Skip to content
Politică

DEZVĂLUIREA lui Bulai: „Serviciile secrete au continuat practicile Securităţii şi au încercat să CONTROLEZE sondajele de opinie!” EXCLUSIV

Adevarul.ro

Sociologul Alfred Bulai – anchetat şi persecutat de Securitate, de-a lungul negrilor ani ’80 – dezvăluie, în exclusivitate pentru PSnews.ro, detalii inedite referitoare la natura legăturilor dintre sociologii dâmboviţeni şi satrapii poliţiei politice comuniste.

Dacă înainte de momentul „decembrie ’89” Securitatea controla discreţionar orice tip de activitate sociologică, cercetătorii fiind atent supravegheaţi (sau racolaţi), Alfred Bulai avertizează că serviciile secrete înfiinţate după ’90 au continuat cu abnegaţie practicile subterane ale securiştilor, încercând să controleze piaţa sondajelor de opinie. Totodată, Bulai comentează recenta dezvăluire privitoare la colaborarea cu Securitatea a sociologului Mircea Kivu.

Mesaj pentru Alina Mungiu Pippidi

În contextul dezvăluirii privitoare la colaborarea sociologului Mircea Kivu cu Securitatea, observ că au ieşit la rampă numeroase voci care acuză, la grămadă, întregul domeniu sociologic. Eu nu fac acuzaţii – şi asta din considerente de ordin deontologic –, ceea ce nu înseamnă, nici pe departe, că nu am rezerve cât se poate de legitime referitoare la multe aspecte ce ţin de sociologia românească. La urma urmei, astfel de rezerve sunt cât se poate de fireşti, din diverse considerente, însă nu trebuie să uităm că orice tip de generalizare acuzatorie – de tipul: „Toţi sociologii au fost infiltraţi de Securitate” – este o mare aberaţie care prejudiciază atât sociologii, cât şi domeniul! Nu poţi blama la grămadă generaţii întregi de sociologi – aşa, în mod absurd şi în absenţa unor probe evidente –, mai cu seamă că mulţi dintre cercetătorii de astăzi s-au născut după ’89! Când pune mâna pe piatră, doamna Alina Mungiu Pippidi să-şi aducă aminte că şi dânsa a făcut cercetări sociologice şi a colaborat cu diverse institute de specialitate.

Securitatea, sociologii şi partidul

Există însă un nucleu de adevăr în ceea ce priveşte aceste acuzaţii de pactizare cu Securitatea, şi este important să nu omitem a spune lucrurilor pe nume. Securitatea era extrem de atentă la tot ceea ce se întâmpla în domeniul sociologic. În România, interesul pentru sociologie a explodat în anii ’70. Pe atunci, Securitatea supraveghea în detaliu măsurătorile şi analizele dorite de PCR. Până la urmă, s-a renunţat rapid la sondarea reală a populaţiei, întrucât răspunsurile cetăţenilor s-au dovedit a nu coincide absolut deloc cu aşteptările partidului unic. Vă daţi seama că astfel de adevăruri au fost îngropate rapid, fără comentarii, însă a existat un interes al Securităţii centrat asupra instituţiilor care demarau cercetări sociologice. Totuşi, nu cred că sociologia a primit din partea Securităţii o atenţie mai mare în raport cu alte domenii, mai relevante ca <pârghii>. În realitate, Securitatea căpuşase agresiv toate compartimentele vieţii publice şi private. Turnătoria era omniprezentă.  

 

„După ’90, serviciile secrete au încercat să controleze piaţa sondajelor de opinie!”

Ceea ce mi se pare cu mult mai relevant pentru vremurile în care trăim este ce s-a întâmplat după prăbuşirea lui Ceauşescu. Sunt ferm convins că serviciile secrete apărute după ’90 au încercat să controleze piaţa sondajelor de opinie. Nu deţin dovezi în acest sens, însă am şi eu intuiţiile mele şi pot înţelege unele mişcări şi problematici. Fireşte, nici în acest caz nu-i putem acuza pe toţi sociologii, la grămadă, dar nu e normal să susţinem nici că sociologia românească ar fi vreo fecioară neprihănită, fiindcă chiar nu este cazul!

Cum a fost turnat Bulai de colegii de facultate

Eu am fost anchetat în repetate rânduri de Securitate şi, din nefericire, am avut multe probleme în vremea dictaturii. E motivul pentru care, la începutul anilor ’90, am făcut numeroase săpături pe cont propriu referitoare la acţiunile specifice ale Securităţii. Eram preocupat de Securitate – vă mărturisesc că şi acum sunt, ba chiar am şi multe semne de întrebare, dar nu neaparat referitoare la domeniul sociologic! Fiindcă m-am aflat în colimatorul autorităţilor, îmi ştiam principalii turnători, încă de dinainte de ’89. Am avut şi unele surprize, chiar după Revoluţie: bunăoară, o clegă de facultate mi-a mărturisit – asta se întâmpa în 1990 – că mă turnase la Securitate. Am apreciat sinceritatea ei şi încă o apreciez: mi-a făcut mărturisirea atunci, şi nu acum, la aproape 30 de ani de la Revoluţie!

Despre colaborarea lui Mircea Kivu

Cauza pentru care a apărut acum subiectul referitor la tandreţurile dintre fosta Securitate şi sociologie rezidă în dezvăluirea despre colaborarea lui Mircea Kivu. Totuşi, cazul <Kivu> nu are atât legătură cu sociologia, cât cu politica, întrucât dezvăluirea a apărut numai după ce Mircea Kivu a devenit un susţinător public al USR şi unul dintre apropiaţii lui Nicuşor Dan. Kivu a apărut public ca vector de imagine al USR, ca politician, nu ca sociolog. După demantelarea colaborării, reacţia publică a fost la fel ca în cazul Monei Muscă; pe ea – care a ieşit la rampă şi a pozat în moralizatoare, în luptătoare împotriva imposturii politice şi în mare susţinătoare a lustraţiei – a costat-o enorm colaborarea cu poliţia politică ceauşistă. Mona Muscă a părăsit definitiv scena publică, în timp ce mulţi alţii – bunăoară, Bălăceanu Stolnici, dar lista este realmente gigantică – n-au păţit absolut nimic!”, ne-a declarat Alfred Bulai.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *