Problema alegerilor este de câte ori va merge ulciorul PAS la apă
– Domnule profesor, cum vedeți perspectiva alegerilor parlamentare din R. Moldova?
– E o revenire la normal, dacă vreți, după excepția anilor 2020-2021, adică vom avea alegeri geopolitice. Estul se confruntă cu Vestul, doar că reprezentările celor două opțiuni sunt foarte diferite. Opțiunea pro-Est sau euro-sceptică are toate opțiunile la dispoziție, ca un enorm supermarket electoral, pe când opțiunea pro-europeană este una singură și mult erodată.
Mai poate PAS, singur, să ducă opțiunea pro-europeană mai departe? Asta e întrebarea. Multă lume, pe bună dreptate, e îngrijorată, și se întreabă cum și de ce s-a ajuns aici? Electoral vorbind, problema alegerilor parlamentare din Republica Moldova este de câte ori merge ulciorul PAS la apă. PAS joacă pentru a treia oară cartea unui cach-all party – cine nu e cu noi e împotriva noastra.
Până acum, ulciorul a mers de două ori la apă pentru PAS. Prima dată a mers la alegerile locale. PAS nu a avut o performanță remarcabilă atunci, undeva sub 30%, pe mize mici, cu Chișinăul pierdut din primul tur etc., dar rezultatul a fost vândut în spațiul public ca și cum a fost o performanță politică de neimaginat. Nu a fost așa. Lumea a trecut peste faptul că PAS n-a adus foarte mulți oameni noi în politică, cum se lăuda, mă refer aici la autorități locale, că, de fapt, mulți primari vechi au trecut la PAS. S-a întâmplat, practic, același fenomen care se întâmplă la alegerile locale din RM. Primarii se transferă pe un interval de un ciclu electoral practic către partidul care are putere sau care va veni la putere.
Al doilea moment a fost momentul prezidențialelor. Atunci, ulciorul a mers a doua oră la apă, dar riscul a fost enorm. Doamna Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova, guvernarea a pierdut referendumul de integrare europeană în R. Moldova. Și președinția și referendumul s-au câștigat, la limită, prin votul diasporei. Nu comentez votul diasporei, dar e semnificativ dacă un referendum pentru integrarea europeană se câștigă doar prin votul celor ne-guvernați direct de Chișinău!…
Faptul că listele parlamentare PAS se fac acum la Președinție, nu la partid, arată multe despre neliniștea de acolo. După părerea mea, a treia oară va fi mult mai greu.
La parlamentare suntem în situația în care ulciorul trebuie să meargă a treia oară la apă. Sau asta ni se spune. Adică suntem aceeași situație, mizând doar pe un singur partid, așa cum la prezidențiale s-a mizat pe un singur candidat, care trebuie să câștige majoritatea. E cea mai bună strategie? Chiar nu am învățat nimic la prezidențiale? Faptul că listele parlamentare PAS se fac acum la președinție, nu la partid, arată multe despre neliniștea de acolo… După părerea mea, a treia oară va fi mult mai greu.
Sfârșitul actualului regim va fi unul de tip Gorbaciov
– De ce PAS a insistat și insistă să fie singurul partid pro-european și să dețină toată puterea?
– Bună întrebare! S-a întâmplat încă de la început un fenomen foarte interesant legat de doamna Maia Sandu și de guvernarea PAS, care a fost puțin sesizat la vremea respectivă. Acum vreo patru ani am spus că sfârșitul actualului regim va fi unul de tip Gorbaciov. Cel mai mare pericol pentru PAS și Maia Sandu este sindromul Gorbaciov, adică un sfârșit de carieră politică în care îți pierzi încrederea internă, deși beneficiezi masiv de încredere externă. Așa s-a întâmplat cu Gorbaciov. Gorbaciov era aplaudat peste tot în Occident unde mergea, vă aduceți aminte, „Gorbi, Gorbi, Gorbi”, dar de fapt nu avea susținerea internă în URSS. Ăsta este riscul pentru doamna Maia Sandu și pentru PAS.
Când am spus asta, lumea s-a supărat pe mine, de parcă eu am spus aceste lucruri pentru că doream să se întâmple. Nu, am spus aceste lucruri pentru că exista riscul să se întâmple. Și exista riscul să se întâmple din două motive. Unul, faptul că, în Republica Moldova, doamna Maia Sandu s-a înconjurat doar de lăudători. Într-un fel a fost firesc, dar nu înseamnă că e și sănătos. Fenomenul a devenit îngrijorător. Vedem și în spațiul public din Republica Moldova că, practic, televiziunile de mainstream cel puțin, sunt cele care, în general, laudă regimul. Unde sunt astăzi televiziunile de opoziție de pe vremea lui Plahotniuc? Nu mai sunt. E o iluzie să credem că asta e o victorie. Pe termen mediu și lung nu e. Pentru o guvernare să fie mereu lăudată de presa de mainstream, sau mereu lăudată de către consilieri, nu este o rețetă de succes.
Pentru o guvernare, să fie mereu lăudată de presa de mainstream sau mereu lăudată de către consilieri, nu este o rețetă de succes.
Concomitent, s-a adăugat un tip de comportament de la București foarte păgubos pentru relația bilaterală și pentru guvernarea PAS, dar și pentru președinta Maia Sandu. Fenomenul a fost următorul. În timpul regimului Plahotniuc, doamna Maia Sandu a fost boicotată la București ca lider al opoziției. Doamna Maia Sandu și domnul Andrei Năstase, pentru că vorbeam despre doi lideri la vremea respectivă. Erau practic paria pentru București. Nimeni oficial nu i-a invitat niciodată, nu au stat de vorbă cu ei. Singura instituție din spațiul românesc care i-a invitat pe cei doi la o dezbatere publică a fost Fundația Universitară a Mării Negre. Am invitat-o pe doamna Maia Sandu să vorbească în Aula Academiei Române, în 27 martie și a fost și a vorbit. Am invitat-o la o dezbatere a Fundației Universitare a Mării Negre într-o vreme în care niciun ziarist nu scria despre așa ceva.
Doamna Maia Sandu nu primea premii, nu era aplaudată, nu era elogiată în România. Între noi fie vorba, aceiași ziariști și experți care astăzi, nu-i așa, se întrec în elogierea ei. Cine își mai aduce azi aminte cum doamna Maia Sandu venea singură cu trolerul la București, așteptând de dimineață până seara să fie primită de vreun oficial de la București? Se plimba prin cafenele, pe o vreme ploioasă, sperând că telefonul de la vreun oficial va suna. Telefonul acela n-a sunat niciodată. Doamna Maia Sandu a venit dimineață, s-a întors seara. Nu s-a întâlnit nimeni cu domnia sa. Asta a fost atunci atmosfera. Pariul sistemului de la București, al politicienilor, a fost regimul Plahotniuc. Puțină lume la București critica asta atunci. Bucureștiul a jucat 100% pe regimul Plahotniuc, neîngăduindu-și nici măcar o nuanță. Adică măcar o conversație cu dubletul Maia Sandu – Andrei Năstase. Ei bine, lucrurile s-au schimbat, pentru că așa au vrut americanii, pentru că așa au vrut rușii la vremea respectivă. Plahotniuc a plecat din R. Moldova și Bucureștiul a rămas descoperit, șocat de viteza schimbării. Un eșec major!
De ce reamintesc toate acestea? Că au avut efecte. Eșecul Bucureștiului a generat paralizia în vremea guvernării Sandu/PAS. Sentimentul acesta de culpă teribilă, când ai văzut că cel cu care tu – premier, ministru de externe, consilier prezidențial etc. – nu ai vrut să te întâlnești, dar a ajuns președinte, a ajuns la putere, în ciuda ta, a persistat ulterior. Și regimul de la București, format din aceiași oameni care au jucat cu Plahotniuc, din culpă, s-a întors la 180 de grade, și fără rest, spre noul regim de la Chișinău. Tot fără spirit critic, tot fără nuanțe. S-a comportat cu doamna Maia Sandu așa cum s-a comportat cu regimul Plahotniuc! Și a pus toate cărțile pe regimul Maia Sandu, pe regimul PAS. Și i-au iertat tot! Să nu fie arătați cu degetul! Fără nicio nuanță față de ce se întâmpla în gestionarea puterii de la Chișinău. Fără nicio atenție la a construi alternative sau, dacă vreți, partide europene sau pro-europene de sprijin. Sentimentul culpei foarte apăsat în sistem a fost compensat printr-o excesivă bunăvoință și disponibilitate față de PAS și Maia Sandu. Nicio critică, doar ode! Toți comentatorii, analiștii, politicienii s-au aliniat la unison. Toți au lăudat și susținut-o pe Maia Sandu și regimul PAS. Nimeni n-a călcat în front.
Aceste două fenomene, jubilația de la Chișinău și sentimentul de culpă de la București s-au întărit reciproc. Rezultatul a fost lipsa spiritului critic care predomină astăzi pe ambele maluri ale Prutului. Din păcate și pentru democrație și pentru guvernare.
Un scenariu de tip Georgia e foarte real în Republica Moldova!
– În aceste condiții, cum vedeți alegerile din toamnă?
– E un pic cam devreme să avem date certe, cred că vor mai urma episoade interesante, dar un lucru e clar pentru mine. Va câștiga tabăra care se va organiza mai bine, va fi mai diversă și mai capabilă să își culeagă tot electoratul, real sau potențial. E uluitor să constați cum, în ciuda faptului că pentru Rusia miza parlamentarelor este incomparabil mai mică decât pentru UE, care repurtează înfrângeri după înfrângeri în acest spațiu, tabăra europeană pare cea mai lipsită de idei.
Pe ruși îi interesează în realitate Ucraina. Dacă o controlează, RM e inutilă pentru ei, iar dacă nu controlează Ucraina, tot nu le folosește RM. În plus, atât timp cât Chișinăul vrea să „reintegreze” Transnistria, dosarul integrării europene a RM este tot pe biroul lui Vladimir Putin.
Deci, revenind, te aștepți ca UE și Vestul în general să fie mai imaginativi în RM, mai ales după înfrângerea din Georgia, dar nu e cazul, din păcate! Și asta deși un scenariu de tip Georgia e foarte real în RM! Estul este la mutare la Chișinău, nu Vestul, iar cireașa de pe tort va fi constituirea blocului pentru Moldova, sau cum s-o fi numit el, pe care domnul Dodon l-a anunțat deja în presa rusă. Acest bloc de stânga, cu siguranță, se va constitui. Nu văd cum ar putea să fie oprit juridic, chiar dacă înțeleg că ar fi anumite probleme pe care le-ar avea CEC-ul cu partidul domnului Tarlev, sau Șor sau doamna Furtună și așa mai departe. Astea sunt chestiuni minore în economia acelui bloc electoral major.
Chiar dacă partidul domnului Șor, indiferent sub ce formă, va fi interzis, voturile acelea tot la blocul domnului Dodon se duc, întărindu-l. Și domnul Dodon știe, sau cei care au sfătuit pe domnul Dodon știu că în politică, de foarte multe ori, un bloc e mai mult decât suma partidelor. Pentru că dacă domnul Dodon reușește să reunifice toate tendințele electorale ale socialiștilor, ale comuniștilor, ale doamnei Furtună, ale doamnei Vlah, a domnului Tarlev, atunci opțiunea pro-est devine extrem de diversă. E totul acolo și sigur că blocul acela va reuși să obțină un scor bun. Ultimul sondaj publicat la Chișinău, sondajul IMAS, vorbește de faptul că ar depăși PAS. Asta ar fi un șoc. Dacă Blocul pentru Moldova va depăși PAS, va fi, evident, un șoc teribil din punct de vedere electoral. Prevăd o bătălie juridică dură pe acestă direcție: guvern versus Blocul lui Dodon.
Al doilea bloc care există în Republica Moldova este blocul „Alternativa”, numit probabil după denumirea formației germane, Alternativa… Un bloc care, paradoxal, se află într-o situație în care, pe stânga, sau, dacă vreți, spre est, e blocat. El nu mai poate înainta electoral acolo. Cine votează cu estul nu votează în principal cu partidele din blocul domnului Ceban. Blocul lui Dodon e prea puternic ca să-l concureze cineva spre stânga pro-rusă. El are o posibilitate de creștere DOAR spre dreapta, adică spre vest, adică spre tendința pro-europeană. Asta e o realitate.
Zona care e pro-europeană, în sensul că nu iubește Rusia, nu iubește neapărat nici UE, dar ar merge cu UE, dacă ar fi o variantă soft și un lider credibil.
Poziția domnului Ceban, cel cu care se fotografia doamna Maia Sandu în campania prezidențială!, e paradoxală. Domnul Ceban este primarul Chișinăului. Chișinăul e altceva decât Republica Moldova. De asta domnul Ceban a pierdut electorat și a pierdut la nivel de încredere atunci când a făcut acest bloc, cu domnii Chicu, Stoianoglu, Tkaciuk. Propriul electorat, mă refer la electoratul primarului Ceban, nu e neapărat susținător al acestor partide. Deci, domnul Ceban acum, ca să-și crească blocul, trebuie să se ducă nu spre stânga, ci spre dreapta, adică spre vest, adică spre votul pro-european. PAS a simțit asta. Și pentru că PAS simte că dacă domnul Ceban se duce spre votul pro-european, merge, de fapt, spre potențialul electorat al lui PAS – zona PDM. O zonă pro-europeană, dar nu radical pro-europeană, pe care o vizează ambele tabere. Zona care e pro-europeană în sensul că nu iubește Rusia, nu iubește neapărat nici UE, dar ar merge cu UE dacă ar fi o variantă soft și un lider credibil. Ei, zona asta poate să fie a domnului Ceban. De aici și faptul că în presa de mainstream din Republica Moldova au început să apară concomitent articole de denigrare a MAN-ului și a domnului Ceban. De ce au făcut asta? Din punctul lor de vedere, adică al PAS, au făcut foarte corect, pentru că domnul Ceban trebuie oprit să se apropie de pro-europenitate, adică de centru dreapta.
Ce va face și cum va face dl Ceban? E interesant de urmărit, probabil printr-o schimbare de discurs, dar asta nu e suficient. Probabil vom vedea o schimbare de atitudine și chiar prin cooptarea în această coaliție a altor partide care ar acredita ideea că domnul Ceban este mai pro-european. Există în RM asemenea partide, că vorbim de PSDE, PLDM, că vorbim de alte partide de centru-stânga sau de centru, care, puse în acest bloc ar putea duce blocul mai spre Vest. E un element de urmărit în campanie, care poate fi decisiv în bătălia electorală din septembrie. Aceasta e una dintre bătăliile principale pe care și PAS le va avea de dus.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
