În plină campanie electorală, cu doar două săptămâni înainte de deschiderea urnelor, scena politică românească este marcată nu doar de vocile puternice ale unora dintre candidați, ci și de tăcerile apăsătoare ale unor figuri care, nu demult, dominau discursul public.
Călin Georgescu, fost candidat la alegerile anulate și personaj cu valențe de conducător în imaginarul suveranist, a dispărut din prim-plan exact în momentul în care efervescența politică atinge cote maxime. După o ascensiune bruscă și intensă în atenția publică, susținută de un discurs ce combina apelul la valori tradiționale, critica politicienilor și un ton profetic, Georgescu a ales brusc tăcerea. Analiștii îl descriu pe Georgescu precum o figură care se crede superioară, a cărui retragere este parte dintr-un rol autoproclamat, pe care nimeni altcineva nu l-ar putea duce.
Politologul Ioan Stanomir, publicist și profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, a oferit, pentru Ziare.com, o analiză subtil ironică asupra acestui silenzio stampa, explorând mecanismele simbolice care pot sta în spatele deciziei de a ieși din peisaj exact în momentul în care scena politică se reconfigurează. Analistul introduce în ecuație ideea de „mesia” – un personaj care se definește printr-o autopercepție eroică, în care tăcerea devine un gest calculat, o formă de pedepsire mistică în fața unei situații „nedemne” de opinia sa. În climatul politic actual, la care a contribuit și candidatura lui Călin Georgescu, unde fiecare cuvânt este valorificat electoral, lipsa implicării devine în sine un mesaj.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
