Skip to content
Politică

Dincolo de orice închipuire! Cum erau denumiţi refugiaţii de către traficanţii din România

Dincolo de orice închipuire! Cum erau denumiţi refugiaţii de război din Siria şi Irak de către traficanţii de carne vie din România.

Cei 11 traficanţi de carne vie prinşi de procurorii DIICOT după ce au trecut ilegal peste graniţa României mai mult de 150 de refugiaţi foloseau un limbaj codat pentru a-şi trafica victimele. Sumele percepute ajungeau chiar şi la 5.000 de euro pentru o persoană, pe care o ajutau să ajungă în ţări din vestul Europei. Refugiaţii erau numiţi „baloţi” sau „paleţi”, arată interceptările anchetatorilor, care au reuşit să monitorizeze întreaga reţea, întinsă din Turcia până în Germania, transmite digi24.ro.

Piaţa Aksaray din Turcia era locul unde refugiaţii se strângeau sau erau aduşi de la graniţa cu Siria de călăuze. Şi tot aici oamenii erau triaţi şi apoi transportaţi ilegal în diverse ţări din Vest, acolo unde voiau să ajungă. România se afla pe ruta imigranţilor care urmau să fie transportaţi în Austria sau Germania. Reţeaua de traficanţi era formată din nouă cetăţeni turci care îi racolau şi îi trimiteau pe refugiaţi din Turcia spre ţara noastră. Aici, erau preluaţi de doi cetăţeni români ajutaţi de turci stabiliţi legal în România.

„Știi că aici sunt 21 de paleți! Și paletul de Austria! Noi îi pregătim azi”, sună un dialog interceptat de DIICOT.

„Paleţii” erau, de fapt, refugiaţii, denumiţi aşa tocmai pentru că oamenii stăteau înghesuiţi în camioanele care îi aduceau spre România. Alţi imigranţi erau duşi la graniţa Turciei cu Bulgaria, iar apoi urcaţi în bărci şi trimişi spre malul românesc. Din România, traficanţii negociau aducerea oamenilor spre Bucureşti. Totul depindea de sumele pe care refugiaţii erau dispuşi să le plătească. Fiecare viață, fiecare refugiat avea prețul lui. Totul depindea de locul în care imigranții doreau să ajungă. În România, refugiaţii nu trebuia să zăbovească mai mult de câteva zile.

 

Iată alt dialog consemnat în referatul DIICOT:

„M: Tu ai zis că vei lua două şi jumătate.

E: Şi?

M: Două şi jumătate, dar e de făcut un drum de 600 de kilometri. Știi?

E: Bine. Se duc 300 de litri de motorină. 300 de litri de motorină fac 300 de euro. Rămân pentru maşină 1.500-1.700 de euro. Ai înțeles?

M: Dar tu nu calculezi? Nu e risc?”

Traficanţii de oameni se temeau ca transporturile să nu fie oprite de poliţişti. Vorbeau în special noaptea şi codat la telefoane. Şoferii care urmau să îi ascundă pe refugiați în camioane şi să îi scoată din țară erau sfătuiți să plece la drum doar la lăsarea întunericului.

Referat DIICOT:

„La cât apreciezi că vom bea cafeaua?”

„Când se întunecă!”

În multe situaţii, spun procurorii, refugiaţii erau transportaţi ca mărfurile – în condiţii mizere, fără să se poată mişca. Mergeau sute de kilometri fără să ştie unde se află.

„Martorii nu au știut să menționeze ce perioadă de timp au mers cu TIR-ul, însă au precizat faptul că nu au coborât din TIR deloc, au avut de mâncare doar niște biscuiți și ceva apă, iar necesitățile fiziologice le-au făcut în sticle și pungi în TIR”, se arată în referatul DIICOT.

În cazul în care traficanţii îşi dădeau seama că pot fi urmăriţi de poliţie, luau în calcul inclusiv abandonarea refugiaţilor pe care îi transportau. 150 de refugiaţi din Siria şi Irak au tranzitat astfel România spre Austria şi Germania în doar trei luni. Întreaga reţea, formată din nouă cetăţeni turici şi doi români, a fost monitorizată de procurorii DIICOT. Traficanţii au fost prinşi, iar acum vor fi trimişi în judecată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *