PSnews

Recent

Dedesubturile Legii salarizării. Borza: Nu sunt un fan al Olguței, dar sunt pragmatic EXCLUSIV

sibiu100.ro

Deputatul de Brașov Remus Borza a acordat miercuri o declarație pentru PSnews.ro, în care a scos la iveală dedesubturile Legii salarizării unitare, în contextul în care ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, iar a devenit ținta unui tir de critici din partea sindicaliștilor, a unor politicieni și a unei părți a presei.

În aceste condiții, avocatul Borza a început prin a deplânge „populismul”, „demagogia” și „ipocrizia” celor care o critică pe Lia Olguța Vasilescu, parlamentarul ex-ALDE argumentând că șefa de la Muncă vrea să pună ordine în sistemul bugetar de salarizare. În acest context, Remus Borza a adus în discuție cifre dezolante legate de situația salariilor din ultimii 8 ani.

„Este mult populism, multă demagogie și multă ipocrizie în discursul tuturor, dar în special al sindicatelor și al unor formatori de opinie din presă.

Plecăm de la niște realități (cifrele niciodată nu mint): în ultimii doi ani de zile, cheltuielile bugetare au crescut alarmant de mult. Anul ăsta, în 2018, avem angajate cheltuieli publice de 314 miliarde de lei. Anul trecut, au fost de 276 de miliarde de lei. În 2016, au fost de 238 de miliarde de lei. Deci iată în doi ani cum a crescut acest indicator bugetar.

Cheltuielile de personal în 2018 sunt în sumă de 81 de miliarde de lei, anul trecut erau de 69 de miliarde de lei, iar în 2016 am avut 57 de miliarde de lei. La o matematică simplă, pe care o învățăm cu toții – și deontologii, și sindicaliștii – încă din clasa I, vedem că diferențele de la an la an sunt de fix 12 miliarde de lei – cu plus, nu cu minus!

Aici este ipocrizia: începând cu 2012 (când au venit comuniștii ăștia la putere), salariile au tot crescut – nejustificat, în opinia mea – fără să țină cont de evoluția unor indicatori macroeconomici și în primul rând de productivitate. Să ne uităm la salarii, mai ales în sectorul public, care oricum este gonflat ca număr de efective (peste 1.200.000 de bugetari, față de 800.000 pe vremea lui Năstase în 2004, în timp ce populația din 2004 a scăzut cu vreo 4 milioane de români)! Avem o creștere a efectivelor cu 70%, iar creștere a salariilor din 2004 până acum cu vreo 200%.

În 2010, salariul minim pe economie era 690 de lei. Azi e 1.900 de lei. Adică o triplare se justifică în 8 ani de zile, câtă vreme economia a românilor nu a avut creșteri spectaculoase în intervalul 2010-2016 (erau de 2-3% pe an)?

Anul trecut, am avut o creștere economică de 7%. Cu toate astea, salariile din sectorul public (adică ăia care țipă cel mai tare) au crescut în 2016 și 2017 în medie cu peste 50%. Sigur: de vină este PSD-ul: în primul rând, pentru că e un prost comunicator; și în al doilea rând, pentru că nu știe să-și prioritizeze măsurile fiscale sau de politici sociale. Prima dată tai și pe urmă dai! Or, ei au făcut prostia ca în 2016 și 2017 să dea la toată lumea, la greu!

La fel pot să spun că pe partea de asistență socială lucrurile la fel au evoluat: de la 81 de miliarde de lei în 2016 la 98 de miliarde de lei în 2018”, a detaliat Borza.

În continuare, Remus Borza a ținut să critice „memoria selectivă” a românilor, care uită avantajele primite de la guvernările PSD din 2012 până în prezent.

„Normal era să facă transferul contribuțiilor sociale și de sănătate undeva în 2015 sau 2016, și pe urmă să vină cu o creștere, pentru că românul e parșiv: poți să-i dai de 10 ori; dacă i-ai luat o singură dată, ești dușmanul poporului. Într-o astfel de logică trebuie decriptată toată isteria asta colectivă. Ei uită că românul are memorie selectivă, că doi ani de zile a primit la greu. De ce a trebuit comuniștii de la PSD să facă mișcarea asta? Pentru că nu mai putem: din banii tăi, din banii mei, din banii ălora care se spetesc muncind, noi trebuie să acoperim în fiecare an o gaură de 5 miliarde de euro de la fondul național de pensii. Pentru că plecăm de la o tristă realitate: sunt mai mulți pensionari din păcate în România decât muncitori: 5,2 milioane de pensionari versus 4,9 milioane de salariați anul trecut.

Trecând contribuțiile la angajat, evident că se diminuează deficitul, pentru că 35% ăsta cumulat CAS + CASS se raportează la salariul de bază (care este mai mare) și atunci și banii care vin la fondul național de pensii sunt mai mulți. Așa se explică că anul ăsta o să avem un deficit în jur de doar 8 miliarde de lei. Altminteri, în fiecare an transferam de la bugetul de stat la bugetul pensiilor, iar din miliardele ălea se pot face și niște autostrăzi, spitale și școli”, a afirmat Borza.

În ultima parte a declarației, Remus Borza a lăudat-o pe Olguța Vasilescu și a făcut apel la „dialog” și „reconciliere” acum, în anul Centenarului.

Pe Olguța eu oricum o admir, pentru că e și femeie, e și mai puternică decât foarte mulți bărbați din Parlament sau din Guvernul României. Nu sunt un fan al Olguței, al Guvernului și cu atât mai puțin al PSD-ului, dar sunt un tip realist și pragmatic, și încerc să fiu cât de cât echidistant și onest: o altă majoritate țara asta nu poate să dea. Asta e alianța, asta e majoritatea care trebuie să guverneze. Nu putem fi din prima zi cu gura pe guvernul ăsta Dăncilă (c-o fi de amazoane, c-o fi de slugi)! Lasă-l trei luni de zile măcar, să vedem dacă e ceva de capul lui, și dup-aia să ne punem noi, specialiștii în de toate, cu gura pe el! Dar nu putem să ne punem în logica asta, a otrăvirii societății, a mesajului public, că totul e nasol și pierdem pe linie. Totuși, parcă nu așa stau lucrurile. Deci trebuie să fim și pozitivi – mai ales într-un an în care celebrăm Centenarul Marii Uniri. Să încercăm exercițiul dialogului, al toleranței, al respectului, al reconcilierii!

Revenind la Olguța Vasilescu: sigur că a fost principalul promotor al Legii salarizării unitare. Ea din capul locului a spus că unii o să piardă, pentru că sunt foarte multe salarii nesimțite, după cum sunt și multe pensii nesimțite. În logica asta s-a construit Legea salarizării unitare: de a atenua anumite inechități. Pentru că trebuie să aplicăm un principiu: la muncă egală (cu aceeași încadrare, aceleași studii, aceeași vechime), același nivel de salarizare. Or, din păcate, acest principiu social elementar (echitatea muncii) nu a fost respectat în România asta capitalistă, de după ’90.

Al doilea aspect: sunt mulți plimbători de hârtii în sistemul public (în ăia 1.200.000 de bugetari) care au salarii nejustificate, de 15-20.000 de lei. Până la apariția legii ăsteia, erau foarte mulți directorași de prin ministere, de prin Parlament și din alte instituții care plimbau aerul prin curte și aveau un salariu chiar și de două ori mai mare față de președintele țării sau al prim-ministrului! În sistemul public, cel mai bine trebuie să fie plătit președintele, iar după el prim-ministrul. Aceste inechități și disparități trebuiau să fie atenuate”, a încheiat Remus Borza.

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Eu

    9 februarie 2018, 13:58 la 13:58

    Explicatiile acestea sunt de toata jena.,..pupincuristeanu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi