Skip to content
Opinii & Analize

Diabolizarea adversarilor politici, un pericol la adresa democrației din România

“Ideile greşite despre democraţie fac ca democraţia să funcţioneze greşit”, spunea renumitul politolog italian Giovanni Sartori. O dată cu apropierea alegerilor parlamentare sesizăm tot mai multe astfel de idei greșite. Felul în care în care partidele se raportează unele la altele, de pildă, ține de acest avertisment pe care îl formula Sartori. Într-o democrație, partidele nu ar trebui să fie percepute ca inamici existențiali, iar perpetuarea acestei forme de raportare produce prejudicii imense democrației. În regimurile totalitare, acolo unde un anumit partid vrea să impună unipartidismul, diabolizând mai întâi restul partidelor și mergând până a le scoate în afara legii, această raportare este des întâlnită. Partidele nu sunt inamici existențiali într-o democrație, ci doar competitori în cursa pentru preluarea puterii. O lecție pe care partidele din țara noastră nu au învățat-o nici după 30 de ani de democrație.

Pericolul diabolizării adversarilor politici

Deunăzi, presa din țară scria despre un sondaj al celor de la USR-PLUS  care conținea, printre altele, o întrebare curioasă: „Cum v-ați simți dacă fiica/fiul dumneavoastră s-ar căsători cu cineva care este membru sau simpatizant PSD?”. Dându-și probabil seama de gafa monumentală, echipa de campanie s-a apărat spunând că era doar un proiect al unor cercetători din mediul academic, proiect care a fost oprit. Simpatiile politice au ajuns astfel criteriu de selecție în viața privată în viziunea unora. Nici liberalii însă nu au un discurs cu mult mai voalat la adresa PSD. Premierul Orban spunea de pildă săptămâna trecută că PSD trebuie să stea departe de putere cel puțin 10 ani, uitând că de fapt această decizie aparține electoratului. Nici social-democrații nu sunt absolviți de vina radicalizării politice. Acuzații dintre cele mai fanteziste la adresa președintelui Iohannis au fost formulate de către membri sau foști membri ai PSD. De pildă, Șerban Nicolae îl acuza în 2019 pe Iohannis de “nazism”, remarcă ce a stârnit imediat proteste din partea Institutul Elie Wiesel.

Aruncarea epitetelor de genul acesta în stânga și în dreapta produce un efect profund nociv democrației: radicalizarea electoratului. Partizanatul politic se adâncește și se transformă într-un adevărat clivaj. Conflictul este inerent societății umane având numeroase surse, însă într-o democrație prin intermediul politicii conflictul este depășit, făcând loc consensului. Consensul devine însă aproape imposibil de atins atunci când partidele politice duc competiția politică la paroxism și mențin politica în zona conflictului. Un inamic existențial trebuie învins, exterminat. Cu un inamic existențial nu poți face pace, nu poți ajunge la un compromis. Iar de ce diabolizarea adversarilor politici este periculoasă într-o democrație Vorbim de fapt despre o pantă extrem de alunecoasă. De la diabolizarea unui partid până la scoaterea lui în afara legii e doar un pas. Or lucrul acesta înseamnă de facto finalul democrației. Doar electoratul ar trebui să aibă puterea de a pedepsi un partid politic. Alegătorului îi revine dreptul de a trimite sau nu în Parlament un partid politic, iar mecanismul este cunoscut drept vot.

Diabolizarea partidelor politice de către alte partide politice face ca cooperarea să fie dacă nu imposibilă, atunci foarte greu de obținut. Arhitectura sistemului politic românesc reclamă mai degrabă necesitatea cooperării decât a confruntării. Or unul dintre motivele pentru care democrația nu funcționează bine la noi ține tocmai de menținerea politicii în zona confruntării. USR-PLUS, PNL, PSD etc. nu sunt adversari existențiali, ci competitori pentru câștigarea puterii. Odată câștigată puterea, consensul trebuie să ia locul competiției.

La fel cum se consolidează treptat, democrația poate suferi și un regres. În descrierea regimurilor politice și a tranziției de la unul la altul Platon ne spune că tirania se naște în sânul democrației. Altfel spus, fiecare regim conține germenii altui regim, de regulă opusul său. Democrația conține germenii tiraniei, iar alunecarea pe această pantă e de cele mai multe ori lentă, imperceptibilă. E nevoie de o reconceptualizare a viziunii pe care o au partidele de la noi în raport cu restul forțelor politice. PSD nu este inamicul existențial al PNL și USR-PLUS, cum nici PNL și USR-PLUS nu sunt inamicul existențial al PSD.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *