Skip to content
Politică

Dîncu disecă tulburările din PSD: 6 luni de foc și problema mai gravă decât schimbarea lui Dragnea EXCLUSIV

puterea.ro

Sociologul Vasile Dîncu – fost vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în guvernul Dacian Cioloș – a acordat marți seară un interviu scris pentru PSnews.ro despre situația delicată de la vârful PSD (conflictul dintre Liviu Dragnea și Mihai Tudose), ocazie cu care profesorul universitar a făcut considerații generale asupra situației în care se prezintă stânga românească din acest moment.

Înainte să ne acorde interviul propriu-zis, fostul guvernant a ținut să facă următoarea precizare: „Nu sunt încântat să vorbesc despre situația din PSD, deoarece ceea ce spun eu se interpretează ca ofensivă în competiția internă. Precizez  că nu este vorba despre așa ceva – conducerea actuală a PSD nu are nevoie de mine sau de sfaturile mele. Dacă ar fi avut nevoie, m-ar fi consultat, mulți având telefonul meu. Nici eu nu mă autopropun ca sfetnic, deoarece nu cred că cineva ar vrea să mă asculte. Deci vă răspund fără vreun interes legat de echilibrul sau dezechilibrele de putere din PSD”.

În altă ordine de idei: profesorul universitar (fost membru PSD și ministru al Informațiilor Publice în cabinetul Adrian Năstase) a scos în evidență penuria de lideri prin care trece acum Partidul Social Democrat, precum și carențele de relaționare dintre formațiunea politică și Executiv.

Poate cea mai importantă parte a interviului acordat pentru PSnews.ro a fost aceea în care sociologul a avertizat că următoarele 6 luni sunt vitale pentru ca PSD să iasă din starea de defensivă în care a intrat odată cu accederea la putere.

Totodată, deși Vasile Dîncu a subliniat că Liviu Dragnea nu este veșnic în fruntea PSD, fondatorul IRES a arătat că plecarea în sine a actualului lider nu rezolvă automat o problemă cronică a formațiunii politice: inconsistența ideologică.

După cum spuneam, redăm discuția cu sociologul Vasile Dîncu (sublinierile îi aparțin):

Valentin Busuioc: Care considerați că sunt cauzele conflictului dintre Mihai Tudose și Liviu Dragnea și care credeți că va fi finalul confruntării?

Vasile Dâncu: Cauzalitatea unui conflict politic este întotdeauna multiplă: nu există nici o singură cauză și nici un singur vinovat. În primul rând, conflictele interne nu au niciodată intensitatea care se vede din afară. Cred că PSD încă nu a intrat în ultima fază a crizei din cauza acestui conflict – mai există căi de a transforma acest conflict într-un nou echilibru. Un anumit nivel de conflictualitate este benefic, tolerabil și tolerat bine de partidele mai mari. Conflictele aduc în față idei noi, oameni noi, inițiative și produc schimbarea partidelor sau adaptarea lor la electorat. Cu o singură condiție: să fie ținute în cadrele statutului (când contează statutul partidului) și să ducă la rezolvări cât mai rapide. Dacă devin conflicte permanente, ele se transformă în crize care sunt periculoase pentru partid.

Slăbirea organismelor colective ale partidului și o anumită irelevanță publică a multor lideri județeni este cauza principală. Aceste organisme ar trebui să cenzureze orgoliul celor doi lideri și să dea soluții la micile crize. Ar trebui să fie formate din lideri puternici, care prin forța lor singulară sau colectivă pot ține echilibrul. PSD s-a schimbat mult în ultima vreme și există prea mulți oameni care nu au discurs propriu și nici independență de discurs public sau autonomia necesară pentru a se opune.

Inexistența unor mecanisme de planificare politică, control intern  și strategie care să proiecteze activitatea și țintele de viitor face ca toată energia să se consume în bătălii om la om, nu în a gândi configurațiile viitorului. Aceasta este o cauză la fel de importantă. Când oamenii nu au proiecte de viitor, se luptă pentru prezent și asta duce la criză. Dezintelectualizarea partidului a fost o opțiune la un moment, cred,  dar ea acum face să nu existe lideri a căror voce să conteze și în afară, dar și înăuntru.

În fine: conflictul de autoritate dintre cei doi lideri este de înțeles. Cred că Liviu Dragnea – ca lider absolut – poate este normal să simtă că unii ies din când în când din cadrele stabilite, dar e greu să controleze chiar și punerea în aplicare a proiectului de guvernare, dacă nu are o armată de la partid care să facă asta. Dacă ar avea un fel de mini-guvern din umbră care să monitorizeze guvernul (organism făcut la nivelul departamentelor), atunci ar fi mai ușor și ar putea să mai descurajeze disidențe guvernamentale.

La fel: Mihai Tudose în mod firesc duce greul, ia toate criticile și furtunile în față, are nevoie de ajutorul partidului, mai are nevoie și de o mai mare libertate de interpretare a programului de guvernare, poate este nemulțumit sau sfidat de unii oameni din Guvern pe care nu i-a ales el, dar sunt protejați de șefii celor două partide. Relația dintre cei doi cred că trebuie depersonalizată mai mult, formalizată, dar asta se poate doar când partidul are un Birou Permanent (sau cum se numește acum) puternic și cu oameni care nu sunt dependenți de funcție în mod absolut. Dar lipsa de încredere și lipsa de solidaritate – generală în politica noastră – este o cauză care este greu de manageriat astăzi, este un adevărat cancer pentru toate echipele politice. Și mai este un lucru, foarte important, care arată nivelul culturii politice din România: aproape niciun lider român nu este în stare să cedeze măcar puțin din putere, să fie învingătorul care nu ia totul. Doar așa se poate ajunge la echilibru și în partid: când fiecare îi lasă celuilalt partea lui de putere, partea lui de autodeterminare. Acest echilibru – chiar dacă nu perfect – a existat în perioada Iliescu-Năstase.

Nu există un final implacabil al confruntării. În funcție de inteligența fiecăruia sau de o posibilă înțelepciune a mulțimilor din PSD, se poate ajunge la diferite moduri de a se tranșa acest conflict; deci poate câștiga unul sau altul, dar și un al treilea, cum se mai întâmplă câteodată. Nu este neapărat important cine câștigă, ci cu ce daune se aleg partidul și brandul lui.

Valentin Busuioc: Cine estimați că va avea de câștigat și cine va avea de pierdut din războiul Tudose-Dragnea?

Vasile Dâncu: De pierdut, pierd amândoi, într-o primă instanță. Acest conflict îi erodează, îi slăbește pe amândoi, mai ales că pare că totul merge pe logica amânării deciziilor finale sau a confruntării decisive. Pierde foarte mult partidul, chiar dacă acum încă nu se vede prea mult în sondaje, unde PSD a rezistat foarte bine în acest an în care a fost într-o defensivă groaznică. Cred că încă mai poate întoarce spirala aceasta, dar nu cred că se mai poate dacă pierde următoarele șase luni. S-a pierdut așa-zisa „lună de miere” – care de fapt dureaza 100 de zile – sau anul de miere cu electoratul, în care se putea lucra cel mai bine la programul de guvernare în liniște. Așa a trebuit ridicat mereu nivelul de așteptări, pentru a compensa pierderile: mereu același ministru trebuia să vină să anunțe că se măresc pensiile și salariile; or, era clar că asta nu se poate face dintr-odată, imediat.

Managementul așteptărilor este cea mai importantă componentă a comunicării guvernamentale – și aici nu s-a putut face asta și din cauza conflictelor. Nu s-a putut face o corelare între comunicarea de la partid sși comunicarea guvernamentală. A fost supraexpus comunicatorul de criză: Codrin Ștefănescu, lăsat mereu singur, fără parteneri de la Guvern în a construi o strategie comună de comunicare. Sigur: au fost și alte conjuncturi care au pus PSD în defensivă (chestiuni legate de politica internă sau internațională), dar principala cauză a fost totuși lipsa echilibrului intern. Pesediștii nu se pot plânge că au fost sufocați de opoziție politică; poate doar de o manifestare mai energică a societății pe care, de regulă, o denumim cu sintagma „societate civilă”.

În fine, cred că PSD și evoluția lui sunt importante pentru România, și de situația din PSD depinde mersul drept sau împleticit al României în anii care vin: anul Centenarului și anul Președinției României la Consiliul UE. Degeaba așteaptă mulți ca la un meci de box, să vadă dacă pierde Dragnea sau dacă este condamnat. Nu cred că asta este miza României. Echilibrul intern al PSD și recâștigarea unei forțe reale pentru opoziția politică sunt lucrurile cele mai importante pentru România. Echilibrul intern al PSD se poate câștiga numai prin acțiuni interne, doar prin voința membrilor de partid sau a simpatizanților, în măsura în care aceștia au influență. Sigur: partidele politice nu se adresează doar membrilor (prin acțiunea lor, influențează soarta tuturor), dar alegerile interne și mecanismele de putere trebuie să le lăsăm celor care s-au angrenat în această activitate. Sper că PSD își va găsi liniștea și echilibrele interne doar prin mecanisme și evoluții interne.

Valentin Busuioc: În ce măsură considerați fezabilă ipoteza schimbării lui Liviu Dragnea din fruntea PSD și pe cine vedeți luându-i locul?

Vasile Dâncu: Nimeni nu este veșnic în funcție (orice lider va fi înlocuit de altul); diferite sunt doar căile prin care se întâmplă succesiunea sau continuitatea la putere. Problema PSD este acum nu neapărat a liderului, ci este cea legată de reideologizare. Oamenii se mișcă și acționează nu doar după interese imediate, posturi sau funcții, ci și în legătură cu emoții, apartenențe la grup, pasiuni politice. Partidele noastre au nevoie de reinventarea solidarității bazate pe ideologie, mai ales dacă vorbim de intelectuali sau de tineri, unde PSD a câștigat ultimele alegeri. Ideologiile furnizează identitate și sunt legate de sisteme de valori. Nu poți vota la infinit sau nu poți fi loial doar liderului; este nevoie si de altceva. Chiar dacă liderul ar fi un sfânt sau un erou.  Și nici teoria cu programul de guvernare care aduce fericirea nu ajunge. Liderii trebuie să încarneze valori, să arate că prețuiesc anumite forme ale eliberării și libertății umane, mai ales când este vorba de stânga. Schimbarea unui singur om de la conducere nu schimbă lucrurile dacă nu se aduce un alt proiect ideologic, adaptat lumii de acum – o nouă stângă, poate cuplată cu un progresism adaptat crizelor de azi.

Valentin Busuioc: Pe cine vă așteptați să desemneze PSD drept candidat pentru alegerile prezidențiale din 2019?

Vasile Dâncu: Nu știu. Ar trebui ca studiile de marketing politic și political profiling să aibă ultimul cuvânt. Mai este mult până atunci, partidul va mai trece prin frământări, dar sper să fie frâmântări care să ducă la o reconstrucție din mers. Pentru interesul României, dar și al stângii românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *