Liderii coaliției guvernamentale PSD-PNL-UDMR-minorități, reuniți miercuri seară la Guvern pentru prima ședință din acest an, au stabilit ca alegerile prezidențiale să aibă loc în luna mai. Tot miercuri seară, liderii PSD, PNL, UDMR și minorități au decis că Crin Antonescu rămâne deocamdată candidatul Coaliției la alegerile prezidențiale. De ce deocamdată? În același timp, partidele au decis să efectueze sondaje de opinie pentru a evalua receptivitatea electoratului. Mai exact dacă Crin Antonescu este într-adevăr candidatul care îl poate învinge pe Călin Georgescu. Eu spun că nu.
Alegerile prezidențiale din 2025 scot din nou în evidență o problemă fundamentală a clasei politice românești: lipsa liderilor noi și autentici. Și vina aparține, în primul rând, partidelor mari care caută acum disperate „rețeta minune”, partide care nu s-au mai preocupat de formarea unei generații de politicieni capabili să răspundă provocărilor actuale.
Crin Antonescu, un politician cu notorietate și o imagine cândva favorabilă, este un exemplu elocvent al modului în care partidele mari reciclează figuri vechi în lipsa unor opțiuni mai proaspete. Într-o competiție cu Călin Georgescu, un candidat suveranist ce capitalizează pe frustrările societății, Antonescu pornește din start cu un dezavantaj major. Crin Antonescu este perceput de unii ca o soluție „sigură”, dar pentru electoratul dornic de schimbare, el reprezintă doar o altă încercare a partidelor de a masca lipsa de viziune prin promovarea unei figuri cunoscute. În realitate, această strategie nu face decât să sublinieze criza profundă de leadership din politica românească.
De fiecare dată când România intră într-un nou ciclu electoral, partidele refolosesc aceleași nume, sperând că notorietatea va compensa lipsa de încredere a electoratului. Total greșit! Această tendință repetitivă nu doar că limitează opțiunile, dar generează și un sentiment de stagnare. Alegătorii nu mai văd în acești lideri o soluție viabilă, ci doar o perpetuare a vechilor practici politice.
În timp ce Crin Antonescu simbolizează această rutină a reciclării, Călin Georgescu apare ca o alternativă „anti-sistem”, capabilă să capteze nemulțumirea generală. Antonescu a avut, fără îndoială, momente în care imaginea sa a fost puternic favorabilă. Însă, politica românească și societatea au evoluat, iar ceea ce era considerat „atractiv” la începutul anilor 2010 nu mai este relevant în 2025. Electoratul s-a schimbat, iar așteptările sunt altele. Și spuneau partidele că și-au învățat lecția? N-aș spune.
Candidatul ideal de astăzi trebuie să ofere mai mult decât promisiuni generale sau trecutul unei imagini bune. Alegătorii cer autenticitate, soluții practice și o legătură directă cu problemele lor. Lipsa liderilor autentici în partidele tradiționale deschide larg ușa suveraniștilor precum Călin Georgescu.
România nu are nevoie de figuri reci și uzate, ci de lideri care să readucă speranța în rândul celor dezamăgiți, oferind viziune, autenticitate și curajul de a schimba cu adevărat sistemul.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
