un economist american spunea la finele secolului trecut, parafrazandu-l pe Marlaux, ca ori capitalismul va deveni mai echitabil ori va disparea.
    In plus Romania de vreo 10 ani incoace este intr-o stare de permanenta imponderabilitate politica, situatie care va continua pana cand orice forta politica semnificativa care sustine ideea de stat national si conceptul de suveranitate va disparea.

  2. Da, cea mai eficienta metoda este aceea de-a confisca averile ilicite si de-a promova democratia directa. Ceea ce e foarte important, limitarea proprietatii private la 100 ha dar si a celei juridice la 200 ha. Foarte multe fonduri de dezvoltare vor pamant si nu arenda pe pamant. Ceea ce e foarte grav este ca se poate transforma cu usurinta terenul arabil in teren intravilan. Asa ceva trebuie sa fie urmat de costuri enorme pentru cel care vrea transformarea. Terenurile industriale dar si cele agrare in scop comercial sunt impozitate la minimum. De ce?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *