Skip to content
Politică

Dilema protocoalelor SRI-PICCJ: două organe ale statului trebuie să facă lumină EXCLUSIV

ZiareLive.ro

Redacția PSnews.ro vă prezintă situația controversată care a apărut, în urma publicării în aceeași seară a două protocoale diferite încheiate între Parchetul General și Serviciul Român de Informații.

Astfel, joi seară au fost publicate două protocoale. Pe site-ul Ministerului Public a fost publicat un protocol, nesecret, în data de 7 decembrie 2016, încheiat între Ministerul Public și SRI, privind cooperarea pentru stabilirea condițiilor tehnice de acces la sisteme tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor.

Însă, la nici două ore, Darius Vâlcov, consilierul premierului, a publicat un alt protocol, de data aceasta secret, semnat la aceeași dată. 7 decembrie, și mult mai amplu. Acest protocol prevede cooperarea între cele două instituţii „pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin”, și a fost semnat de către Augustin Lazăr şi Eduard Helvig.

Protocoalele SRI-Parchetul General, neconstituționale

Înainte de a vorbi despre cele două protocoale în sine este important să vedem decizia CCR nr.51 din 16 februarie 2016 privind protocoalele între SRI și Parchetul General care transmite că acestea sunt neconstituționale deoarece acordurile cu pricina permit ingerințe ale ofițerilor SRI în cadrul dosarelor din cadrul Pachetului General.

Amintim că la începutul scandalului legat de protocoalele semnate de SRI cu alte instituții, fostul judecător CCR, Toni Greblă declara: „Nu erau legale în primul rând. Sigur că erau împotriva tuturor principiilor, inclusiv unele din acele instituții au vocație constituțională, adică statutul lor este reglementat chiar de Constituție sau, mă rog, înființarea și existența lor. În acest fel rezultă că ele și-au depășit cu mult rolul lor constituțional, au încălcat prevederile legii și, mai ales, au adăugat la lege, începând să se comporte ca organe care aplică legea după cum consideră ei că este în interesul țării și ar fi o motivație să aplice în așa fel legea penală. Ori legile penale sunt de strictă interpretare, competențele materiale ale organelor judiciare sunt strict și limitativ prevăzute de lege astfel încât, nici prin protocol, nici prin acte asemenea unui protocol public sau secret nu poate fi adăugat la lege. Comportamentul este nelegal și abuziv”.

Cele două protocoale semnate de Helvig și Lazăr 

Protocolul Ministerului Public este intitulat „Protocol privind cooperarea între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public pentru stabilirea condițiilor concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor” și are 13 articole în timp ce protocolul publicat de Darius Vâlcov poartă numele „Protocol privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii”.

În cazul protocolului făcut public de Darius Vâlcov se observă din text o colaborare mult prea strânsă între SRI și procurori, nepermisibilă vădit din punct de vedere constituțional după cum vedem în următorul pasaj :

„Parchetul coordonează, prin intermediul procurorilor desemnaţi, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală speciale ale Serviciului”. Astfel, Parchetul General pune îi solicită vădit SRI-ului să îi furnizeze informații care pot fi folosite ulterior pentru instrumentarea unor dosare penale.

În protocolul publicat de Ministerul Public observăm că SRI acordă sprijin tehnic, prin compartimente specializate privind întreţinerea aplicaţiilor şi a echipamentelor, acordă suportul tehnic necesar instalării şi configurării de aplicaţii pe terminalele de exploatare tehnică din administrarea Ministerului Public, inclusiv cele amplasate în sediile acestei instituţii.

Acest fapt este susținut prin faptul că SRI este administrator unic al Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor.

Invocăm un pasaj din decizia CCR care ar trebui să taie din avântul SRI și al Parchetului General: „Nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică”.

Astfel, observăm cum Serviciul Român de Informații, printr-o formă sau alta, se ține aproape de Ministerul Public în ciuda deciziei Curții Constituționale a României.

Documentul prezentat aseară de purtătorul de cuvânt al SRI de pe site-ul Ministerului public pare fabricat în grabă și construit cu unicul scop de a stinge un eventual scandal generat de publicarea în presă a protocolului real.

SRI și Parchetul General stau din ce în ce mai precar în plan imagologic. Pentru a apărea lumină în tot acest caz, este necesară implicarea Comisiei Parlamentare de Supraveghere a SRI și a Inspecției Judiciare. Cele două organe ale statului trebuie să înceapă anchete care să dezvăluie dacă există nereguli.

România are de suferit și în această situație. Este vorba despre domenii-cheie, în joc fiind două instituții precum SRI și Ministerul Public. Cea dintâi menționată fiind componentă esențială în ceea ce privește siguranța națională, iar cea de-a doua vitală pentru funcționarea corectă a justiției.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *