Skip to content
Opinii & Analize

Diplome false și traseism politic. ,,Cultura iresponsabilității” erodează statul de drept din România

Țările fost-comuniste în care Uniunea Europeană a cam dat chix cu implementarea statului de drept sunt mai multe decât degetele de la o mână. Motivul pentru care puterea transformațională a Uniunii Europene n-a funcționat e destul de evident. Miile de grupuri de interese care au gravitat și continuă să graviteze în jurul Comisiei Europene au fost mai preocupate de aducerea pieței unice decât de aducerea democrației liberale în fostul lagăr socialist. În definitiv, capitalismul a fost mereu mai important decât democrația. Că piața unică începe să sughită fără statul de drept s-a înțeles tardiv. Europenizarea și statul de drept nu pot fi aduse pe bucăți de la Bruxelles, în gențile cu cadouri ale experților și expertelor anti-corupție. Astăzi, după experiențele cu România, Bulgaria și Turcia, precum și cu statele membre ale grupului de la Vișegrad, Comisia Europeană pune problema statului de drept de la bun început în orice proces de negociere. Mai mult decât atât, progresul în implementarea statului de drept nu mai este măsurat doar la nivel formal. Adică în funcție de legi, programe și condamnări pentru faptele de corupție. Ci mai ales la nivel informal. Comisia Europeană vrea să vadă cum statul de drept a devenit o practică informală, cum s-a insinuat adică în ,,partea necontractuală a contractului” sub forma culturii responsabilității. De existența acestei culturi vor depinde fondurile europene. E o veste proastă pentru statele care și-au camuflat grupurile oligarhice atât cu retorici patriotarde cât și cu discursul statului de drept.

În esență, statul de drept se referă la respectarea drepturilor omului. Acesta e sensul restrâns al statului de drept. Care depinde de un sens larg, respectiv statul de drept înțeles ca sistem legislativ clar și predictibil. Fără sensul larg, sensul restrâns al statului de drept nu e posibil. De ce? Pentru că legea neclară și schimbătoare îl va favoriza întotdeauna pe insul mai bogat și mai bine conectat la sistemul de putere local sau național. Lucrurile stau cu totul altfel când legea e clară și predictibilă. O astfel de lege nivelează puternic raporturile de putere dintre cetățenii unui stat, iar rezultatul unui proces nu mai este o loterie. Dar un sistem legislativ clar și predictibil nu apare din cer. În spatele unui astfel de sistem se află o logică informală, care implică profesionalism și responsabilitate socială. Târziu, tehnocrații Uniunii Europene au înțeles că modernizarea pachetelor legislative dintr-un stat nu garantează apariția statului de drept. Dacă ,,reforma justiției” nu este dublată de cultura responsabilității, statul de drept rămâne doar pe hârtie. Profesionalismul și responsabilitatea socială larg răspândite în aparatul administrativ al unui stat garantează preocuparea acesteia pentru cetățean și pentru drepturile sale. Altminteri, reformarea justiției într-o logică de tip cantitativ produce doar narațiunea sau retorica statului de drept. Dar nu și instituția statului de drept.

Diplomele false distrug ideea de profesionalism în România. După ce experții ,,stângii” din România s-au remarcat prin doctoratele plagiate, experții ,,dreptei” n-au dorit să se lase mai prejos. Unii dintre aceștia din urmă au dovedit că nu au nici măcar o diplomă de bacalaureat sau o amărâtă de licență. Ce viziune de politici publice să ai, atunci când singurele cărți care îți trec prin mână sunt cele de credit? Absența profesionalismului la vârful birocrației de stat din România constituie o evidentă problemă de securitate națională. Când nu știi carte nu poți avea o viziune de politică publică adaptată la urgențele sociale și economice ale locului. Ca atare, fie copiezi, fie ți se bagă pe gât viziuni de politică publică, care se traduc de cele mai multe ori în intervenții imprecise ale statului. Astfel de imixtiuni nu îmbunătățesc în nici un fel viața cetățeanului de rând. Ba chiar o înrăutățesc. Când ai o diplomă falsă în buzunar, organizezi lupta anticorupție cu viziuni de acum patruzeci de ani și politicile de securitate cu teorii de acum treizeci de ani. Și începi să crezi că educația sexuală e responsabilitatea centrală a învățământului public, în loc de producția de cetățeni responsabili, capabili să genereze civilizație. Masiva deprofesionalizare de la vârful birocrației de stat din România a eliminat ideea de responsabilitate socială. Profesionistul are etica ,,lucrului bine făcut”, care presupune respectarea unor reguli. Inclusiv a unora aparent insignifiante, precum cele de citare. Neprofesionistul face nefăcute și încalcă regulile constant. Când birocrația de stat are la vârf neprofesioniști, pentru aceștia statul de drept e un pachet de reguli pe care să le respecte alții. Pe scurt, deprofesionalizarea alimentează ,,cultura iresponsabilității” în România. Într-o astfel de cultură, statul de drept, adică respectul pentru reguli și pentru drepturile omului, nu poate prinde rădăcini.

După deprofesionalizare, traseismul politic alimentează la rându-i cultura iresponsabilității. Vinovat e pragmatismul excesiv din spatele traseismului politic. Traseiștii din politica românească sunt pragmaticii obsedați de accesul la cât mai multe resurse publice. Singura regulă pentru acești politicieni e că nu există nicio regulă când vine vorba de accesul la funcții publice. Nici formală, nici morală și nici ideologică. ,,Foncția” e tot contează. Din acest motiv, traseismul politic reîncălzește constant oferta politică second-hand din România. În condițiile în care partidele nu se reformează, nu votăm răul cel mai mic, ci același rău. Traseismul politic osifică clientela politică. Aceiași ,,neprofesioniști” sufocă cenușia birocrație de stat din România, care lucrează pentru sine și pentru patronii politici din România și de aiurea. Dar puțin spre deloc pentru cetățean. Pe scurt, traseismul politic e ,,conflictul înghețat” din politica românească. El blochează orice fel de schimbare politică și administrativă. Votăm, dar nu alegem. Ce legătură există între traseismul politic și statul de drept? Una singură. Traseismul politic subminează statul de drept prin promovarea culturii iresponsabilității. Cum scăpăm de traseism politic? E simplu. Nu scăpăm. Tinerii educați, care prin prezența masivă la vot pot da un vot de blam traseismului politic, nu vor fi tocmai educați prin grija deținătorilor de diploma false care diriguiesc sistemul de învățământ.

În România pare că nu s-a înțeles că statul de drept e de fapt un stat puternic. Puternic mai ales pe partea de instituții administrative și sociale, nu pe partea instituțiilor coercitive. Evident, acestea din urmă nu trebuie să fie slabe. Dar consolidarea birocrației coercitive pe seama celei cu rol administrativ și social nu produce nici bună guvernare, nici cultura responsabilității și nici stat de drept. Statul de drept înseamnă mult mai mult decât reforma justiției. Înseamnă inundarea tuturor instituțiilor publice cu profesionalism și responsabilitate socială. Nu doar a justiției.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *