Skip to content
Politică

Dan Dungaciu: „Ce înseamnă de-suveranizarea României în Transilvania? O clarificare pentru presa de la Budapesta”

Inquam Photos / George Călin

A da prea multă importanţă Tratatului de la Trianon riscă să ne atragă în capcana propagandistică ungară care ocultează realităţile de pe teren şi arată obsesiv doar spre documentul formal.

Budapesta vrea să acopere cu o zi (4 iunie 1920), o realitate istorică de mii de ani, respectiv prezenţa românească covârşitoare în Transilvania şi dorinţa de emancipare naţională. Pentru români, Trianonul este un moment care a consfinţit firesc un adevăr mai adânc: dreptul la autodeterminare (pax americana a Preşedintelui Wilson), exprimat prin decizia democratică a populaţiei Transilvaniei de a se uni cu România. Trianon a fost o consecinţă, nu un punct de plecare. Un copac, nu o pădure; un vârf de aisberg vizibil care nu poate acoperi celelalte 9/10 care stau scufundate în oceanul realităţilor istorice.

Pe scurt, Trianon înseamnă un episod – însemnat, desigur – din seria documentelor/tratatelor care au confirmat realităţile de pe teren şi noua configuraţie naţională a României după cel de-al doilea Război Mondial. Aşa cum nu trebuie ignorat, nu trebuie, în niciun caz, exagerat.

Mixa acestui material de 4 iunie este prin urmare alta: să clarifice esenţa bătăliei de azi a unei Ungarii neostoite, mereu în căutare de înfrângeri, la 100 de ani după Trianon. Ea se numeşte de-suveranizarea României în Transilvania.

PRESA UNGARĂ, CU OCHII LA CASTRAVETE

Nevoia clarificării acestui concept, lansat cu un an în urmă, a venit inclusiv în urma reacţiilor din presa ungară în urma articolului nostru publicat pe 27 aprilie 2020 în pagina LARICS – „Epidemia de hungaro-virus ameninţă regiunea. Un document al guvernului ungar, «decorat» de… Miklós Horthy”.

Pe 29 aprilie 2020, portalul pro-guvernamental Origo.hu a publicat materialul „A koronavírushoz hasonlította a magyarokat a román propagandaszervezet egyik vezetője” (Unul dintre liderii organizaţiei româneşti de propagandă a comparat ungurii cu coronavirusul). Articolul a fost preluat rapid de panaramanet.hu, politik.karpat.in.ua, karpatinfo.net, propeller.hu, syfeed.com, etc.

După o zi, pe 30.04.2020, publicaţia pro-guvernamentală ungară Magyar Nemzet a publicat materialul intitulat „A magyarvírustól retteg egy CEU-n végzett román értelmiségi” (Un intelectual român care a absolvit Universitatea Central Europeană/CEU se teme de virusul ungar), cu referire tot la articolul de pe LARICS.

Nu o polemică vom face aici. Ar fi imposibil, căci materialul de bază este o critică a unui articol pe care nu l-am scris niciodată. În esenţă, reacţiile sunt, vorba lui Caragiale, o întoarcere obsesivă la… castravete. Iată ce scrie Origo.hu: „Dan Dungaciu, Senior Analist din conducerea organismului de propagandă din Bucureşti, LARICS („Centrul pentru Analiza Războiului Informaţional şi a Comunicării Strategice”) al Academiei Române de Ştiinţe, care a realizat teorii ale conspiraţiei anti-ungare, i-a luat apărarea ambasadorului Marius Lazurcă, cel care a intervenit făţiş în politica internă ungară luând partea copreşedintei partidului ungar „Dialog pentru Ungaria”, Szabó Tímea. Autorul articolului, care a luat cuvântul şi la Universitatea Soros, l-a atacat pe ministrul de externe, Péter Szijjártó şi – cine mai ştie de câte ori – a acuzat Guvernul ungar că a intervenit în afacerile interne ale României, de data aceasta prin echipamentul de protecţie trimis maghiarilor din Transilvania. În plus, analistul a comparat ungurii cu coronavirusul, menţionând un „virus ungar”, despre care a spus că infectează regiunea”.

După care urmează o analiză – distorsionată precum premisele – menită să „probeze” capetele de acuzare.

Dincolo de capul principal de acuzaţie, pusă drept titlu de influentul Magyar Nemzet – autorul ar fi fost „bursier la Central European University (CEU)”, deci, clar, Şoros -, subiectele menţionate sunt absolut razante în economia articolului, nu ele sunt substanţa lui, căci obsesiile maghiare interne nu sunt problema LARICS. Articolul nostru, cum lesne se poate constata, a avut un singur punct esenţial: Ungaria are ca proiect, astăzi, o reducere a ponderii României în regiune şi, subsecvent, de-suveranizarea României în Transilvania. Planul Kos Karoly – personaj despre a cărui genealogie hortistă nu se spune nimic la Budapesta – este parte a acelui proiect. Că acest proiect va reuşi sau nu e altceva. Că el există, ni se pare evident. Iar consideraţiile din presa ungară nu au reuşit să ne convingă cu nicio iotă că lucrurile ar sta altfel; dimpotrivă.

De aceea credem nimerit acum, inclusiv pentru cititorii unguri, să facem câteva clarificări conceptuale despre ceea ce înseamnă de-suveranizarea României în Transilvania în accepţiunea noastră.

Întregul articol poate fi citit aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *