De ce este necesar proiectul privind conversia creditelor

Proiectul privind conversia creditelor precum și cel al insolvenței persoanelor fizice sunt priorități pe care mi le-am asumat ca parlamentar și pentru care sunt decisă să lupt până la capăt. Nu dintr-o ambiție personală, ci pentru că îndatorarea românilor la bănci reprezintă cu adevărat o problemă socială, iar oamenii aflați în necaz așteaptă de la clasa politică soluții care să le permită redresarea financiară. Dacă proiectul insolvenței persoanelor fizice a intrat în linie dreaptă, pe traseul de adoptare fiind în dezbaterea Comisiei juridice, urmând ca apoi să intre în dezbaterea plenului, iată că proiectul conversiei creditelor este și el prioritizat și de către guvern.

Astfel, Executivul a lansat în dezbatere un nou proiect ce vine în sprijinul românilor care întâmpină dificultăți financiare și care nu îşi mai pot achita ratele bancare din cauza fluctuaţiilor cursului de schimb valutar. Pentru debitorii cu venituri mici, care au fost cei mai afectaţi de majorarea peste noapte a ratelor la creditele în valută, Guvernul a anunţat un proiect de lege referitor la conversia creditelor din valută în lei care prevede o reducere cu 15% a valorii în lei a împrumutului după efectuarea conversiei. Proiectul se referă la valutele care s-au apreciat cu peste 50% faţă de leu de la momentul acordării creditului şi stabileşte că băncile ar urma să acorde un discount de 15% din valoarea în lei după conversie, iar creditul să fie garantat în proporţie de 50% de către stat. Desigur, vorbim despre o primă formă a proiectului, care poate fi optimizat atunci când va ajunge în dezbaterea Parlamentului, unde vor fi aplicate și micile reglaje necesare. Esențial este însă că există voință politică pentru adoptarea proiectului de conversie a creditelor.

Trebuie spus că mulţi dintre oamenii care au luat credite în valute care s-au apreciat faţă de leu cu mai mult de jumătate de la momentul acordării creditului se află acum într-o situaţie extrem de dificilă, fiind în imposibilitatea de a-şi achita ratele şi de a-şi asigura şi necesarul pentru traiul zilnic. Argumentul privind necesitatea unui astfel de proiect de conversie a creditelor este de la sine înțeles. Dacă băncile şi clienţii nu vor putea ajunge la un acord comun în privinţa unei soluţii, intră în responsabilitate Legislativului și a Executivului să analizeze şi să decidă asupra soluţiilor la problema creditelor neperformante în valută și a supraîndatorării debitorilor de bună credință. În fond, dificultățile cu care se confruntă românii îndatorați şi răspunsurile pe care le primesc oamenii în asemenea momente dificile pot afecta pe viitor încrederea publică în procesul creditării. Creditele neperformante au generat o problemă socială în România, iar nerezolvarea acesteia adâncește teama oamenilor de a mai lua bani cu împrumut de la bancă. Deci, identificarea și implementarea unor soluții este în avantajul tuturor, clienți și banci deopotrivă.

Varianta pe care personal o susțin – și care este împărtășită și în proiectul guvernului – este o soluţie de echilibru care pornește de la principiul împărţirii echitabile între bănci şi clienţi a poverii rezultate din fluctuaţiile cursului de schimb valutar. Ca în orice relație contractuală, drepturile și obligațiile revin ambelor părți, iar fluctuațiile masive ale cursului valutar nu pot fi trecute integral și exclusiv pe seama clienților de bună-credință. Românii nu mai trebuie să trăiască permanent cu frica că îşi pot pierde agoniseala de o viaţă şi că pot fi aruncaţi în stradă, pentru că rata bancară a crescut de la lună la lună din cauza creșterii cursului de schimb valutar.

Să nu uităm totuși că România nu este singura țară aflată într-o situație delicată din perspectiva celor care au contractat credite, în special în franci elvețieni. Conform statisticilor BNR, vorbim despre un număr de 75.000 de români care s-au împrumutat în această monedă, promovată în anii dinaintea recesiunii drept o valută sigură și stabilă.

Spre comparație, în Polonia, aproximativ 550.000 de oameni au credite ipotecare în franci elvețenii contractate înainte de criza financiară, când zlotul polonez era relativ puternic în raport cu francul. În prezent, o parte dintre aceştia au probleme la rambursare, în urma deciziei Băncii Naţionale a Elveţiei din 15 ianuarie de a elimina pragul minim al cursului de schimb euro-franc, care a condus la deprecierea cu 22% a zlotului polonez în raport cu francul. Guvernul polonez a propus o serie de măsuri de sprijinire a celor care au luat credite în franci, măsuri care presupun ca băncile să reducă dobânzile. Mai mult, președintele asociației băncilor poloneze au venit în întâmpinarea problemelor clienților. Astfel, potrivit angajamentului băncilor din Polonia, s-a stabilit că ratele nu ar trebui să fie mai mari decât erau înainte de eliminarea pragului minim al cursului de schimb al francului elvețian. Nu spun că România trebuie să urmeze întocmai modelul polonez, însă el poate servi drept sursă de inspirație pentru adoptarea unui proiect viabil și pentru situația complicată a celor care sunt afectați de creșterea substanțială a ratelor în România, ca urmare a fluctuațiilor de curs valutar.

În concluzie, avem nevoie de dialog și de soluții consensuale. Este foarte important ca toată lumea să înțeleagă că nu există o soluție a unui partid, că miza nu este aceea a unei așa-zise asumări a paternității proiectului. În opinia mea, fundamentală este cultivarea dialogului între Executiv, Legislativ, BNR și reprezentanții băncilor private astfel încât forma finală a proiectului de conversie a creditelor să acorde un balon de oxigen celor care s-au împrumutat și să mențină totodată stabilitatea sistemului bancar.