Skip to content
Editorial Opinii

Despre noua Convenție Democratică din România, înainte de moțiunea de cenzură.

Unul dintre primele gânduri pe care mi le-am exprimat după votul la europarlamentare din 26 mai 2019 a fost: Cred ca nu sunt singurul care are senzația alegerilor din 96, câștigate de CDR, când cei care aveau 15.000 de specialiști și așteptau câștigarea alegerilor pentru că erau 40 de miliarde de dolari la graniță, și-au bătut joc rău de tot de votul alegatorilor, chiar din 1997. Eu pot să spun asta, Dragnea nu poate, pentru că el era în PD atunci. De aia Dragnea bate câmpii cu Gabriela Firea (dacă nu greșesc, secretar de stat și purtător de cuvânt în guvernul ,,tehnocrat” al lui Isărescu din 99-2000). Nu poate nici Blaga ,,de la PNL” sau Ludovic Orban. Cioloș nici atât. El era atunci (și acum) doar un soi de nepot al lui ”doișiunsfert”.

Al doilea gând a fost legat de reacția lui Klaus Iohannis, imediat după exit-poll-uri: ,,Români, sunteți fantastici!”. Îmi exprimam atunci credința că domnul Iohannis și o parte din staff-ul lui trebuie să intre în carantină. Potrivit dexonline.ro, iată definiția cuvântului fantastic – Prima definiție: ,,care se manifestă prin fapte sau idei bizare”. A doua: ,,Care aiurează”. A treia: ,,Care nu există în realitate”. Ca adjectiv: ,,care nu există în realitate, creat, plăsmuit de imaginație, ireal, fantasmagoric, fabulos”. Și concluzionam: Klause, tu ești fantastic! Românii au fost pe 26 mai 2019, pur si simplu, WOW.

Imediat după alegerile europarlamentare (și după întemnițarea lui Dragnea), Klaus Iohannis a ținut să îmi dea dreptate în ceea ce privește faptul că este ,,fantastic’’ dar și în privința noii Convenții Democraice din România (CDR): propune și semnează (săptămâna trecută) – un Acord Politic Național. Semnatarii alături de Klaus Iohannis: PNL – prin Președintele Ludovic Orban, USR – prin Dan Barna, Pro România – prin Victor Ponta și PMP (partidul fostului turnător al Securității – Petrov), prin Eugen Tomac.

Primul lucru care a sărit în evidență este că domnul Klaus Iohannis l-a chemat la ordine pe Victor Ponta. Același Victor Ponta despre al cărui guvern și despre el personal spunea în noiembrie 2015, după tragedia de la Colectiv: ,,a trebuit să moară oameni pentru ca acest guvern să își dea demisia’’. Acum se dovedește încă o dată că domnul Iohannis nu a dat doi bani pe tragedia de la Colectiv, folosindu-se de ea pentru a impune nedemocratic un guvern incompetent, printr-un simulacru de ,,consultări publice’’ – cel condus de Dacian Cioloș.

Chiar și titlul amintește de CDR – cea care a preluat puterea în 1996. CDR preluase puterea cu ,,Contractul pentru România’’ prin care propunea cetățenilor o ,,alternativă la strategia guvernului – șovăielnică și păguboasă’’ iar Iohannis propune un ,,Acord Politic Național’’ prin care ,,lucrăm la o alternativă’’ față de o ,,guvernare lamentabilă’’. La 7 noiembrie 1996 – CDR (care includea PNȚ și PNL) semnează un acord de colaborare cu Uniunea Social Democrată (USD) – respectiv PD și PSDR (diferit de PDSR – adversarul lor), la care aderă în decembrie 1996, printr-un ,,acord de solidaritate guvernamentală’’ și UDMR. 22 de ani mai târziu, regăsim în Acordul Politic Național aceleași partide sau urmașii lor: PNL (care  include acum și PD-ul), Pro-România – un fel de PSDR de atunci, UDMR, și în loc de PNȚ, alianța USR-Plus. Spun USR îl loc de PNȚ chiar dacă USR nu are nicio legătură cu istoria, dar în principal pentru că USR sugerează tot atâta experiență și competență administrativă cât a avut și PNȚ – respectiv zero.

Acest a fost dovedit în 97-2000 prin faptul că 3 ani consecutivi (97-98-99) România a traversat o criză economică majoră, gestionată incompetent de către Convenția Democratică din România, cea care venea la putere propunând un ,,contract pe 200 de zile’’, în circa 20 de puncte, prin care susțineau că aveau 15.000 de specialiști (la fel cum a încercat să se deghizeze USR în partid de specialiști), afirmând că există 40 de miliarde de dolari la granița României, în stand-by, dar care nu intră numai pentru că PDSR-ul de atunci (și PSD-ul de acum), este la putere. Nimic nou, în esența despre asta fiind și ,,Acordul Politic Național’’ propus de Klaus Iohannis. Programul de 200 de zile al CDR se încheia pompos și stupid: ,,dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi duse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract pe care Dumneavoastră îl semnați votând Convenția Democratică din România și aveți dreptul să renunțați la noi’’. În esență, niciuna din cele 20 de promisiuni nu a fost îndeplinită, perioada 1997-2000 caracterizându-se prin prăbușirea economiei, distrugerea sistemului financiar-bancar (în principal prin distrugerea Bancorex), vânzarea pe nimic a economiei (spre exemplu rafinăria Petromidia), protecția instituțională a fraudelor împotriva populației (FNI și CEC), cvasi-incapactiatea de plată, deprecierea masivă a leului de la circa 3.000 de lei (vechi) pentru un dolar la peste 10.000 de lei, reaprinderea inflației, șomaj, lipsă de investiții în infrastructură, etc.

Un punct special al Contractului cu România – punctul 17, a fost: ,,vor fi înăsprite pedepsele pentru infracțiunile de omor, viol, tâlhărie și furt, pentru infracțiunile de corupție și cele săvârșite de funcționari publici împotriva intereselor cetățenilor’’. Nu numai că această înăsprire nu s-a realizat, ba chiar, contemporană cu administrarea țării de către CDR și urmare a acesteia a fost semnat primul protocol secret între SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției, în 1998, prin care SRI subordona justiția și în baza căruia fusese numit șef al grupului operativ central SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției un oarecare Augustin Lazăr, reciclat de către Klaus Iohannis în 2016 și până în 2019 drept procuror general al României, deși avusese un rol activ împotriva deținuților politici de dinainte de 1989, ca procuror la penitenciarul Aiud.

Am făcut acest scurt apel la istoria recentă pentru că, în 2019, în numele ,,pro-europenismului’’, forțe politice aflate sub influența unor strategi de lungă durată cu rădăcini înainte de 1989, similar cu Convenția Democratică din România și cu formarea ,,guvernului tehnocrat’’ din 2015, încearcă, să captureze emoția legitimă a românilor manifestată prin prezența la vot la europarlamentare, în scopul propășirii unei anumite capturi a economiei și politicului manifestată după 1989, într-un moment critic, exprimat senzațional la Craiova de către Klaus Iohannis: ,,dacă pierdem justiția, pierdem tot’’. Un astfel de moment critic nu ar fi putut să existe dacă fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, nu s-ar fi înmuiat greu explicabil în principal în ceea ce privește răspunderea magistraților și în subsidiar împotriva controlului manifestat de servicii în justiție, prin sursele, furnizorii și colaboratorii lor din rândul magistraților, fie ei judecători sau procurori. Vestea bună este însă că, spre deosebire de 1997, când de fapt forțele ,,democratice’’ și ,,pro-justiție’’ au întârziat aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană, prăbușind economia, în anul 2019, interesele globale împotriva rețelelor de criminalitate financiară sunt ferme și ireversibile, iar reprezentanții acestor rețele globale știu de această dată că România a mimat lupta-anticorupție, protejând instituțional rețele pe care ar fi trebuit, în fapt, să le destructureze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *