Skip to content
Opinii & Analize

De ce proverbul ”Cine are carte, are parte” e o minciună

marinela-anghelus-editorial (1)
" "

Să știți că în timp ce voi (și aici mă refer în principal la cei care abia v-ați terminat cele câte facultăți și mastere) bateți la zeci, sute de uși închise, alții reușesc. Că e vorba de noroc, că e vorba de altceva, fiecare e invitat să tragă propriile concluzii. Vă recomand AICI un caz pe care să-l studiați în detaliu.

Eu un lucru îl știu sigur: din păcate, și nu mă feresc deloc să o spun, învățământul românesc nu te pregătește pentru viață, ba din contră, te face să trăiești într-o lume roz a ta, să crezi că odată ce ai ieșit de pe băncile facultăților lumea îți va cădea la picioare și tu nu o să poți face față oportunităților care vor veni spre tine. În realitate, nu e deloc așa. La noi există două „instituții” extrem de importante, despre care nimeni nu-ți vorbește: „recomandarea” și carnetul de partid. E musai să ai una, iar dacă o ai doar pe a doua, prima vine la pachet.

" "

Dar tu, tânăr, mândru că ai terminat cele câte facultăți și mastere, îmbuibat de prostiile unora că vei fi mare șmecher după ce termini studiile X (mă ia un râs isteric când îmi amintesc vorbele profesorilor din facultate cum că noi vom fi cei care vom schimba lumea), mergi la primul interviu unde afli că n-au ce face cu tine că ești tânăr și fără experiență, dar te-ar accepta pe poziția de sclav, pardon!, ”voluntar” timp de câteva luni, „până se ivește o poziție și pentru tine”. Ție îți place compania, oamenii par ok, și zici că n-ar strica ceva „experiență”, dar după aia îți amintești că papa și chirie și gagica (dacă ți-o mai permiți și p-aia) și decizi să refuzi MAREA OPORTUNITATE.

Te duci la al doilea interviu (după încă 250 de aplicări), unde te izbești din nou de „handicapul” de a nu avea experiență. Dar angajatorului i se face milă de tine, decide să îți ofere MAREA OPORTUNITATE de a face parte din fabuloasa lui echipă și îți oferă frumosul („cu posibilitate de avansare”) salariu de 1.600 de lei pentru 9 ore pe zi (dar angajatorul are grijă să te avertizeze că „la noi se muncește mult și se mai stă și peste program”). Din nou, te gândești că din banii ăia nu îți poți asigura papa și chirie, și iar decizi să refuzi MAREA OPORTUNITATE.

Urmează al 3-lea, al 4-lea, al5-lea și tot așa. Nimic nou sub soare. Te duci acasă supărat, te uiți la diplomele pentru care te-ai străduit atât de mult și de care erai extrem de mândru/ă, te gândești la nopțile pierdute, la toți nervii și toate „aberațiile” pe care le auzeai de la profesori și, scârbit, decizi fie să ajungi șofer de TIR (vezi cazul fetei care a terminat două facultăți și două mastere), fie să îți faci geanta și să pleci cât mai departe de țară.

În tot acest timp, alții reușesc. Că e vorba de noroc, că e vorba de altceva, fiecare e invitat să tragă propriile concluzii.

2 comentarii la “De ce proverbul ”Cine are carte, are parte” e o minciună

  1. degeaba va cainati dragi absolventi de facultati,da voi veti schimba lumea darrrr mai incolo peste 5,10,20 de ani cand veti invata sa si aplicati cunostintele teoretice invatate ,dar pe cont propriu,adica pe propia raspundere..pana atunci ptr cei din companii nu sunteti mai calificati decat daca ati fi terminat liceul,BANUL SE FACE DOAR CAND DEVENITI STAPANI PE MESERIA VOASTRA, asa ca mai putin cu pretentiile,doar dupa ce vei deveni productiv ptr o companie atunci am sfatuit multi tineri-mergeti la sef si cereti va drepturi mai mari-seful ,daca meritati si ca sa nu va piarda va va da ce meritati daca nu usa e deschisa sa plecati…

  2. Stimata doamna nu pot decat sa subscriu la mahnirea dvs.si caracterul total depasit astazi,al batranei ziceri romanesti pe care ati citat-o.Dar ingaduiti-mi sa adaug ca nu e nimic nou sub soare si v-as da un exemplu.Desigur ati intalnit in practica dvs.numeroase firme occidentale,avand in finalul denumirii,particula „and sohn”.Fiu care,nu totdeauna are virtutile tatalui,probabil nici preferintele acestuia.De aici,necautarea totdeauna a unor colaboratori burdusiti de masterate,ci de certitudinea lealitatii.Aceasta e sorgintea asazisei coruptii,care e o boala generala de care scoala pe care am facut-o nu ne-a invatat sa ne ferim.Pentru ca ea ne-a dat doar cunostiinte,nu ne-a croit caractere.Si atunci „ne adaptam”in sensul pe care il deplangeti.Trist,fara indoiala si cu nedoritele consecinte care,firesc,urmeaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *