Skip to content
Opinii & Analize

Deveselu, Dragnea și jocul de-a muțenia

Dacă îmi spunea cineva, în urmă cu ceva timp, că Liviu Dragnea va “tăia” mediatic debutul uneia dintre cele mai importante crize pe care este posibil să le traverseze România, m-aş fi gândit că este cel puţin naiv. O declarație de amploarea aceleia făcute de către un oficial rus, prin care cere României să renunţe la scutul antiracheta, ar fi trebuit sa aibă efectul unui duş cu apă rece asupra clasei politice româneşti.

Cu execepţia unor televiziuni de nişă care postau timid ştirea pe banda galbenă, în timp ce îşi continuau dezbaterea despre Dragnea şi “surprinzătoarea” sa victorie de partid, nimeni nu pare să fi sesizat cu adevărat gravitatea declaraţiilor deloc diplomatice. Este adevărat că, la ceas de seară “au îndrăznit” să abordeze subiectul și vreo doi realizatori tv, dar care dezarmați probabil de lipsa de reacție a autorităților s-au orientat către subiecte mai aducătoare de rating. Muțenia autorităților te face să te întrebi, pe bună dreptate: ori știu oficialii români ceva ce nouă ne scapă, de privesc atât de relaxat evoluţia de-a dreptul îngrijorătoare a relaţiilor dintre “marele prieten de la Rasarit” şi statele Uniunii Europene, dar şi cele cu SUA, ori este o nouă dovadă de inconştienţă din partea politicienilor români.

Acesta era momentul în care un pact de coabitare informal, nesemnat şi nediscutat de nimeni, ar fi impus ieşirea aroape sincron a reprezentanţilor preşedinţiei şi guvernului cu un mesaj clar. Clar pentru partenerii nostri strategici, clar pentru cei care aşteaptă răspunsul şi, mai ales, clar pentru cetăţenii unei ţări ce par a fi mai îngrijoraţi decât proprii lor aleşi.

Ar fi fost momentul în care lideri ai opoziţiei, dar şi ai majorităţii parlamentare să ia poziţie şi să transmită mesajele pe care votanţii lor le aşteaptă. Căci nimeni nu răspunde, pentru largul public, la întrebări de bază: ne îngrijorăm sau nu, cât înseamnă şi ce semnificaţie are declaraţia la care facem referire, care sunt cu adevărat pericolele şi mai ales evoluţiile potenţiale ale mişcărilor politice din regiune şi nu numai.

Cu toate astea pare mult mai interesant ca în prime-time-ul televiziunilor de dezbatere politică să se vorbească despre mobilizarea exemplară a partidului lui Dragnea sau șpaga de la Microsoft. Aceeaşi oameni şi aceleaşi feţe discută aceleaşi lucruri – Dragnea, corupţi, condamnaţi, Cocoş, bani, etc.
Şi pare, că nici măcar acum, dezbaterea despre soarta unei Românii extreme de importante pe o tablă de şah tot mai complicată, nu pare să îşi găsească loc în spațiul mediatic.

Şi totuşi, lideri politici sau tehnocraţi de prin instituţii guveramentale, domnilor miniștri, consilieri, secretari, subsecretari şi cum doriţi să vă mai scrieţi pe cărţile de vizită branduite cu stema unui stat de care pare că aţi uitat, încă nu e prea târziu.

Cei ce se doresc a fi mari oameni de stat, ar trebui să simtă că acesta este momentul pentru care s-au pregătit. Este momentul în care se poate face ieșirea din perimetrul sloganelor sforăitoare despre patrie și popor, despre luat țara înapoi și interesul național. Este momentul în care mulți dintre aceștia ar putea vorbi. Și cu toate astea o tăcere din ce în ce mai asurzitoare răzbate dinspre cele trei palate – Cotroceni, Victoria și Parlament…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *