Skip to content
Politică

Dezvăluire EXPLOZIVĂ: cum i-a JURAT Securitatea credință lui Iliescu! Trinomul Vlad-Neagoe-Montanu EXCLUSIV

Kmkz
" "

Istoricul și scriitorul Marius Oprea dezvăluie – în cel mai recent volum al său: ”Moștenitorii Securității”, ediție revăzută și adăugită, Polirom, 2018, Iași, colecția ”Document”o relatare de-a dreptul incendiară asumată chiar de un fost ofițer de Securitate din garda personală a lui Nicolae Ceaușescu, relatare care explică maniera în care satrapii poliției politice a PCR s-au aliniat, rapid și cu obediență, în spatele regimului Ion Iliescu, fiind folosiți din plin în primele zile de după fuga dictatorului, dar și de-a lungul abominabilelor mineriade de la începutul anilor ’90.

În 22 decembrie 1989, pe fundalul asaltului mulțimii dezlănțuite, un grup de ofițeri din garda personală a lui Nicolae Ceaușescu s-a refugiat într-un garaj al Comitetului Central al PCR. Securiștii – 80-90 de ofițeri – au asistat neputincioși atât la fuga cuplului dictatorial, cât și la evenimentele ce s-au precipitat imediat după aceea. Iată ce i-a relatat lui Marius Oprea comandantul acestor securiști, colonelul Dumitru Burlan, fostă gardă și sosie a lui Nicolae Ceaușescu.  

" "
" "

90 de securiști pitiți într-un garaj din strada Leonida!

”Sugestivă este relatarea lui Dumitru Burlan, fost colonel în unitatea de securitate și gardă a lui Ceaușescu, care relatează că s-a ascuns, în acele împrejurări, cu un grup de 80-90 de ofițeri, într-un garaj din strada Leonida, unde erau păstrate limuzinele lui Ceaușescu. ‹După evenimente, ne-au cerut să mergem pe Stadionul Ghencea, să depunem jurământul de credință pentru Revoluție. Noi am refuzat să plecăm, dacă nu merg cu noi generalii Iulian Vlad, Gianu Bucurescu, Marin Neagoe›. Adăpostiți în garaj, securiștii urmăreau orice mișcare a străzii, căutând cu privirea tancuri. ‹Nu le-a mers să ne ducă pe Stadionul Ghencea și poate vor să ne omoare aici›, gândea Burlan atunci. În cele din urmă, la un telefon se aude vocea generalului Neagoe.

Alinierea și jurământul Securității

Stupoarea securiștilor atinge culmea: Neagoe fusese arestat cu o seară înainte, ‹l-au arătat la televizor cu cătușe la mâini, lângă Valentin Ceaușescu și Dumitru Popescu. Nu pot să uit cum zâmbea. Cum dracu’ dă telefon, dacă e arestat?›, relatează Burlan marea sa nedumerire. Ofițerii primesc de la Neagoe ordin să rămână pe loc, căci va veni și el acolo: ‹Ori ești arestat pe 24 decembrie, la ora 11:15, ori vii la garajul Leonida!›, se mira ofițerul. În cele din urmă, deruta este risipită: de pe un tanc, în fața garajului, coboară generalii Vlad și Hortopan alături de enigmaticul ‹revoluționar› Mihail Montanu, care probabil nu era un necunoscut pentru securiști, și de maiorul Lupoi de la MapN. Burlan și colegii săi au răsuflat ușurați: ‹Înseamnă că nu ne omoară acum. S-a dat alarma să ne strângem să depunem jurământul. Ne-am aliniat›. Și, astfel aliniați, au intrat în tranziție. Imaginea este emblematică pentru parcursul întregii Securități în perioada tranziției”, scrie Marius Oprea.

”Revoluționarul” lui Iliescu, chiriaș de lux la stat

PSnews.ro vă reamintește că ”revoluționarul” Mihail Montanu a fost unul dintre cei 40 de membri inițiali ai CFSN anunțați de Ion Iliescu, la TVR, în 22 decembrie 1989. În aceeași zi, Iliescu l-a desemnat ca reprezentant al civililor în cadrul MapN, din partea FSN. În anii ’90, Montanu a fost trimis în diplomație (Namibia, Malaezia, Brazilia) fiind pensionat în 2010. Lista chiriașilor RA-PPS îl stipula, în 2013, și pe Mihail Montanu, fericit posesor al unui apartament de 124 mp cu cinci camere. Cât despre ”maiorul Lupoi”, menționăm că este vorba despre Mihail Lupoi (decedat în 2012), cel care a susținut la TVR că Armata nu a deschis focul împotriva populației; a fost membru al CFSN și ministru al Turismului (ianuarie-februarie 1990) în primul guvern postrevoluționar, apoi parlamentar PRM și PNL.

Dispariția lui Goran și spitalizarea lui Mortoiu

Prăbușirea Securității în urma fugii lui Nicolae Ceaușescu a înspăimântat cadrele poliției politice. Securiștii s-au ascuns cât de bine au putut. Șeful Securității Municipiului București – l-am numit pe colonelul Gheorghe Goran – a părăsit unitatea în cursul nopții de 21/22 decembrie 1989, fără să dea nici un fel de ordin și fără să anunțe cine îl înlocuia la comandă, reapărând abia după 25 decembrie, când situația începuse să se stabilizeze. Șeful Direcției a III-a de Contraspionaj – generalul Aurelian Mortoiu – s-a internat de urgență la Spitalul Militar, care în acele zile era înțesat de ‹bolnavi› din Securitate. Dintre cei rămași în vechile sedii sau la adresele personale, cei mai mulți securiști se temeau că vor fi împușcați, iar evoluția din zilele următoare fugii lui Ceaușescu nu era de natură să le risipească temerile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *