Skip to content
Opinii & Analize

De ce Finlanda are cel mai bun sistem de educație și ce poate învăța România 

marius constantin

În ultimele două decenii, Finlanda a fost mereu printre cele mai bune țări la testele PISA, iar uneori chiar cea mai bună. Elevii finlandezi excelează atât la citit, dar și la matematică și științe.

Transformarea sistemului de educație finlandez a început în urmă cu mai bine de 40 de ani ca propulsor cheie pentru planul de recuperare economică. Finlanda a înțeles că dacă vrea să se dezvolte economic are nevoie de tineri bine pregătiți și să se adapteze la domenii noi, în care să exceleze și să dețină supremația. Abia la începutul anilor 2000 au început să se vadă primele rezultate în testele PISA, când elevii finlandezi erau primii la citit, apoi au continuat să fie printre primele locuri la fiecare evaluare. 

Finlanda a dezvoltat sisteme noi de predare și în continuare se adaptează la noile provocări din societate. Are cei mai pregătiți profesori care înțeleg societatea în care trăim și îi ajută pe copii să se adapteze la toate tehnologiile. Finlanda nu mizează pe materiile clasice, ci le transformă într-un stil de viață, le integrează în viața elevilor și le dă o utilitate. Dar pentru a preda în Finlanda, un profesor trebuie să fie într-adevăr bine pregătit și să aibă un master în educație. 

Fără materii și fără evaluarea elevilor, profesorii au mai mult timp să se pregătească și să dezvolte noi tehnici de predare sau diferite jocuri pentru a-i forma pe copii, în timp ce profesorii din alte state din lume se scufundă în examene, verificarea temelor și alte activități ce limitează implicarea directă a elevului. 

În timp ce Statele Unite ale Americii au introdus competiția în școli și universități, mai ales în privința unor burse plătite de miliardari precum Bill Gates, Finlanda a eliminat complet competiția din sistemul său de educație. 

Astfel, în Finlanda nu există teste standardizate cum avem noi evaluarea națională sau bacalaureatul. Există un singur examen național la sfârșitul liceului pe care îl susțin elevii. În rest, nu se fac clasamente, nu există comparații sau competiții între elevi, școli sau regiuni. Școlile din Finlanda sunt finanțate public. Iar oamenii care conduc instituțiile statului din domeniul educației sunt educatori, nu oameni de afaceri sau politicieni de carieră. Fiecare școală are aceleași obiective naționale și se bazează pe educatori pregătiți de universitate. 

Această uniformizare ajută sistemul de educație finlandez să le ofere tuturor copiilor șanse egale. Adică un copil din mediul rural va primi aceeași educație ca un copil dintr-un oraș universitar și nu va exista discrepanțe uriașe între ei cum vedem, în schimb, în România, unde copiii din mediul rural n-au nicio șansă și nici acces la același sistem de educație de care au parte cei din București. 

Raportul OCDE arată că în Finlanda sunt cele mai mici diferențe din lume între cel mai slab elev și cel mai bun. Sistemul de educație finlandez se bazează pe egalitate în toate formele ei și acest lucru a fost mereu încurajat de toate partidele finlandeze. 

Rezultatele sunt unele remarcabile și superioare Statelor Unite ale Americii. 93% dintre elevii finlandezi absolvă licee academice sau vocaționale, cu 17,5 procente mai mult decât elevii americani. 66% dintre elevii finlandezi merg la studii superioare, cea mai mare rată din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, Finlanda cheltuie cu 30% mai puțin pentru fiecare student decât SUA. 

Dar performanța sistemului de educație din Finlanda ține de sistemul social din Finlanda și de modul în care Finlanda vede familia și protejarea copiilor. 

Părinții au trei ani concediu maternal pentru a sta cu copiii. Finlanda nu crede în grădinițe, ci mizează pe o relație strânsă între părinți și copii, dar și prin educarea prin jocuri. Școlile din Finlanda oferă alimente, masă caldă, îngrijiri medicale, consiliere și servicii de taxi dacă e nevoie. Asistența medicală a studenților este gratuită. Iar un copil flămând sau fără adăpost este ceva de neconceput și un caz foarte rar.

Spre deosebire de România, Finlanda a înțeles că nu se poate face educație în sărăcie și că un copil, înainte de a fi educat trebuie să aibă asigurat un trai decent. Iar educația fără un trai decent este inutilă și ineficientă, așa cum vedem chiar în țara noastră. 

Ce poate învăța România de la Finlanda?

Fără creșterea bugetului pentru Educație, România nu poate să facă niciun progres. Dacă în urmă cu 40 de ani Finlanda a înțeles că o economie puternică are nevoie de un popor educat, România ar trebui să facă și ea pasul decisiv în acest sens. Un stat cu 44% dintre tineri analfabeți funcțional nu va avea niciodată o economie puternică. 

De asemenea, nivelul ridicat de sărăcie din România îi împiedică pe mulți copii să studieze, indiferent că e vorba de școala generală, liceu sau facultate. Astfel, fără programe sociale care să implice întreaga familie și care să le garanteze un trai decent, nu vor exista progrese și România va rămâne ultimul stat din UE la capitolul Educație.

Iar pentru un sistem social, România trebuie să treacă în Constituție conceptul de „egalitate”. Un copil din mediul rural are dreptul la aceeași educație ca și un copil dintr-un oraș universitar. Profesori la fel de bine pregătiți, școli moderne, biblioteci, săli de sport, masă caldă, îngrijiri medicale, consiliere. Dar toate aceste lucruri înseamnă costuri mult mai mari pentru educație. 

Între timp, USR caută să facă profit pe spatele copiilor și cere mai multe școli private, iar școlile de stat să fie conduse de părinți. Finlanda ne-a arătat că avem nevoie de oameni care cunosc sistemul de educație, nu de un consiliu de mame. Dar intenția USR este doar aceea de a ajuta proprietarii de școli private să facă profit într-o țară săracă. 

Nu în ultimul rând, fără un acord al partidelor și o strategie națională pentru reforma în Educație nu va fi posibilă nicio schimbare. Dacă voința și maturitatea politică lipsesc atunci copiii sunt condamnați la sărăcie și analfabetism. 

 

3 comentarii la “De ce Finlanda are cel mai bun sistem de educație și ce poate învăța România 

  1. Totusi, modelul finlandez nu ar merge, la acest moment, in Romania. De ce? Din cauza coruptiei endemice.

    Argumentatie: In Finlanda, admiterea la liceele teoretice se bazeaza in cea mai mare parte pe media generala de-a lungul anilor. Ceea ce e absolut OK intr-un stat in care profesorii ii evalueaza nediscriminatoriu pe elevi datorita faptului ca toti educatorii adera la o etica a muncii superioara.

    In Romania e exact pe dos. Daca profesorii ar avea atat de mare putere incat, prin notele de la clasa, sa poata decide viitorul copiilor, s-ar (re)activa si intari imediat retelele de pile, cunostinte si relatii preexistente in societate, iar elevii cu note mari ar fi aproape exclusiv cei care „cotizeaza”, prietenii, aliatii si protejatii. Pentru ca la noi inca se intampla asta chiar si acum, peste tot, intensiv, zi de zi, doar ca impactul asupra viitorului elevilor e mai mic, deoarece media multianuala e doar 20% din nota de admitere la liceu.

    Asa ca, din pacate, in Romania trebuie deocamdata sa ne multumim cu raul mai mic, adica examenele nationale, dar acestea trebuie facute complet transparente, scoase de sub influenta traficantilor de note si aplicate nediscriminatoriu. Si eliminata media generala ca termen in ecuatie. Fiind vorba de examene concrete, care se dau la momente controlabile de timp, e mai usor sa le gestionezi pentru a asigura corectitudine decat sa destructurezi un intreg sistem de pile si relatii adanc infipt in societatea romaneasca de acum.

    Cand ne vom maturiza ca societate si vom adera cu totii la o etica a muncii si responsabilitatii sociale la nivelul tarilor nordide, da, vom putea aplica un sistem ca in Finlanda.

  2. Xenofilia este o boală mintală.
    Xenofilia nu ne rezolvă problemele actuale și moștenite.
    De cel puțin 25 de ani, în ceea ce privește învățământul („educația” e responsabilitatea părinților; măcar atât să-și asume, dacă tot de carton sunt) merge sub șablonul „Hai să facem ca modelul X sau modelul Y”; X și Y fiind țări străine.

    Xenofilia nu merge, nu soluționează, nu inovează, nu ia inițiativa, nu descoperă… xenofilia este o boală mintală, iar xenofilii sunt o povară, fiindcă nimic nu e bun dacă nu provine de undeva anume.

  3. Trebuie introdus sportul zilnic in scoala jocurile si dandul.copii sa se relaxeze si sa beneficieze de psihoterapeuti profesionisti sa i inteleaga .ei sunt roboti nu vorbeste nu i intreaba nimeni ce simt ce probleme emotionale au..comunicarea si l lectiile interactive si folosirea internetului i ar captiva poate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *