Skip to content
Editorial

De ce trebuie să demisioneze Augustin Lazăr

Scandalul din jurul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Augustin Lazăr, ne arată limpede stadiul de degradare în care a ajuns societatea românească. Această societate se împarte acum, în linii mari, în două tabere aproape ireconciliabile, iar partizanatul politic face ca lucrurile să nu mai poată fi privite în mod obiectiv. Din păcate și presa a fost, în mare parte, angrenată în acest mecanism al partizanatului.

Disputa a început după apariția unui document care l-ar fi deconspirat pe Augustin Lazăr drept un fost torționar comunist de la Penitenciarul Aiud. Aproape instantaneu s-a declanșat o adevărată furtună mediatică, fiind adus în discuție cazul disidentului Iulius Filip, iar Augustin Lazăr etichetat drept torționarul acestuia. Situația s-a mai detensionat parțial după ce CNSAS, a aratat că s-a produs o confuzie de nume. Torționarul lui Iulius Filip era de fap lt. col. Gheorghe Lazăr, iar actualul procuror general, Augustin Lazăr, conducea de fapt comisia de eliberări a penitenciarului. Dezvăluirea CNSAS a demonstrat pe de o parte amatorismul presei românești, dar pe de altă parte a mutat dezbaterea într-o altă zonă.

Principala polemică din jurul cazului procurorului general se dă acum între cei care îl acuză pe Augustin Lazăr, în calitatea sa de preşedinte al comisiei de liberare condiţionată, că ar fi refuzat eliberarea disidentului Iulius Filip din Penitenciarul Aiud și cei care îi iau apărarea acestuia, argumentând că Augustin Lazăr nu avea autoritatea necesară pentru a decide de unul singur soarta disidentului Iulius Filip. Profitând de sensibilitățile istorice față de trecutul comunist (și într-un mod oarecum ipocrit ținând cont de faptul că astfel de personaje cu trecut în rândul structurilor comuniste, ocupă în prezent funcții înalte în propriul partid), cei aflați la guvernare încearcă să obțină capital politic de pe urma decredibilizării procurorului general, în timp ce alții din partea opoziției, încearcă să justifice gestul lui Augustin Lazăr. Ambele tabere au pierdut însă din vedere imaginea de ansamblu, angajându-se de fapt într-o polemică subsidiară.

Știm așadar că Augustin Lazăr nu a fost torționar, dar mai știm că el a fost procuror și președinte al comisiei de liberări condiționate de la Penitenciarul Aiud în timpul unui regim comunist ilegitim și criminal. Cu alte cuvinte, Augustin Lazăr, ca mulți alții, a fost de fapt o rotiță în angrenajul unui uriaș mecanism represiv.

Regimul comunist nu ar fi fost posibil fără pleiada de instituții care îl însoțea. Să nu uităm că românii care au fost executați, întemnițați, persecutați sau exilați timp de cinci decenii, nu ar fi fost executați, întemnițați, persecutați sau exilați de la sine, prin puterea unor instanțe impersonale pe care le numim “comunism”, “partid” sau “Securitate”. Toți acești români au căzut victime altor români, promotori ai totalitarismului, activiști ai partidului, lucrători ai Securității etc. Dacă românii din prima categorie, cea a victimelor, nu poartă răspunderea pentru suferința lor personală, românii din cea de-a doua categorie au ales, fiecare în parte, să acționeze în calitate de promotori ai totalitarismului.

Din acest punct de vedere, actualul procuror general, Augustin Lazăr poartă cel puțin o vină morală. Augustin Lazăr nu e vinovat direct pentru crimele comunismului, dar e un participant voluntar la o serie de decizii care, deși legale strict formal, au întărit și perpetuat acțiunile de poliție politică ale dictaturii. Justificarea acestuia și a celor care îi iau apărarea pe motiv că și-ar făcut doar datoria, într-un regim represiv totalitar, îi descalifică pe toți cei care o susțin.

Iulius Filip și alți deținuți politici au fost bătuți, torturați și umiliți de niște torționari ai regimului. Augustin Lazăr nu se află printre aceștia. Dar, în mâinile acestor torționari i-au trimis și i-au ținut alți oameni ai sistemului, care au semnat, au închis ochii sau pur și simplu s-au supus orbește ordinelor Securității. Augustin Lazăr se află printre aceștia. Din acest motiv, actualul procuror general trebuie să demisioneze din funcție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *