Skip to content
Editorial Opinii

Despre OUG 114, privatizarea ANAF și capitalismul de cumetrie

Radu Soviani editorial

Am privit cu bucurie în urmă cu mai bine de un an vestea debarcării prin demisie a fostului premier Mihai Tudose, cel care, alături de ministrul său de finanțe, Ionuț Mișa, au consolidat statutul de știință respectabilă a cititului în stele vis-a-vis de politica fiscală.

Despre faptul că Ionuț Mișa s-a transformat în #nouaAmbramburica am scris în epocă arătând că Mișa este primul ministru de finanțe de istorie care ar fi trebuit demis chiar în ziua în care a fost audiat și înainte de depunerea jurământului pe motivul avansării ca program de guvernare a desfințării Pilonului 2 de pensii. Restul mandatului său a fost în aceiași linie.

Mihai Tudose și Ionuț Mișa au fost demni continuatori ai precedentului guvern PSD – Grindeanu/Viorel Ștefan, cei care și-au bătut joc de economie într-o perioadă în care trebuia să înceapă restructurarea sectorului bugetar, venind cu trăznăi gen impozitul pe gospodărie și angajarea în acest sens a 30.000 de consulanți fiscali, adică pe dos, doar pentru că nu știau cum să deghizeze mai bine mama infracțiunilor din România, care se cocea, respectiv spălarea de bani prin Cod Fiscal (impozitarea și spălarea averilor ,,nejustificate’’).

Încă înainte de desemnarea ca premier a anonimei dar cu lungă experiență de călătorii la Bruxelles – mă refer la Viorica Dăncilă și prezumtiv de bună credință, am subliniat un lucru esențial: viitorul cabinet este important prin ceea ce va face, dar mai ales prin ceea ce se va abțină să facă. Din acest punct de vedere am apreciat poziționarea odată cu desemnarea doamnei Dăncilă, în raport cu cele două lucruri: (i) ce va face – a anunțat că scoate SRI-ul din guvern, eliminând avizul SRI pentru miniștrii propuși ai cabinetului și (ii) a anunțat ceea ce se va abțină să facă: ,,cât timp voi fi eu prim ministru nu voi introduce nicio taxă nouă și nici nu le vom majora pe cele existente’’.

Am arătat la acel moment că istoric pare a fi angajamentul primar, de renunțare la ștampila ,,garantat de SRI’’, având în vedere pe de-o parte faptul că domnul Ponta făcea guverne la Cornu sub tutela SRI, iar pe de altă parte că Grindeanu și Tudose păreau să nu se poată dezlipi de ofițeri și ofițerași ai serviciului, Grindeanu fiind cel care, într-o altă operațiune istorica, prin care a încercat să captureze Palatul Victoria pentru a rămâne la butoane, l-a ales pe Ponta ca secretar general.

În mare parte, pare că Dăncilă a reușit doar parțial să scoată SRI din guvern din moment ce l-a ales ca ministru de finanțe pe Eugen Teodorovici (deținător de diplomă SRI, dar fără școală), care în trecut, când a fost Ponta premier, a avut avizul și ștampila ,,garantat de SRI’’. La rândul lui, Teodorovici și l-a ales ca șef al ANAF chiar pe Ionuț Mișa, celebru pentru faptul că plânge la televizor în timp ce se jură că e român și că își iubește țara. Nu în ultimul rând, doamnei Dăncilă i s-a dat drept consilier economic Darius Vâlcov, cel pe care încă din 2014 Liviu Dragnea îl supranumea ,,fiul patriei’’ și care la rândul lui a avut avizul SRI atunci când a fost ministru al bugetului/finanțelor în cabinetul lui Ponta.

Teodorovici-Mișa-Vâlcov reprezintă triunghiul economic care demonstrează, în opinia mea, că SRI poate accepta ieșirea din câmpul tactic când e vorba de ministerul afacerilor externe sau pentru românii de pretutindeni, dar nu a putut accepta ca în domeniul economic să fie numite persoane care în trecut  să nu fi fost avizate de el, de serviciu, respectiv ale căror vulnerabilități nu sunt în detaliu cunoscute și nu știm cum valorificate, de către SRI.

Cu aceste trei excepții ,,economice’’, pe tot parcursul anului 2018, Viorica Dăncilă s-a ținut de angajamentul scoaterii SRI din administrație făcând pași în topirea în primul rând a influenței SRI din justiție, unde, prin protocol, fosta securitate decidea prin ,,câmpul tactic’’ cine trebuie condamnat sau cine trebuie să piardă în civil și un aspect mai puțin dezbătut – cine trebuie protejat prin clasări subsumate dispozitivului ,,e fantoma noastră’’.

Chiar și în plan economic părea că discursul furat de consilierii doamnei Dăncilă din campania electorală din 1988 a primului Președinte Bush (,,read my lips. No new taxes’’) are șanse să se materializeze. Până în 19 decembrie 2018, când, pe rând, și arătând că nu înțeleg ce fac, patrioții garantați de SRI – Eugen Teodorovici și Darius Vâlcov s-au prezentat la Palatul Victoria, pe rând, pentru a își asuma ,,taxa pe lăcomie’’ devenită OUG 114.

Încă de la început am arătat aici, la psnews, în 19 decembrie 2018, că taxa pe ROBOR confirmă agenda anti-europeană a lui Teodorovici și că reprezintă o răzbunare pe populație. La acel moment nici BNR – care în afară de dat din gură și asta post-factum se pricepe în principal doar să dea vina pe alții atunci când economia merge prost – nu se gândea decât la sarmale și cozonaci, având în vedere declarațiile inițiale ale lui Isărescu și anume faptul că taxa pe ROBOR nu afectează ,,independența’’ BNR. Desigur, domnul Isărescu știa că independența BNR este ca tăria unui lanț – este la fel de tare cât de puternică este cea mai slabă verigă, iar domnul Isărescu știe că de 30 de ani conducerea BNR este majoritar o sumă de politruci slabi, care se bat să ajungă acolo pentru salarii grase pe care să le încaseze pentru a nu le păsa de economie.

Dar OUG114 reprezintă mult mai mult decât tot ceea ce s-a încercat până acum și anume taxarea întregii economii, deodată. Scopul? ,,Privatizarea profiturilor și naționalizarea pierderilor’’ – venituri discreționare de care să dispună administrația pentru a îi cheltui altfel decât eficient.

Prin OUG 114 s-a încercat pentru prima dată chiar privatizarea ANAF, în condițiile în care efectul global al OUG114 a fost transformarea în perceptori a companiilor care au poziții dominante în piață și chiar cvasi-monopol, în dauna urmăririi atente de către ANAF a ,,firului banilor’’.

Practic, ce înseamnă OUG114? Taxarea tuturor domeniilor care în acest moment reprezintă economia României, în cvasi-totalitatea sa: sistemul financiar-bancar și asigurările (Pilonul II), energia, comunicațiile și implicit, prin majorarea costului energiei urmare a taxei, și transporturile.

Oricât de fiu al patriei ar vrea să se dea Vâlcov arătând cu degetul către alți fii ai patriei care nu mai sunt patrioți (în esență, din același aluat ca și Vâlcov), OUG 114 nu este vreo idee genială și nici măcar nouă, inclusiv scopul ei: ,,taxa pe lăcomie’’. Pasionații de istorie pot merge în urmă cu 70 de ani, în 11 iunie 1948 când, printr-un alt ,,OUG’’ (legea 119/1948), Ziarul Scânteia titra: ,,Întreprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor devin bun al întregului popor’’ atunci când partidul comunist viza prin naționalizare întreprinderile industriale, miniere, bancare, de asigurări și de transport. Vizează după 70 de ani alte domenii decât acestea, care reprezintă economia, OUG 114? Nu. Are un alt pretext decât ,,lăcomia’’ și reversul ei: ,,bun al întregului popor/înjumătățirea ratelor’’ OUG114/2018 decât Legea 119/1948? Nu.

Pentru naționalizarea din 1948, prețul plătit de populație continuă să crească și acum, după 70 de ani, el fiind amplificat inclusiv după căderea comunismului prin retrocedări frauduloase pe drepturi litigioase, unor moștenitori inventați, beneficiari ai capitalismului de cumetrie și corupției sub tutela protoacoalelor.

Pentru OUG114 însă, prețul taxării a tot ceea ce înseamnă economie și cedarea unor atribute ale ANAF, cu alte cuvinte a transformării neștiinței administrării economiei în taxe noi, a început să fie plătit de către populație chiar de a doua zi: Euro este peste 4,75 lei, dobânzile pentru creditele noi s-au majorat deja (băncile transferând deja pe populație și firme prin comisioane lunare de administrare noul impact al ,,taxei pe lăcomie’’ deși încă nu au plătit-o), gaze mai scumpe, curent mai scump, benzină mai scumpă, telefonie mai scumpă, internet mai scump – toate fiind efectele transformării companiilor dominante în perceptori naționali. Niciuna dintre aceste companii nu va suporta ,,taxa pe lăcomie’’, cum era de anticipat ci o transferă. Iar transferul se traduce deja în scăderea venitului disponibil al populației, a capacității de economisire, a investițiilor noi și în inflație.

In extenso, OUG 114 reprezintă privatizarea rolului ANAF – dacă companiile aduc taxe prin transferul lor către populație și companii, inspectorii fiscali, băgați în degringoladă (,,reorganizare’’) închid ochii la transferurile de bani la extern, fiind înlocuiți de către companii dominante în economie prin transferul sarcinii fiscale în facturile românilor și a perceperii de taxe noi prin intermediul companiilor.

Un singur lucru bun am identificat în intenția inițială a OUG114 și anume că taxa pe activele financiare va pune reflectorul pe evaziunea fiscală și spălarea de bani făcute inclusiv prin bănci din România (crede cineva că evaziune fiscală și spălaread de bani fac doar de băncile din Olanda, Austria, Germania, Elveția, Franța, multe dintre ele cu subsidiare în România?). Transferul de active financiare pentru a scăpa de taxă din partea băncilor nu ar mai fi dat pretextul inspectorilor de la ANAF, acum pensionați prin activitatea de perceptori pe care o vor Vâlcovii pentru companii dominante, să nu meargă pe firul banilor și ar fi fost stimulați să atragă răspunderea penală în ceea ce privește evaziunea.

Doar că, devine din ce în ce mai evident că punerea reflectorului pe spălarea de bani și evaziunea fiscală de către adevărații inițiatori ai unei taxe pe active (care nu sunt nici Vâlcov, nici Teodorovici) s-a încercat a fi neutralizată de către ,,fiii patriei’’ care nu au făcut decât să ofere pretextul și mijloacelor companiilor dominante de a supra-taxa populația. Fiii patriei au renunțat la programul cu Banca Mondială privind eficientizarea ANAF și au privatizat activitatea de colectare de taxe, ascunse, nemergând pe firul banilor, evitându-l. Inclusiv prin schimbarea politicii de resurse umane a ANAF, pe modelul americanilor de la Hooter’s. Fetele de la Hooter’s nu au nevoie de multă experiență pentru a fi angajate. Anunțurile de angajare spun că trebuie să aibă minimum 18 ani și să aibă ,,capacitatea de a menține o imagine atractivă și să fie în formă’’. Un criteriu care nu pare stărin nici Vâlcovilor, nici Teodorovicilor.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *