Există momente rare în politică în care realitatea devine mai puternică decât votul. Iar România anului 2026 este exact într-un astfel de moment: o țară în care un partid de aproximativ 12% ajunge să controleze totul. Nu formal. Nu pe hârtie. Ci în mod real.
USR este astăzi marele câștigător al crizei politice, nu pentru că ar fi câștigat alegerile, nu pentru că ar avea o majoritate, ci pentru că a știut să exploateze perfect slăbiciunile partidelor tradiționale. Retragerea PSD din coaliția de guvernare, cel puțin la nivel formal, fragmentarea PNL, gaura economică în care cele două partide ne-au adus— toate au creat un vid care a fost umplut de un partid care, în mod normal, ar fi trebuit să fie un partener minor. Cum este posibil ca un partid votat de doar 1 din 10 români să ajungă să dicteze direcția țării, să conducă, în fapt, Guvernul României? Cum este posibil ca ministere-cheie, decizii strategice și echilibre de putere să depindă de un partid de 12%? Și, mai ales, cum a ajuns PNL în situația de a guverna… dar fără să conducă?
Pentru că asta se întâmplă, în realitate, iar declarațiile și mutările din ultima perioadă ne demonstrează, fără echivoc, acest lucru. Ilie Bolojan este premierul desemnat al PNL, dar în fapt are afinități mai mari cu USR decât cu propriul partid. Guvernul Bolojan, deși formal condus de PNL, are deja o amprentă consistentă USR: vicepremieri, miniștri-cheie și oameni plasați în zone strategice ale administrației.
Iar în momentul în care un partid de 12%,profitând de slăbiciunile sistemului, ajunge să controleze direcția unei țări, problema nu mai este despre USR. Este despre un sistem politic care nu mai reflectă voința majorității, ci slăbiciunea majorității.
Acum, teoretic, România se îndreaptă spre un guvern minoritar. Practic, riscă să ajungă la un guvern controlat în întregime de un partid minor, iar Ilie Bolojan deja s-a apucat de treabă. Până atunci, premierul a anunțat că, în scenariul în care PSD se retrage din Guvern, miniştrii titulari din Executiv vor prelua responsabilitatea portofoliilor care se vacantează: „Am discutat despre funcționarea Guvernului în această situație ipotetică în care miniștrii PSD s-ar retrage și am convenit să înlocuim cât se poate de repede posturile vacante cu titularii portofoliilor care rămân, în așa fel încât proiectele care sunt în derulare să poată fi promovate și derulate în continuare. De asemenea, să susținem proiectele care sunt pe agendă în perioada următoare. E vorba de proiectele care țin de PNRR. Așa cum am mai precizat, trebuie să respectăm jaloanele, care înseamnă reforme. Jumătate dintre acestea țin de Guvern”, a precizat Ilie Bolojan, miercuri, după consultările cu UDMR.
Ce se va întâmpla după? Guvernul nu devine interimar (art. 110 alin. 4 nu se aplică), ci, dimpotrivă, are puteri depline (inclusiv OUG). Rezultă astfel un interval de până la 65 de zile în care Guvernul funcționează fără întrerupere, fără a deveni interimar în sens constituțional și fără a-și pierde plenitudinea atribuțiilor, după cum susține avocatul Toni Neacșu. Așadar, acesta poate adopta ordonanțe de urgență, poate iniția și promova proiecte de lege și poate implementa politici publice în mod complet, neafectat formal de o limitare a competențelor. Diferența esențială față de un Guvern obișnuit nu este juridică, ci politică. Odată cu retragerea PSD din executiv și demisia miniștrilor săi, dispare opoziția internă din Guvern. Și ajungem în situația în care USR a devenit, oficial, indispensabil. Un partid de 12%, profitând de slăbiciunile sistemului la crearea căruia a participat, reușește să preia oficial și să conducă direcția unei țări întregi.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
