Skip to content
Editorial Opinii

Despre NATO, despre ,,lupul’’ politicii monetare și despre un telefon de la Washington.

Radu Soviani editorial

Foarte probabil, Mugur Isărescu – șeful băncii centrale în ultimii 28 de ani, va prezenta luni, 11 februarie 2019, ultimul raport anual asupra inflației, în calitate de guvernator BNR. Mugur Isărescu a fost numit șef  la BNR în septembrie 1990 și a supraviețuit în această funcție peste 23 de guverne, mandatul curent urmând a se încheia în câteva luni.

 

La Isărescu nu este o problemă de longevitate, ci o problemă de costuri. Isărescu s-a dovedit mult prea scump. Cu el la cârma supravegherii bancare și politicii monetare, până în anii 2004, costurile manifestate inclusiv prin prăbușirea băncilor (de la Dacia Felix, Albina, Banca Agricolă, Banca Columna, Bankcoop, Creditbank, prăduirea Bancorex începând cu anul 1997, CEC prin ,,pateneriatul’’ cu Fondul Național Investiții, privatizarea BCR fără reevaluare de active, vinderea pe nimic a sistemului bancar – totul sub supravegherea BNR) putând fi estimate, în banii actuali, undeva la 20 de miliarde de Euro. Mai puneți la aceste miliarde încă minimum 20 de miliarde costurile asociate proastei gestionări a politicii monetare atât în perioada de boom economic dar mai ales în criză și veți vedea că domnul Isărescu nu este doar cel mai longeviv guvernator central, ci, categoric, cel mai scump. Și mai adăugați un miliard de Euro irosit din rezerva valutară în ianuarie 2019, pentru ca Isărescu să întărească leul cu 1%.

 

Altfel spus Isărescu este cea mai scumpă investiție a statului român care l-a și descoperit încă înainte de 1989, l-a cocoțat în fruntea băncii centrale, a tot pompat în el din ce în ce mai mult în termeni de costuri, și tot nu gata. Dacă vreți, Mugur Isărescu are asemănări și diferențe cu autostrada Bechtel, cea care trebuia finalizată în 2008, pleacă de niciunde și duce nicăieri, consemnând cel mai mare preț pe kilometrul de autostradă plătit vreodată. Diferența semnificativă este că domnul Isărescu nu pleacă de nicăieri știute fiind notele de informator semnate către fosta Securitate.

 

Cu un aparat propagandistic bine plătit din bani publici, necondiționat sprijinit până la un moment dat de SRI (cu care are și protocol, o bună parte din șefuleții direcției ,,C’’ din SRI propășindu-se și în prezent la cabinetul său), Isărescu a încercat permanent să dea o altă definiție caracteristicii sale, încercând a se prezenta drept legendar. Pe bune, destul de multă lume crede despre Isărescu că este un tip cu caracter fantastic, miraculos, care poate explica orice, de la cum apar plantele, animalele și locurile și până la frustrările generate de transportul în comun pre-decembrist, divorțurile colegilor din instituție, lipsa preocupărilor casnice ale doamnelor divorțate ceea ce ,,enervează colegii’’ sau ce beau și mai ales ce mănâncă ambasadorii care îl invitau înainte de 1989 nu pentru a fi turnați/spionați.

 

Am făcut această introducere pentru că pare extrem de actuală în contextul preocupărilor de azi ale domnului Isărescu, așa cum au fost transmise în 7 februarie 2019, în briefing-ul de după Comitetul de Politică Monetară al BNR. În mod obișnuit, briefing-ul durează 10 minute. Joi, 7 februarie, a durat de 7 ori mai mult, transmițând în principal că domnul Isărescu este cam nervos și cam nesigur, în general, că vorbește cu un prieten imaginar.

 

,,Sunt în apropierea sfârșitului de mandat. Pe urmă devine malefică rata de dobândă de politică monetară. Nu mai poate următorul să o miște nici în sus, nici în jos, că e crimă, omoară populația’’ a comentat Isărescu într-un expozeu mai larg privind înțelegerea sa a modului în care funcționează dobânda de politică monetară, ca instrument de politică economică. Întregul expozeu arată o carență gravă de înțelegere care s-a înșurubat și a refuzat să iasă din mintea guvernatorului în ultimii 28 de ani: banca centrală folosește dobânda de politică monetară pentru a tempera așteptările inflaționiste și nu pentru a tempera inflația din urmă. Dacă vreți, Isărescu a demonstrat joi că înțelege și face politică monetară exact ca un șofer care conduce pe autostrada (Bechtel) privind doar în oglinzile retrovizoare și niciodată în față, prin parbriz. Asemenea acestui șofer, la prima curbă mai mare, linia albă în relief de pe autostradă care îi trezește pe șoferii adormiți nu mai are rol de avertizare timpurie și la fel cum șoferul se duce în decor, la fel și un astfel de guvernator o dă cu politica monetară în gard. Istoric, prin intervențiile pe curs și prin conduita de politică monetară, singurul moment în care Isărescu a privit în față a fost la finalul fiecărui mandat, în perspectiva obținerii unuia nou, încercând să estimeze că mai poate ține totuși piciorul pe accelerație pentru a îi satisface pe cei care sunt în măsură să îi curme sau să îi continue cariera. Ca și acum.

 

După cum vedeți, Isărescu se ferește să spună ferm că este în apropierea sfârșitului carierei de guvernator, anunțându-l doar în derizoriu pe ipoteticul ,,următorul’’, rezumându-se la a anunța tehnic ,,sunt în apropierea sfârșitului de mandat’’ după ce la precedenta întâlnire cu presa anunța, misterios, că ,,Parlamentul va decide’’ întrebat fiind dacă mai stă 5 ani la BNR.

 

Prin urmare nici acest joc de picioare cu mandatul și nici înțelegerea politicii monetare nu pot reprezenta breaking news-ul declarațiilor lui Isărescu. Ci altceva, care nu are legătură cu politica monetară, potrivit transcript-ului declarațiilor lui Isărescu, stenogramă care circulă zilele acestea prin ambasadele pe care Isărescu le pătrundea înainte de 1989. Iată pasajul:

 

,,Ca reprezentant al unei generații care s-a bătut atâta să intre România în NATO, în Uniunea Europeană, să facă o economie de piață, nu sunt de acord, și o spun în public, cu un asemenea tip de dezbatere’’ și-a devoalat Isărescu frica învârtoșându-se că a fost invitat la Parlament mai degrabă din studiouri TV decât pe o hârtie cu ștampilă rotundă, dar strigând așa cum nu a mai făcut-o vreodată public.

 

Imediat după ce a circulat acest transcript, am primit un telefon de la Washington, fiind întrebat, laconic, în limba română: ,,Radu, cu ce animal crezi că seamănă domnul Isărescu?’’. Am răspuns: ,,pe o plajă de la șarpe cu ochelari, pitpalac sau Cobră poate fi încadrat oriunde’’. ,,Interesante alegerile, dar noi la Washington credem că mai degrabă seamănă cu lupul’’. Și convorbirea s-a oprit brusc după mai puțin de 3 minute.

 

,,Lupul își schimbă părul da năravul ba’’. Oare asta să fi vrut să spună interlocutorul? Am încercat să gasesc argumente. Isărescu face 70 de ani pe 1 august. Primii 41 ai generației sale nu pot fi separate de perioada în care Departamentul Securității Statului, unde Isărescu era sicofant, spiona împotriva NATO. Este aceiași generație la care face apel acum Isărescu, generație care tehnic și temporal a fost mai mult împotriva NATO decât în favoarea sa, după 1989, când și-a schimbat părul. Totuși, chiar dacă Departamentul de Stat SUA a finanțat studii care definesc caracterele în funcție și de proverbele naționale, nu cred că întrebarea interlocutorului a bătut numai aici. Și mi-am adus aminte un pasaj din producția americană Walt Disney – Cartea Junglei. ,,,Știi care este puterea lupului’’ era întrebat Mowgli. Neștiind răspunsul, i se oferă: HAITA.

 

Mai degrabă cred că în acest sens a fost telefonul de la Washington. Desigur că Mugur Isărescu poate face apel pentru protecție, disperat, la aceiași generație care a spionat împotriva NATO, știut fiind că toți sunt incompatibili. Dar Isărescu face mai degrabă apel la haita transformată după 1989, din rândul generației. Haită care a întârziat cât a putut aderarea României la NATO, având ca rezulat neprimirea României în NATO la summit-ul de la Madrid, din iulie 1997 și întârizerea cu 7 ani a aderării, până în 2004. 7 ani în care ,,generația’’ a fructificat la maxim atât întârzierea aderării la NATO cât și la Uniunea Europeană. În opinia mea, această generație/haită este beneficiara reală a privatizărilor furate, crahurilor bancare, crizelor din România, în general a privatizării profiturilor și naționalizării pierderilor.

 

Și încă ceva: mi s-a părut că îl văd pe domnul Adrian Severin aplaudând apelul la ,,generație’’ al domnului Isărescu. Desigur, altă reacție este greu de anticipat că va aparea, întrucât nu va face decât să pună lumina pe ,,haită’’. Sau dacă va apărea, eu îmi permit să spun doar atât Generației: ,,Băi generație! Nu înțelegi că ești lustrată?’’

 

2 comentarii la “Despre NATO, despre ,,lupul’’ politicii monetare și despre un telefon de la Washington.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *