Skip to content
Opinii Politică

Despre rectificarea bugetară pozitivă a lui ”să facem totu’”

Suntem în cel mai complicat moment financiar de după criza din 2009-2012. Acesta este contextul în care apare rectificarea bugetară pe care ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici, se străduiește să o prezinte drept ,,pozitivă’’, în fapt ea reprezentând o reașezare a scaunelor pe Titanic.

Negând evoluțiile economice reale (creșterea economică reală este sub așteptări – guvernul raportându-se la o creștere economică de 5% înregistrată în primul trimestru pentru a se agăța de ideea ca PIB-ul va ajunge la 1031 de miliarde de lei (creștere de 5,5%), administrația insistă pentru derapaje bugetare. Niciodată de la marea criză din 2009-2012 România nu a mai avut un astfel de derapaj bugetar precum cel consemnat după primele 7 luni ale anului: 2%. Asta înseamnă că economia a performat sub așteptări, veniturile fiind mai mici decât cele estimate (pe de-o parte pentru că economia a încetinit, pe de altă parte pentru că au fost prost estimate).

Cu o majorare a cheltuielilor față de primele 7 luni ale anului 2018 de 21,5 miliarde de lei (+14,7%) și cu perspectiva majorării sumelor alocate plății pensiilor pentru promisiunile în vigoare după 1 septembrie, realitatea arată că inclusiv proiectul de buget a fost făcut fără să asigure măcar sumele financiare pentru plata integrală a salariilor (serviciilor de informații li s-au alocat sume prin propusa rectificare exact pentru asta, ceea ce arată că reducerea de bugete nu a existat dar și faptul că s-au alocat sume insuficiente pentru plata obligațiilor curente). Dacă adăugăm și faptul că ,,noul buget’’ taie sume de la stradă, școală și spital, vedem că nici măcar nu vorbim despre o adevărată rectificare (care ar trebui să fie indusă nu de proasta/falsa programare bugetară făcută inițial ci de evoluții diferite ale economiei, neașteptate). La noi guvernul explică faptul că va face această rectificare tocmai pentru că nu s-a modificat nimic în proiecția bugetară: economia crește la fel (5,5%), deficitul bugetar rămâne la fel (2,76% din PIB). Ei bine, lucrurile nu stau deloc la fel.

Avem deja un cocktail financiar periculos (cu majorare insuficientă pentru asigurarea cheltuielilor programate a veniturilor, cu majorare a cheltuielilor cu dobânzile cu 10% față de anul trecut pe vremea asta și cu o deteriorare a perspectivelor de creștere economică. Acest coctail face ca datoria deja contractată să fie mai greu și mai scump de finanțat, situație în care, soluția cea mai bună ar fi ca guvernul să se abțină în a mai face cheltuieli suplimentare după perspectivele dorite și nu cele reale de venituri bugetare. Nu o face și prin urmare rezultatul va fi escaladarea tensiunilor bugetare.

S-a abținut în schimb guvernul de a adopta rectificarea săptămâna acesta (și a amânat-o pe luni), invocând un motiv penibil: ,,ca să nu mai fie interpretări’’. Păi tocmai adoptarea rectificării ar fi condus la tăierea interpretărilor. Or, motivul real este că guvernul nu poate face rectificare bugetară decât pe legi existente. Or, nici impozitul haiduc inventate de minți de argați financiar, nici supra-impozitarea pensiilor speciale, nici propusele taxe pe băuturile cu zahăr nu au fost trecute, până la amânare, prin guvern. Explicațiile ministrului finanțelor arată un administrator financiar în derivă, care nu înțelege ce trebuie să facă: ,,la sănătate rămâne bugetul cum a fost alocat la începutul anului (…) la cercetare să vedem cum maximizăm ceea ce avem alocat deja (…) trebuie să se facă toate eforturile posibile ca cei 650 de milioane de Euro alocați din fonduri europene să intre în buget’’, a spus Teodorovici. Nimic diferit față de politica financiară a analfabeților economici de dinainte de 1989 subsumată sub sloganul ,,să facem totul’’. ,,N-ai voie să cheltui bani publici fără să încerci să îi ceri de la Bruxelles pentru a fi rambursați’’. Se ocupă Bruxelles-ul cu rambursarea banilor publici cheltuiți sau se ocupă cu decontarea unor cheltuieli în urma unor proiecte aprobate? Ceea ce ne transmite ministrul Teodorovici este în esență altceva: cum păcălim realitatea financiară – mizăm în rectificarea bugetară umflarea estimărilor de venituri prin fixarea pe hârtie a unor sume provenite din decontări din fonduri europene a unor cheltuieli publice deja făcute, neaprobate ca proiect.

După criza din 2009 a fost adoptată o măsură care spunea însă altceva: niciun proiect care poate fi finanțat din bani europeni nu va fi făcut din fonduri bugetare naționale. Între timp, politicile financiare au mers în sens contrar: bazaconiile cu autostrăzi și spitale în parteneriat public-privat (abandonate de facto), bazaconia cu autostrăzi aprobate în CSAT, din fonduri publice și nu europene și singura realitate de necontestat – asigurarea cheltuielilor curente, majorate, din împrumuturi consistente.  Un fel de senzație ,,te simți mai bogat’’ oferită contra voturilor.

Peste această instabilitate bugetară, se adaugă instabilitatea politică: există un risc real ca partidul lui Tăriceanu să trântească în Parlament rectificarea bugetară, ceea ce, în mod real echivalează cu o moțiune de cenzură. Cum tratează ministrul finanțelor, care este și Președinte executiv PSD această aproape certă moțiune? ,,PSD este un partid prea important pentru a fi șantajat’’. Oare șantajul se practică la persoanele/instituțiile realmente mici? Judecând după reeșaparea ideii introducerii impozitului pe bacșiș, ca soluție la căderea veniturilor bugetare în raport de majorarea cheltuielilor, putem vedea întreaga dimensiune a actualei administrații politico-financiare: chelneri de bacșișuri mici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *