Furtul recent al Coifului dacic de la Coțofenești și al celor trei brățări dacice din Muzeul Drents din Assen, Olanda, a stârnit un val de reacții puternice în spațiul public românesc. Printre cei mai vocali a fost, deloc întâmplător, Călin Georgescu, candidatul populist la alegerile prezidențiale, care a transformat incidentul într-o oportunitate de a lansa atacuri politice dure asupra guvernului și a partidelor de la putere. Georgescu a criticat incapacitatea statului român de a proteja patrimoniul național, dar a insinuat, fără a avea dovezi, și existența unui complot menit să submineze identitatea națională a românilor.
Atac la adresa statului și a instituțiilor
Georgescu a acuzat „direct” Ministerul de Externe şi pe cel al Culturii pentru „delăsarea și incompetența culturală și istorică de care dau dovadă”, cerând demisia celor doi miniștri.
„Cum este posibil ca parte din istoria noastră să nu fie protejată ferm? Unde era paza? Unde era statul român implicat în protecția istoriei și patrimoniului nostru?”, s-a întrebat retoric Călin Georgescu. Acesta a adăugat: „Aici nu este un simplu furt! Există un mesaj în spatele acestui act penal!”.
„Din miile de piese expuse în acel muzeu, doar acestea au fost furate, astfel putem înțelege mesajul din spatele gestului: vă vom fura identitatea oricând vom dori, pentru că nu știți să vă apărați valorile! Acesta a fost adevăratul furt, cel al identității, din nou!”, a continuat Călin Georgescu.
Totodată, fostul candidat prezidențial Călin Georgescu a acuzat marți seară politicienii din România că au trimis Tezaurul Dacic „la periferii occidentale” pentru a fi furat. Iar acum, pentru a-l recupera, Georgescu vrea ca ministrul de Finanțe să deschidă un cont în care românii să trimită donații, pentru a strânge o recompensă „de cel puțin 1 milion de euro”.
„Nu vorbim despre un simplu furt, ci despre un atentat la identitatea națională. Coiful de la Coțofenești are 2.500 de ani și a fost al marilor preoți daci. Politicienii au decis ca patrimoniul intangibil românesc să ajungă la periferii occidentale. Pentru ce? Pentru a fi furat. Tezaurul se apără cu prețul vieții. Tezaurul dacic este drapelul unității. Furtul drapelului unei unități militare duce la desființarea unității respective. În acest moment e nevoie să ne apărăm ființa națională. Am văzut că statul român va începe de urgență căutarea acestui simbol istoric. În schimb, ce fac? Caută vinovați de serviciu pentru a-și ascunde, ca de obicei, greșelile și prostiile. Tezaurul însă nu-l caută. Știind bine că nu ne putem baza pe statul român. Ei fură democrația însăși. Ce contează pentru ei furtul unui coif, când cultura este constant subfinanțată? Ministerul Culturii, de fapt, are un minister al anti-culturii și este cel mai anemic financiar. Noi, poporul, însă, putem ajuta cu adevărat”, a spus Georgescu.
Apoi a cerut ministrului de Finanțe, Tanczos Barna, să facă o subscripție publică pentru strângerea unui milion de euro care să fie folosiți ca recompensă pentru recuperarea coifului.
„Încep prin a cere public ministrului de Finanțe să pună la dispoziție un cont al Ministerului, unde fiecare român care dorește să poată dona echivalentul în lei al unui euro. Sunt convins că sunt cel puțin 1.000.000 de oameni care vor contribui, oferind astfel o recompensă record de cel puțin 1.000.000 euro din partea poporului român. De asemenea, putem folosi un operator de telefonie mobilă pentru donații prin SMS, ceea ce, desigur, ar eficientiza procesul. Acum, totul este o chestiune de timp. Dacă nu acționăm urgent, coiful dacic poate fi pierdut pentru totdeauna. Înțeleg, desigur, că ministrul de Finanțe nu recunoaște valoarea istorică a acestui coif pentru poporul român, mai ales fiind des plecat prin Ungaria. Dar ar fi de apreciat dacă ar deschide măcar un cont pentru donații. Și cred că nu cerem prea mult”, a spus Călin Georgescu într-un video publicat pe Facebook.
O retorică populistă și naționalistă
Din discursul său, se desprinde o temă recurentă: statul român este nu doar incompetent, ci și complice la un plan mai amplu de subminare a identității naționale. Georgescu sugerează că furtul nu este doar un act penal, ci un mesaj codat: „vă vom fura identitatea oricând vom dori, pentru că nu știți să vă apărați valorile!” Această interpretare conspiraționistă are rolul de a inflama sentimentele naționaliste ale românilor și de a canaliza furia populară împotriva clasei politice.
Mai mult, Georgescu face apel la un narativ bine cunoscut, acela al statului trădător, incapabil să-și protejeze propriii cetățeni și valorile culturale. Folosind un limbaj emotiv și hiperbolic, el prezintă situația ca fiind mai mult decât un simplu furt, ci o agresiune directă asupra istoriei și suveranități naționale. Astfel de declarații nu fac altceva decât să alimenteze un sentiment de neputință colectivă și de indignare, fără a propune soluții concrete pentru protejarea patrimoniului cultural pe viitor.
Atacul asupra Ministerului Culturii și Ministerului de Externe, precum și acuzațiile de „delăsare și incompetență” nu sunt neapărat nefondate, dar Georgescu merge mai departe, cerând demisia miniștrilor și insinuând că autoritățile române sunt direct responsabile pentru furt. De asemenea, atacul la adresa ministrului de Finanțe, Tanczos Barna, pe motive etnice, insinuează că acesta nu ar fi interesat de patrimoniul românesc din cauza originii sale maghiare. Aceasta este o tactică evidentă de divizare a societății, menită să creeze un sentiment de „noi” vs. „ei”.
Un astfel de discurs politic nu doar că mută atenția de la problema reală, dar și creează premisele unei radicalizări a opiniei publice. Georgescu transformă un eveniment grav într-un instrument de luptă politică, substituind analiza obiectivă cu o retorică emoțională și manipulatoare.
Populism mascat în patriotism
Pentru a amplifica tensiunile, Georgescu propune o soluție atipică: o subscripție publică prin care românii să doneze bani pentru a strânge o recompensă de 1 milion de euro. Această idee, deși nobilă la prima vedere, ridică mai multe semne de întrebare. De ce ar trebui cetățenii să contribuie financiar pentru recuperarea unui obiect de patrimoniu, când există instituții ale statului menite să se ocupe de astfel de probleme? O astfel de inițiativă poate fi interpretată ca o modalitate de a slăbi încrederea în capacitatea statului și de a poziționa poporul ca unic apărător al valorilor naționale.
Mai mult, ideea unui cont deschis de Ministerul de Finanțe pentru donații ridică probleme de transparență și eficiență. Cum ar fi administrate fondurile? Ce garanții ar exista că banii vor fi folosiți strict pentru recuperarea obiectelor de patrimoniu?
Reacția lui Călin Georgescu la furtul tezaurului dacic este așadar un exemplu clar de instrumentalizare politică a unui incident grav. Printr-un discurs populist, naționalist și plin de teorii conspiraționiste, acesta nu doar că inflamează spiritele, dar încearcă să capitalizeze politic și electoral pe un subiect sensibil. Problema reală – securitatea patrimoniului cultural – rămâne pe plan secundar, eclipsată de un mesaj politic menit să divizeze și să radicalizeze opinia publică.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
