În toiul resurecției dezbaterilor despre statutul Mitropoliei Basarabiei în R. Moldova și eventuale anunțuri de integrare a Mitropoliei Moldovei (BORusă) în cadrul BOR (vezi aici rezumată chestiunea), merită să facem o serie de precizări introductive și generale asupra subiectului, pentru reamintire publică. Este doar începutul unei asemenea dezbateri pe care o deschidem în paginile LARICS, unde invităm pe toți cei doritori și cunoscători să se pronunțe.
Orice discuție despre Mitropolia Basarabiei și statutul acesteia în regiune ține de ceea ce se numește „geopolitica Ortodoxiei”. În esenţă, este vorba despre importanţa naţiunii şi a religiei în structurarea (geo)politică a spaţiilor ortodoxe. Pornind de la critica tezei „ciocnirii civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington, o asemenea abordare aduce în discuţie ceea ce francezul François Thual numea în 1994 „geopolitica Ortodoxiei”, căreia îi amplifică semnificaţie şi aria de aplicabilitate. Ilustrările importanței teoretice ale acestei paradigme geopolitice pot fi evidenţiate discutând, de pildă, numeroase cazuri în care relaţia identitate naţională / identitate religioasă se developează maximal: cazul Serbiei şi al Muntenegrului, al Ucrainei, al Macedoniei de Nord, dar şi al R. Moldova. Ideea este de a sesiza resurecţia naţională pe dimensiune religioasă, şi invers, în spaţiul ortodox, ceea ce îi conferă unicitate din acest punct de vedere în arealul creştin (religios).
Dincolo de mizele religioase, canonice sau eclesiologice, în acest cadru trebuie discutată şi reactivarea şi destinul acestei părţi a Bisericii româneşti după 1992.
În plus, sintagma „geopolitica Ortodoxiei” mai sugerează ceva: cazul Mitropoliei Basarabiei este o veritabilă hârtie de turnesol în ceea ce priveşte tectonica politicii mari din spaţiu; o ilustrare în mic, în oglindă, a ponderii sau disponibilităţii diverşilor actori cu interese în zonă, a tensiunilor care există în acest spaţiu. Sunt tensiuni diverse, care vin din trecut dar şi din prezent şi care vizează, până la urmă, poziţionarea (geo) politică a României și a R. Moldova în raport cu centrele mari de putere care controlează marile decizii în ceea ce se numea, când NATO era interesat în extinderea în regiune, „regiunea extinsă a Mării Negre”. Multă lume a scăpat din vedere o serie de gesturi aparent minore – Mitropolia Basarabiei a fost prima instituţie nepolitică vizitată de cître unii ambasadori SUA în R. Moldova, prezenţa echipei lui John W. Montgomery la CEDO, sprijinul internaţional acordat Mitropoliei Basarabiei etc. – dar care, puse pe această grilă, sugerează câteva lucruri pe care nu le-am înțeles, poate, la timp.
Un decalaj care trebuie surmontat și o miză care nu trebuie ratată
Patriarhul de vrednică pomenire Teoctist a avut convingerea fermă că nu s-a făcut suficient pentru această mitropolie. A dorit să facă mai mult, dar conjunctura nu i-a fost favorabilă de fiecare dată, iar interesul României ca stat, în perioada integrării euroatlantice, a fost rareori legat de R. Moldova și Mitropolia Basarabiei. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR, a preluat această sarcină, și rămâne un dosar important pe biroul de lucru al oricărui Întîi stătător al Bisericii noastre. Anul 2025, o sută de ani de Patriarhie Română, nu poate găsi Mitropolia Basarabiei tot în postura de șantier început, dar abandonat sau neterminat.
Este enorm de făcut din toate punctele de vedere. Să nu uităm că ierarhii ruşi îl consideră încă pe Mitropolitul Petru „necanonic”, în ciuda faptului că a fost hirotonisit de ierarhi ruşi şi români, deopotrivă. Faptul că Biserica Ortodoxă Română l-a hirotonisit pe actualul Mitropolit Petru îi conferă acestuia legitimitate canonică deplină. Să remarcăm, în treacăt, că unul dintre ierarhii români prezenţi atunci la hirotonisire a fost… actualul Patriarh al României, pe atunci Mitropolit al Iașiului.
Actualele dezbateri, schimburi epistolare sau negocieri în legătură cu viitorul Bisericii Românești din Basarabia, asupra cărora o să revenim pe larg, sunt o bună oportunitate nu doar pentru a privi înapoi – sunt multe lucruri care nu au mers cum s-ar fi cuvenit – ci mai ales pentru a privi înainte. Până în prezent, condiția Mitropoliei Basarabiei a fost a unei bieserici nesusținute consecvent, în realitate, de niciun stat (abia în ultimii cinci ani s-a văzut la București o sporire a interesului față de acest dosar), în condițiile în care Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a fost susținută sistematică de către două state, R. Moldova și… Federația Rusă!
După 30 de ani de la reactivare, un război și o autocefalie în Ucraina, România are toate datele să-și asume un rol major în geopolitica Ortodoxiei din regiune și să fructifice dosarul Mitropoliei Basarabiei; nu doar pentru credincioșii români din Basarabia sau pentru sine, dar și pentru partenerii săi euroatlantici.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
