Skip to content
Politică Social

Despre Mica Unire cu scriitorul Florin Iaru: A fost una dintre cele mai inteligente mișcări din istoria noastră

facebook/ Florin Iaru

Scriitorul Florin Iaru este cunoscut atât pentru activitatea sa literară cât și prin activitatea sa editorială din diverse publicații jurnalistice.

Contactat de PSNews, omul de cultură ne-a oferit o scurtă, dar interesantă radiografie a societății românești de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza și cauzele care au dus la înfăptuirea Unirii Principatelor.

R: Cum vedeți dumneavoastră contextul politico-social al Micii Uniri?

Ca scriitor foarte atent la epoca contemporană, bănuiesc și am și convingerea că oamenii nu erau diferiți de noi ca mod de gândire, ca obiceiuri, ca tradiții, ca parti-pris-uri (păreri/opinii -n.r.) față de cei de acum. Din ce știu eu, partida unionistă a fost tot timpul minoritară, pentru că, dacă vă uitați în societatea română de astăzi, partea majoritară este o parte tradiționalistă și care urăște schimbarea. Unioniștii sigur că aveau un discurs intelectual ridicat, o argumentație de alt tip față de cel de astăzi.  E clar că partida unionistă ar fi pierdut războiul dacă nu ar dacă nu ar fi manevrat inteligent, în sensul găsirii unui punct comun, iar punctul comun a fost un domnitor. Unirea, într-un fel sau altul, s-a făcut cu forța.

Al doilea lucru, foarte mulți dintre cei care au înfăptuit Unirea erau masoni. Or, masonii aveau exact acest tip de ideal european de construire a unor națiuni bazate pe etnicitate. Franța este o țară masonă, Italia e o țară masonă, România e o țară masonă.  În cazul Țărilor Române, repet, majoritatea era anti-unionistă. Gândiți-vă, de exemplu, la posibilitatea ca România să se unească cu Republica Moldova după 1990. Republica Moldova n-a vrut. O să întrebați de ce n-a vrut. E simplu: cei de acolo voiau să fie mari într-o țară mică decât să fie mai mici într-o țară mare.

Pe vremea aceea, bonjuriștii (unioniștii – n.r.)erau la fel cum sunt priviți astăzi hipsterii: ca niște stricători de tradiție, ca niște oameni care vor să schimbe rânduiala și care se îmbracă nepotrivit cu obiceiul locului. 

R: Cum au reușit să fenteze tratatul internațional care impune existența a două principate separate și să înfăptuiască Unirea? 

Ține mai mult de inteligența politică și nu atât alegerea din Moldova e importantă, cât imensa presiune de la București. Gândiți-vă că este propus un candidat străin, care este din ”statul celălalt”. Gândiți-vă că astăzi vi s-ar propune un român care a trăit la Paris. Sau unul care a trăit la Chișinău. Cred că vi s-ar zbârli părul. E de salutat extraordinara inteligență a celor care au găsit o cale și în același timp felul în care eu privesc ce s-a întamplat în următorii 7 ani. S-au întâmplat lucruri extraordinare, dar în același timp Țările Române intraseră în faliment. E extrem de ciudat că și în urma Revoluției din 1989, și în urma elliberării Republicii Moldova, ambele țări au pornit-o în jos. România a fost la un pas de faliment în 1998 sau 1999. Un pas mai lipsea și intra în incapacitate de plată. 

Foarte mulți istorici care au vizitat Țările Române în prima jumătate a secolului XIX povestesc de o corupție generalizată, un trafic de infuență generalizat, de care erau conștienți și oamenii politici, dar față de care nu se puteau sustrage. Gradele de rudenie, prieteniile, îndatorările îi făceau să nu poată refuza compromisurile de toate soiurile, astfel încât șapte ani mai târziu este adus un principe străin în mod special, cineva care să nu poată fi atins. Mișcarea aceasta ‘Un domn, două țări’ a fost una dintre cele mai inteligente mișcări din istoria noastră. 

R: Cum au salutat puterile externe această uniune, odată înfăptuită? 

În funcție de pericolul unui stat dublu ca suprafață. Rusiei nu i-a convenit, Austro-Ungariei nu i-a convenit. Vecinii noștri din Est și Vest au privit cu o mare reticență. De altfel, relațiile au fost extrem de tensionate după aceea pentru că românii din Ardeal, care foarte puțin mai târziu aveau să fie declarate persoane de calitatea a doua, se îmbogățesc de visul Unirii prin modul în care s-a realizat în regat. Au fost mituiți oamenii, s-a făcut apel la familii, convingeri, pentru a-i face pe oameni să-și schimbe votul.. La 24 ianuarie a existat o presiune insuportabilă asupra anti-unioniștilor și care, cum să spun, pe care astăzi am caracteriza-o incorectă politic. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *