Skip to content
Internațional

Dan Dungaciu: De ce a fost lovită America? Pentru ceea ce FACE sau pentru ceea ce ESTE? 9/11 şi existenţialismul geopolitic

Inquam Photos / George Călin

Americanii spun că, aşa cum membrii „marii generaţii” îşi pot aminti cu precizie unde erau când japonezii au atacat Pearl Harbor, sau generaţia numită „baby boomers” îşi poate aminti imediat unde se afla când preşedintele J. F. Kennedy a fost împuşcat – reperul generaţiei noastre este amintirea locului în care am fost pe 11 septembrie 2001, scrie Dan Dungaciu în adevarul.ro.

Pentru mine e simplu: eram în America, aproape de cel mai fierbinte loc, în campusul unei universităţii din reţeaua State University of New York, iar momentul acela, dincolo de tot ce a urmat, nu poate fi uitat niciodată.

În zilele acelea, eram cu toţii americani…

 Zguduirea Americii: Seinfeld, bâtele de baseball şi apariţia drapelelor Centrul Fernand Braudel, unde funcţionam atunci ca cercetător asociat, era, fatal, cosmopolit şi divers. Numele iniţiatorului său era legat de ideea „sistemului mondial modern”, o viziune populară în cercurile neo-marxiste de la acea vreme, dar care avea să iasă relativ repede din uz. Atunci, însă, era în plin proces de „reformare”, iar numărul celor care cercetau în siajul acelei idei, relativ numeros. America sfârşitului anilor 90 şi începutul noului mileniu era puternică, prosperă, fără rival, iar nivelul de satisfacţie faţă de cum merg lucrurile în SUA atinsese cote maxime (sfârşitul anilor 90 ducea nivelul de „satisfacţie faţă de evoluţiile din America” undeva la maxime de 70%, scoruri neegalate. Spre comparaţie, astăzi, în 2021, după aceleaşi sondaje Galup, nivelul de satisfacţie este undeva la… 20-30%). La nivelul elitelor academice se simţea însă o stare de lehamite furioasă, o atmosferă de război al tuturor împotriva tuturor, care debuşa, deseori, într-un anti-americanism insuportabil. Bătăliile multi-culturalismului sau „politicile identitare” ale diverselor grupuri erau în floare. Nu părea însă că e vorba doar de elite, căci atmosfera aceasta de „sfârşit de ciclu” era aproape generalizată. În sondaje, americanii era decuplaţi de lume, nu încurajau şi nici nu sprijineau expansionismul american sau avântul războinic; considerau că lucrurile mergeau bine pentru ei şi nu mai trebuie să schimbe ceva radical. Serialul preferat era atunci Seinfeld, iar dezbaterile pe acest subiect şi volumele apărute după ce ultimul episod a fost difuzat în 1998 (cu o audienţă colosală de aproape 80 de milioane de telespectatori) au fost abundente. Filosofia „lipsei de semnificaţii”, a unei lumi a „faptelor fără legătură”, amuzante, de multe ori, dar lipsite de sens – părea predominantă. Seinfeld devenise, pentru multă lume, grila de lectură a condiţiei umane în general şi a societăţii americane în special. O ambianţă de oboseală prosperă, de saturaţie faţă de condiţia de a nu avea rival în lume şi a nu şti limpede ce să mai faci cu supremaţia ta incontestabilă plutea în aer.

Pe scurt, o stare de sfârşit de imperiu”.

Citește materialul integral pe adevarul.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *