PSnews

Recent

Dezvăluire-BOMBĂ: cum a fost CENZURATĂ o revistă pe motiv de… Lucian Boia! EXCLUSIV

RadioRomaniaCultural.ro

PSnews.ro vă prezintă în rândurile de mai jos o dezvăluire-bombă: vedeți cum a fost CENZURATĂ o revistă și ce legătură a avut această mutare cu istoricul Lucian Boia.

Micaela Ghițescu (fostă deținută politic, traducătoare și, din 2003, redactor-șef al publicației „Memoria – revista gândirii arestate”) dezvăluie, în exclusivitate pentru PSnews.rocă, în urmă cu doi ani, cunoscuta publicație a întâmpinat un act de cenzură.

Concret, Ghițescu (foto sus; sursa: Adevărul.ro) relatează că, la acea vreme, a fost telefonată de o persoană foarte importantă și foarte cunoscută în întreaga țară, o persoană cu puternice conexiuni politice”care i-a solicitat cu vehemență și în mod repetat să scoată din revistă un pasaj critic referitor la… cunoscutul istoric Lucian Boia. Facem precizarea că pasajul cu pricina (șapte-opt rânduri) provenea dintr-un articol semnat de actualul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Nu în ultimul rând, fosta deținută politic consideră că cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor îl acuză fără probe pe Pop de colaborare cu Securitatea, în condițiile în care lista publicată de Revista 22 nu este încă susținută de alte documente conexe care să demonstreze, dincolo de orice dubii, că toți cei enumerați au fost informatori ai poliției politice. Micaela Ghițescu (86 ani) este licențiată în Litere cu specializarea limba și literatura franceză. În perioada 1952-1955 a fost arestată în cadrul ”Lotului francez”.

Despre Mădălin Hodor și lista celor peste 200 de colaboratori

”Când accepți, pe nerumegate, punctul de vedere al Securității, așa cum a făcut-o Revista 22, care a decis să publice lista găsită în arhive de Mădălin Hodor, nu cred că este vorba, nici pe departe, despre o dezvăluire veritabilă! Așteptarea mea principală în ceea ce privește ancheta unui istoric autentic al CNSAS, hârșâit zilnic prin arhivele Securității, este să ofere publicului o analiză obiectivă bazată pe un studiu serios, aplicat. Finalmente, verdictele oficiale emise de un cercetător în istorie trebuie să se bazeze, în mod evident, pe argumente solide ce exced oricărui dubiu, întrucât nu este nici deontologic și nici moral să te joci cu viața, imaginea sau memoria unor oameni. Concluziile unui astfel de studiu trebuie să vină doar după ce arhivele vor fi fost scotocite, pentru a scoate la lumină și pentru a face publice toate informațiile relevante referitoare la subiectul pus sub lupă. Din păcate, Mădălin Hodor nu a făcut acest lucru – v-o spun din perspectiva omului pasionat de istorie care provine dintr-o familie de istorici: Șerban Papacostea mi-a fost văr primar, iar Victor Papacostea mi-a fost unchi, Dumnezeu să-i odihnească.

A fost Ioan Aurel Pop omul Securității?

Chiar dacă lista cu pricina reprezintă un document autentic al Securității – departe de mine să-i contest autorii cu epoleți! –, nu este corect să-l acuzi de colaborare pe Ioan Aurel Pop, deoarece așa ceva nu rezultă deloc din acele înscrisuri, cu atât mai mult în lipsa altor documente care să probeze așa ceva. Chiar dacă pe lista respectivă apar numeroși informatori autentici ai Securității, a căror colaborare a fost ori de ordinul evidenței, ori probată prin intermediul unor documente conexe, tot nu-l poți acuza pe Ioan Aurel Pop că ar fi fost omul poliției politice, fiindcă, repet, nu există nicio probă clară în acest sens. Personal,  nu cred că a colaborat și mi se pare normal ca, în lipsa unor probe concludente, să plec de la prezumția de nevinovăție.

”O tentativă de discreditare”

Pe de altă parte, tocmai fiindcă nu m-am născut ieri, accentul pe care așa-zisa dezvăluire a Revistei 22 îl pune pe Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române, mă face să cred că suntem martorii unei tentative de discreditare a acestuia. În realitate, doar un naiv n-ar remarca faptul că momentul apariției acestui articol a fost corelat, inevitabil, cu alegerea lui Pop la conducerea Academiei. Menționez că nu-l cunosc personal pe domnul Pop, deși, la inițiativa mea, Memoria – revista gândirii arestate a preluat câteva articole ale acestuia, de-a lungul ultimilor doi ani. Sunt de părere că pune problema corect și documentat în ceea ce privește Transilvania, Basarabia și Bucovina. Să știți că eu, fost deținut politic care am crescut în casa unor intelectuali interbelici, nu sunt de acord cu cei care susțin că ideile lui Ioan Aurel Pop ar fi de factură legionară – haideți să fim serioși, oameni buni, nici măcar eu, care am 86 de ani, nu i-am mai prins pe legionari! –, sau ar fi generate de un naționalism ceaușist de anii ’70-’80. Nimic mai fals! Fără a cădea în vreau derapaj ultranaționalist de factură ceaușistă, fiindcă chiar nu-i cazul în ceea ce mă privește, eu consider că Ioan Aurel Pop este promotorul unui naționalism firesc, echilibrat, care nu face rău nimănui.

”O persoană foarte importantă a solicitat cenzura!”

În schimb, cred că președintele Academiei este ținta unei campanii denigratoare, și în acest sens am semnele mele, încă din urmă cu doi ani. La acea vreme, Memoria preluase pentru prima oară un articol scris de Ioan Aurel Pop. Chiar în ziua în care revista se afla în tipografie, am fost telefonată de o persoană foarte importantă și foarte cunoscută în întreaga țară, persoană cu puternice conexiuni politice. Nu-i voi dezvălui identitatea, fiindcă chiar nu doresc să dau amploare acelui episod, dar, pe scurt, personajul în cauză și-a manifestat nemulțumirea că un paragraf din articolul domnului Pop era destul de critic la adresa istoricului Lucian Boia și, pe cale de consecință, mi-a cerut cu vehemență și în repetate rânduri să-l scot din revistă. Vă mărturisesc că am acceptat cu greu să fac acest lucru, motiv pentru care regret și astăzi, fiindcă nu a fost corect să mă las intimidată, dar abia fusesem extrenată din spital și ultimul lucru pe care l-aș fi dorit erau niște probleme suplimentare. Desigur, n-am circumstanțe atenuante, dar am remușcări pentru că am acceptat un act de cenzură care chiar nu-și avea locul.

Cum a aflat ce urma să publice Memoria?

Am scos șapte-opt rânduri din articolul lui Ioan Aurel Pop, cele referitoare la Lucian Boia, și am făcut o trimitere în subsolul paginii prin care anunțam că din textul respectiv lipsea un pasaj. Apoi, m-am tot întrebat cum de a aflat personajul cu pricina – care, repet, este foarte important și foarte cunoscut în România – de faptul că revista Memoria urma să publice a doua zi acel articol? Oare ce l-a deranjat într-atât de mult, încât să recurgă la o astfel de solicitare, repetată și imperativă, de a cenzura textul respectiv. Din acel moment – având în vedere calibrul personajului care mi-a telefonat –, mi-am dat seama că Ioan Aurel Pop a stârnit nemulțumiri în niște medii care nu vor pregeta să-i facă probleme și pe viitor. Iată că nu m-am înșelat deloc”, a declarat Micaela Ghițescu, în exclusivitate pentru PSnews.ro.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi