Fostul bancher și premier italian Mario Draghi este responsabilul cu vești proaste pentru Uniunea Europeană. Omul care a condus ani la rând Banca Centrală Europeană și a fost în cărți pentru a conduce Comisia Europeană susține că UE nu se mai poate considera o putere economică la nivel global, iar odată cu declinul său economic și-a pierdut statutul și influența la nivel global. Și nu este singurul care vorbește despre marile probleme cu care se confruntă economia Uniunii Europene.
O analiză făcută de Financial Times amintește că, în 2008, economia Uniunii Europene era chiar mai mare decât cea a Statelor Unite: 16,2 trilioane de dolari, față de 14,7 trilioane. De atunci și până acum, cele două economii au evoluat total diferit. Astfel, economia SUA aproape s-a dublat până la 25 de trilioane, însă nu același lucru se poate spune despre cea a Uniunii Europene. Procentual, dacă economia SUA a crescut cu circa 80% în ultimii 15 ani, cea a Uniunii Europene a marcat o creștere mult mai modestă, în jurul a 12-15%, iar potrivit sursei citate economiile combinate ale Uniunii Europene și a Marii Britanii abia ajung împreună la 19,8 trilioane. Și ca și cum asta nu ar fi suficient, companiile europene au pierdut sute de miliarde de euro din 2022, de când Rusia a invadat Ucraina.
Profesor de economie mondială la Universitatea București și director al Institute for Economic Studies – Europe din Franța, Christian Năsulea explică ce soluții ar mai avea Uniunea Europeană și România pentru stoparea declinului economic și pentru un nou început.
Adevărul: Mario Draghi revine cu un nou discurs, ca o continuare a celebrului său raport despre căderea economică a UE, dar de data aceasta e și mai dur în afirmații și susține că 2025 e anul în care iluzia că Europa e o forță s-a spulberat. Cât de grave sunt cu adevărat problemele economice ale Uniunii Europene, în acest moment?
Christian Năsulea: Am lucrat și noi (n.r. – experții de la Institute for Economic Studies) pe diverse analize pornite de la unele dintre pozițiile lansate de Draghi. În general, el s-a referit la faptul că Uniunea Europeană este pe cale să-și piardă statutul de mare forță economică și că suferim enorm la capitolul competitivitate. Este perfect adevărat ce spune Mario Draghi, cel puțin o bună parte din diagnoza pusă de el este foarte corectă. Uniunea Europeană traversează o perioadă complicată din punct de vedere economic, iar faptul că a fost depășită clar de Statele Unite ale Americii și de China este evident. Și chiar dacă încă nu putem vorbi despre o criză de proporții, situația se înrăutățește și lucrurile nu stau absolut deloc cum ar trebui.
De ce a ajuns UE la ani lumină în spatele SUA și a Chinei
Cei mai răutăcioși spun că în ultimii ani singura inovație din Uniunea Europenă a fost sticla cu capac lipit, în timp ce marile companii tech americane și chineze rescriu realitatea și transformă lumea pe zi ce trece, iar industria auto europeană, cândva mândria Bruxellesului, se află la marginea prăpastiei. Cum s-a ajuns în această criză enormă de competitivitate și ce-i lipsește Uniunii Europene?
Din punctul meu de vedere, sunt două chestiuni aici. Pe o parte, cea corectă, care reiese din diagnoza făcută de Draghi în raportul intens discutat, este cea legată de structura piețelor financiare, de structura piețelor de capital din Europa, care fac să nu existe aici solul fertil pe care să se poată dezvolta niște companii de dimensiunea necesară așa încât să se poată vorbi despre companii în domeniul tehnologiei de vârf, în contextul și cu variabilele actuale. Companiile mari din acest domeniu sunt companii cu adevărat mari, ceea ce înseamnă că au nevoie de finanțare cu adevărat mare. Finanțare care nu se găsește pe piețele de capital din Europa. Sincer, nu se găsește nici pe piețele de capital din China, dar acolo există o altă paradigmă economică ce permite dezvoltarea unor companii cu ajutorul statului. Asta din punctul meu de vedere nu este un model pe care trebuie să-l urmăm, este un contraexemplu și acolo există niște riscuri sistemice uriașe, care la un moment dat vor crea niște probleme substanțiale.
UE nu are bani, dar și-a sufocat economia cu supra regelementări
Și ce ar fi de făcut pentru a depăși această situație aparent fără ieșire a lipsei finanțării în UE?
Ceea ce ar trebui să încercăm să rezolvăm este să vedem cum facem să punem la dispoziție, sau să facem să existe în piață resursele financiare necesare ca să poată să fie dezvoltate niște companii din zona tehnologiei la nivelul la care se întâmplă acest lucru în Statele Unite ale Americii în prezent, sau chiar la un nivel mai mare, setând niște reguli pentru piețele de capital care să permită să se întâmple lucrul acesta. Acum, bineînțeles, aici observația esențială este că lucrul acesta de sine stătător nu este suficient.
Și totuși, problema lipsei unei finanțări serioase, deși e extrem de importantă în ecuație, nu e singura care pur și simplu sufocă economia UE. Ce alte defecte trag înapoi economia europeană și o fac să bată pasul pe loc?
Spuneam că lucrul acesta de sine stătător nu este suficient, pentru că noi în Europa mai avem o problemă cu reglementările. Și avem tocmai reglementări care vizează această piață și, atâta timp cât în Statele Unite regulile sunt mai permisive, ca să nu mai vorbim de China, unde regulile sunt mult mai permisive decât sunt în Uniunea Europeană din acest punct de vedere, nu avem de ce să ne așteptăm să apară vreun gigant tehnologic sau vreo companie super inovatoare în Uniunea Europeană.
Companiile de genul acesta vor fugi în continuare de tendința, de reflexul de a reglementa înainte de a avea ce să reglementezi, pe care pare că îl are Uniunea Europeană. Deci acestea sunt, din punct de vedere al competitivității economiei europene și din punct de vedere a ceea ce se întâmplă în industria tech, cele două probleme fundamentale care au fost identificate corect de Draghi, însă pentru care raportul Draghi venea de la bun început cu niște propuneri care, în opinia mea, nu erau corecte.
La ce anume vă referiți?
Practic, simptomele au fost identificate corect, dar soluțiile propuse, și anume crearea unui fond suveran uriaș, în care să fie folosiți bani publici, reprezintă o tendință de a merge spre o soluție care să asemene mai mult cu ceea ce se întâmplă în China. Ori, exact cum spuneam, acolo sunt niște riscuri sistemice uriașe care, la un moment dat, vor genera probleme. Deci, în niciun caz, Uniunea Europeană nu ar trebui să se ducă în direcția de a replica ceea ce se întâmplă în a doua cea mai mare piață pentru astfel de companii, China. Ar trebui să vedem ce fac americanii bine și de ce acolo este în continuare locul unde se îndreaptă toți inovatorii, toți antreprenorii care au idei inovatoare și uneori revoluționare, în așa fel încât să putem să dăm și noi în UE oportunități acelor companii europene care inovează și care, de foarte multe ori, după ce inovează, se mută foarte rapid din Statele Unite pentru că acolo găsesc un teren mai fertil. Ca să nu vorbim despre faptul că terenul este de-a dreptul nociv pentru aceste companii în Europa din cauza unor reglementări eșuate, cum ar fi GDPR sau cum ar fi alte regulamente și reguli pe care le impune Uniunea Europeană.
UE s-a împușcat singură în picior insistând prea mult pe Green Deal
Există voci care susțin că Green Deal trage și mai mult înapoi Uniunea Europeană, iar suprareglementările sale sufocă tot mai mult economii deja vlăguite. Cât de mult contează acest Green Deal în declinul economiei UE?
Aici vreau să ajung vis-a-vis de industria auto. Green Deal a fost, cel puțin în forma în care se discuta despre implementarea acestui mare plan, o formă de suicid pentru industria auto europeană, o formă de suicid pentru multe industrii de tradiție în Europa, care însă nu pot să mai există în Europa, în condițiile în care sunt impuse niște standarde de mediu pe care UE nu și le permite, pe care de fapt nimeni în lume nu și le permite. Dar se pare că niciun politician nu le-a evaluat din acest punct de vedere, ca să vedem nu doar dacă aceste reglementări ar fi un lucru bun pentru mediul înconjurător, dar să vedem și dacă ele ar fi un lucru pe care ni-l permitem înainte de a lua decizia de a merge în această direcție.
Spuneați că UE ar trebui să adopte soluțiile care au dovedit că funcționează în SUA. Care ar fi remediile economice, în acest caz?
Mă gândesc aici la o piață de capital unificată la nivelul Uniunii Europene, practic eliminarea restricțiilor care rămân în calea unei piețe unice adevărate, unde să poată investitorii să-și plaseze banii fără restricții, să poată companiile să meargă să caute capital, investitorii și acționarii pe piețe de capital în întregimea Uniunii Europene, fără să existe această segmentare care este dată de statele naționale în interiorul UE. Acesta ar fi primul pas într-o direcție bună.
Dacă am avea și noi o bursă pe undeva, nu vreau să aleg care ar fi orașul unde ar trebui să aibă sedii această bursă, dar să avem și noi o bursă care să poată să rivalizeze cu cea de la New York, atunci am putea să avem, în primul rând, genul de capital necesar pentru genul de companii despre care vorbim. În zona aceasta a tehnologiei, informației și comunicării, companiile tind să fie foarte mari, au nevoie să fie foarte mari, se dezvoltă rapid, cresc foarte mult și ca să faci acest lucru ai nevoie de foarte mult capital. Momentan, singurii care au înțeles cum ar trebui să funcționeze acest lucru sunt americanii care au nu una, ci mai multe burse care să fie suficient de mari pentru a putea să discutăm despre dezvoltarea unor astfel de companii.
Și atunci aceasta este principala cerință ca să putem să vorbim despre o creștere radicală, masivă, a nivelului de competitivitate în Uniunea Europeană. A doua cerință este legată de eliminarea unor restricții care sunt impuse de reglementări prea stricte pe care Uniunea Europeană insistă în continuare să le aibă sau chiar să le dezvolte. Sunt voci, în sfârșit, care vorbesc despre nevoia de a renunța la GDPR, dar sunt încă destul de timide și în același timp avem voci care vorbesc despre nevoia de a extinde DMA și DSA, Digital Markets Act și Digital Services Act, în moduri care vor face în continuare să fie extrem de neatractiv să faci business în zona tehnologiei în Uniunea Europeană.
Unde se află România
Ce soluții ar fi în cazul acestui Green Deal care ruinează Europa și duce prețurile energiei la cote inimaginabile?
Evident, când vine vorba de reglementări sau de planuri mărețe pentru înverzirea economiei europene, ar trebui să devenim un pic mai rezonabili, să înțelegem că nu doar că nu ne permitem să fim atât de verzi pe cât își doresc unii dintre politicienii europeni, dar să înțelegem de asemenea că este complet ineficient ca Europa să fie extraordinar de verde în timp ce restul lumii devine mai puțin verde ca să compenseze pentru faptul că în ipocrizia noastră a europenilor noi vrem să fie totul curat și frumos la noi acasă și închidem ochii cu totul și nu ne mai uităm să vedem ce se întâmplă în alte țări ale lumii care nici nu-și permit să se gândească la genul acesta de abordare a economiei.
Cum apare România la o scară micro în toate aceste probleme mari cu care se confruntă în general Europa?
România este vulnerabilă din diverse motive. Sincer mi se pare că răul autoindus, ceea ce ne facem noi singuri, noi înșine pe plan intern, este mult mai dăunător decât eventualele efecte colaterale negative care vin de la Uniunea Europeană.
Din punctul meu de vedere pentru România în continuare sunt mult mai multe avantaje ale apartenenței noastre la Uniunea Europeană decât aceste dezavantaje care au legătură cu abordarea legată de Green Deal sau cu lipsa de oportunități care să ne facă să fim primii la nivel mondial în ceea ce privește investiții în zona IT. Deci noi, România, ne facem singuri atât de multe probleme încât pentru noi acestea nu sunt niște probleme prioritare, dar desigur dacă Europa în ansamblu ar înțelege să fie mai competitivă și să fie mai liberă și mai deschisă, cu siguranța asta ar însemna că lucrurile vor merge mai bine și la noi acasă.
Numeroși economiști au spus că austeritatea extremă la care se autosupune România nu poate avea rezultate pozitive. Alții, din contră, cred că e singura soluție în contextul actual. Cum vă situați în această controversă?
Eu sunt dintre economiștii care cred că acum austeritatea este necesară. Noi trebuie să luăm aceste măsuri pentru că nu poți să ai deficitele pe care le are România de ani buni și să te aștepți ca lucrurile să meargă bine în continuare din punct de vedere economic. Ca să o citez pe Margaret Thatcher, vine o zi în care nu mai poți trăi pe banii altora. Și ziua aceea la noi a venit, a trecut și acum este doar momentul să luăm măsurile care să ne readucă, măcar acolo unde eram prin 2019, dacă nu în 2018, când aveam creștere economică destul de solidă, când aveam niște parametrii de funcționare a statului român care erau mult mai solizi.
Cine este Christian Năsulea
Christian Năsulea predă economie la Universitatea București și la Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limbi Străine din cadrul ASE București. Este director al Institute for Economic Studies – Europe și cercetător asociat la Institut de Recherches Economiques et Fiscales. Deține un doctorat în management, cu o teză despre sistemele adaptive complexe. Domeniile sale de cercetare includ economia și tehnologia. Pe lângă activitatea academică, este antreprenor în domeniul tehnologiei, ocupând funcții de CEO sau CTO în mai multe afaceri tech.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
