Skip to content
Opinii & Analize

De ce durează fidelitățile politice doar doi ani? Mecanismul din spatele trădărilor

2018 – anul unei noi crize guvernamentale în ceea ce privește executarea atribuțiilor de a conduce România, la nivelul celor mai înalte instituții ale statului român. Anvergura momentului nu este una exclusiv politică, ci vrea să definească și să redefinească instituții și roluri, precum și raportări ale societății a autorități. 

Așa cum am arătat înBlestemul celor doi ani. Semnele unei noi crize guvernamentale”, angajamentele de guvernare cunosc un cutremur extrem de puternic la fiecare doi ani de la momentul la care ele sunt clădite. Atunci pare că se rup fidelitățile ideologice sau de înțelegeri pragmatice ale partenerilor ce exercită puterea la vârful statului. 

La doi ani de la preluarea guvernării s-au rupt alianțele DA și USL și, tot la doi ani, a început prăbușirea guvernării Băsescu -PDL. Pentru a înțelege că ne aflăm in mijlocul unei situații similare, nu este suficient să constatăm existența unui tipar comportamental la nivel politic, ci ar trebui sa ne întrebăm și de ce ? Care sunt mecanismele la vedere sau ascunse privirii observatorului interesat care generează la fiecare doi ani de la câștigarea puterii o criză extrem de profundă intre cei care o exercita, provocând reacții în lanț: instabilitate politică, frământări sociale și, mai ales, stoparea oricăror angajamente de progres economic ? 

  • Inceperea procesului de erodarea zestrei electorale

„Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor” este zicala ce ilustrează cel mai bine nevoia unei mari părți din electorat de a vota mereu cu cei aflați la guvernare. De altfel, se constată că la mai puțin de o zi de la anunțarea câștigătorului într-o rundă electorală, sunt foarte puțini aceia care mai recunosc că au votat cu perdantul. Și acest comportament derivă din nevoia de nestăpânit a romanului de a fi mereu în tabăra câștigătorului, indiferent daca pentru asta este nevoie sa renunțe la convingerile pe care le clama până mai ieri. 

Or, sunt situații care arata foarte clar că, in cazul unui guvern ineficient zestrea electorala pe care se bazează partidul aflat la guvernare tinde să se diminueze. Acesta este contextul în care apar false crize, generate chiar de către cei care se afla la putere, pentru ca tot ei sa joace rolul de pompier-salvator in fata propriului electorat. Cea mai relevantă situație pentru caz este ultima criză politică soldată cu instaurarea guvernului Dancila. Furtuna a fost iscată aparent din nimic, chiar de catre majoritatea care conduce confortabil, au fost maziliți niste baroneți mai guralivi, dar adevăratul câștigător este Liviu Dragnea, liderul ce a reușit să îi recupereze pe cei care începuseră să pună la îndoiala forța să in interiorul și în exteriorul partidului.

  • Incapacitatea de a pune în practică promisiunile ce i-au adus la guvernare. Pregătirea pentru o noua rundă de alegeri

„Daca nu poți să le dai pâine, da-le circ!”, pare a fi deviza care înlocuiește lipsa soluțiilor și a rezultatelor concrete. Dacă cu ceva timp înainte de alegeri, preocupările economice și sociale par să ii frământe dramatic pe majoritatea oamenilor politici, în mijlocul guvernării devine clar că toate rămân la stadiul de promisiuni. 

Relevant pentru caz este evoluția discursului PSD de la perioada pre-electorala la cea post electorală. Inaintea alegerilor parlamentare se vorbea de către PSD mai cu jumătate de gura, mai cu glas scăzut despre nevoia unei legi ce sa înăsprească răspunderea magistraților, cea mai mare parte a discursului fiind însă ocupat de clamarea idealurilor economice, sociale și de infrastructură.

La doi ani de la câștigarea puterii PSD a reușit doar să aducă o lege confuză a salarizării, nicio investiție majoră în infrastructură, dar mult scandal cu nuanțe politice. Jocul va tinde să se asprească pe măsură ce partenerul mai mic de guvernare pare a culege mai bine beneficiile in ceea ce privește favorabilitatea electorală. Astfel, este previzibil că PSD sa asprească tonul în relația cu ALDE in perioada urmatoare, pentru a diminua pretențiile acestuia la un loc cat mai confortabil in viitoare ecuație de candidaturi ce vor veni pentru rundele succesive de alegeri. 

  • Trădare sau jocul la offside – ca metoda de salvare politică.

Pare că, să fii om politic trebuie să poți trăda, să poți să îți abandonezi partenerul în timpul jocului și, mai ales, să simți din timp când și cum să o faci. Întotdeauna alianțele de guvernare s-au sfârșit prost pentru unul dintre cei ce le formează, calculul politic prevalând moralei iîn comportamentul celuilalt. 

Valeriu Stoica a scos la timp PNL-ul, în 2000, din CDR simțind că este ultimul tren  pentru a salva partidul din prăbușirea spectaculoasă ce le-a adus partenerilor de guvernare un loc sigur înafara Parlamentului. 

Traian Băsescu forțează scoaterea PD ului  din Alianța DA și de la guvernare, lăsând PNL singur și complet responsabil in fata crizei economice ce urma să lovească Romania. In felul acesta, Băsescu asigura un nou mandat pentru sine și o nouă guvernare pentru pedelisti. 

Crin Antonescu scoate PNL-ul din USL și din structura guvernului la începutul anului 2014. De aceasta dată, PNL da primul președinte liberal al României, dar după plecarea lui Crin Antonescu din partid si fuziunea cu PDL se prăbușește ideologic și electoral, situație din care nu reușește să iasă nici până în prezent. 

Doi ani – atât pare a fi capacitatea de anduranță a sistemului politic de guvernare. Câștigător cu o majoritate confortabila sau cu una la limita, unul dintre partidele ce compun alianțele simt nevoia de a fura startul pentru noua runda electorală.

Decalarea alegrilor locale, de cele prezidențiale, de parlamentare și de cele pentru Parlamentul European duce că perioada de acalmie politică, fără inflexiuni electorale sa fie una extrem de redusa. Doar doi ani are o guvernare până să intre în febra pre-electorala pentru o noua runda de alegeri. Actorii politici se transforma din parteneri in combatanți mult prea devreme și prea curând pentru a da vreo șansă unei construcții profunde pentru România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *