Skip to content
Opinii

Despre papacioacă, Creangă și PSD

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când îi văd și-i aud pe Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă (plus celelalte rebuturi acolite), mi-amintesc de-o chestie irefutabilă, similară legii gravitației: nu există o papacioacă[i] mai zdravănă, mai sinistră, decât o guvernare PSD-ALDE.

De fapt, trebuie spus că una mai strașnică ar fi greu, greu de imaginat, dacă nu de-a dreptul imposibil, atâta vreme cât încă nu ne-au invadat rușii (cu brelocul Fifor la butoane, ne-ar încăleca mai lejer ca-n ’44), și nici nu ne-au asediat OZN-urile (măcar de l-ar răpi pe Daea, miluind astfel porcii), conjurația acestor analfabeți, impostori, imbecili, nesimțiți și lichele reprezintă cel mai mare pericol pentru România: ieșirea din Europa civilizată, destructurarea economiei naționale, instaurarea republicii infractorilor și revenirea la poliția politică a guvernării Adrian Năstase. Un cadou mai frumos pentru Federația Rusă, a cărei propagandă suflă zilnic în ceafa lată a PSD-ALDE, aplaudându-i și încurajându-i toate derapajele, nici că se putea închipui. Nu este vântul schimbării, ci damful programatic al îndobitocirii hibride.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, gândindu-mă la toate astea – și la multe, multe alte nenorociri pe care ni le fac ăștia zilnic, într-o cârdășie molipsitoare, după ce tătucii lor biologici și ideologici ne-au asasinat elitele și ne-au siluit ca popor, încă din ’46, sub dictaturi genocidare –, nu pot să nu le dedic PSD-iștilor (fără număr și pentru propaganda lor, din țară și de la Moscova!) celebra și vesela poveste a lui Ion Creangă, care nu-i nici pe departe vreo raritate bibliofilă. Da, da, chiar la povestea aia mă refer.

Având în vedere dimensiunile restrânse ale acestei înfăptuiri clasice a literaturii române, chiar și premierul Viorica Dăncilă s-ar putea hazarda s-o pătrundă pe îndelete, cu prilejul mult așteptatului concediu de odihnă, deși, tot ce-i posibil, s-ar putea să-i ocupe vreo două-trei săptămâni (și nici măcar nu și-a cumpărat un semn de carte!), iar Carmen Dan ar avea posibilitatea să o citeze savant și în formă repetată, cu ochii umezi-căprioară, chiar într-o conferință de presă extraordinară, demonstrând astfel că știe să citească și printre rânduri. Cu mențiunea că… ”Creangă” este numele unui scriitor, nu ”pronume”, și nici nu are vreo legătură cu vreun pom real, oricare, ceea ce, pe cale de consecință logică, înseamnă că doamna Carmen Dan ar putea vizita oricând teiul lui Eminescu, sau ciotul stejarului din Borzești, dar nu și creanga lui Creangă. La urma urmei, tricoaie cu Creangă n-am văzut nici măcar la mitingul PSD.

Așa-zisului purtător de cuvânt (a se citi ”de insulte”) al Brigăzii Rutiere – l-am numit pe Ovidiu Munteanu, cel care m-a făcut să-mi crape obrazul de rușinea polițiștilor onești conduși de bicopitate cu chipiu – îi dedic, din plin și cu inima larg deschisă, aceeași poveste plină de învățăminte și finețuri mai tradiționale decât orice familie tradițională, laolaltă cu operele integrale ale minunatului marchiz de Sade, dorindu-i să le experimenteze detaliat, fie și pe banii noștri, până la ultimele consecințe. Dacă n-o să-i placă, aia e: să ceară ajutorul vecinilor și al preoților.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când văd câte nefăcute comit nemernicii ăștia împutreziți de bogați prin jefuirea banului public, care-și bat joc de noi, de bătrânii și de copiii noștri, am realizat de ani de zile că puține chestii/obiecte/famiglii sunt mai porno, mai proaste de-a dreptul și mai nocive decât PSD. Tocmai de aceea, susțin fără pic de menajamente campania ”M**ePSD!”, una dintre cele mai incisive și mai de succes campanii îndreptate împotriva regimului infractorului dublu condamnat Liviu Dragnea, regim care pune steagul negru pe România. Altceva nici n-ar pricepe acești analfabeți cu șorici. La urma urmei, o pildă din bătrâni ne povățuiește că omul deștept vorbește cu fiecare prost pe limba lui. E exact ceea ce facem.

[i] Dexonline.ro:

papacióc, -oácă, adj., s.m. și f. (reg. și fam.) 1. (adj.; despre oameni) urât, scofâlcit, zbârcit; urâcios, rău. 2. (s.f.; fam.) epitet pentru o persoană ridicolă din cauza îmbrăcămintei; paparudă, sorcovă, pupăză. 3. rachiu.

papacĭóc n., pl. oace (rus. popóĭka [dim. *popoĭčók?], exces de mîncare și de băutură). Cov. Conținutul unuĭ păhăruț de rachiŭ ordinar: a trage un papacĭoc. V. palicĭ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *