Skip to content
Politică

Discursurile prezidențiabililor sub lupă. Astăzi, Klaus Iohannis

Odată cu startul campaniei electorale, PSnews.ro începe o serie de analize despre liniile definitorii ale discursurilor candidaților la alegerile prezidențiale.

Candidatul ACL, Klaus Iohannis

Klaus Iohannis s-a făcut remarcat prin discursuri evazive și formulări laconice, modul său de a se exprima în public fiind chiar unul dintre subiectele de discuție ale actualei campanii electorale. Ba chiar mai mult, candidatul ACL la prezidențiale a fost testat de unii moderatori TV și a fost pus să citească discursuri, atât în limba engleză, cât și în limba germană, Iohannis dovedind astfel că îi este mult mai ușor să se exprime într-o limbă străină decât în română. Totodată, candidatul ACL este cunoscut pentru apetența sa pentru negații, făcând deliciul presei, care nu a ezitat să comenteze fiecare ieșire publică a neamțului. Klaus Iohannis utilizează în mod repetat, excesiv chiar, negațiile. Deși specialiștii în analiza de discurs nu recomandă asta, Klaus Iohannis folosește negațiile uneori chiar la începutul frazei.

Iată doar câteva exemple:

Reporter: Cum vedeți intrarea în cursă a lui Teodor Meleșcanu?
Klaus Iohannis : Nu este un lucru interzis.

Rep.: Cum comentați scandalul deconspirării lui Robert Turcescu?
K.I.: Nu cred că este ceva foarte important.

Rep.: Regretați sau nu că ați participat la suspendarea președintelui Băsescu din 2012?
K.I: Nu am obiceiul să gândesc în termenii „cum ar fi fost dacă…”.

Rep.: Prima confruntare cu PSD o veți avea la moțiunea de cenzură. V-ați făcut calculele?
K.I.: Nu se pune problema de calcule.

O altă frază repetată aproape obsesiv de candidatul ACL este aceasta:

„În campania mea, românii nu vor avea parte de scandal şi gălăgie, dar nu înseamnă că o să tac. Eu nu vreau să tac un discurs, eu vreau să ţin un discurs.”

Tot o negație, acest mesaj funcționează ca o justificare pentru lipsa sa de poziționare față anumite teme de dezbatere din campania electorală. Sub masca evitării conflictului, se poate ascunde de fapt evitarea asumării unor luări de poziție.

O altă problemă a lui Klaus Iohannis este lipsa unor teme de discurs cu care candidatul ACL să se poată identifica. La momentul lansării programului său politic, pe 29 septembrie, Klaus Iohannis a eșuat în a veni cu o măsură novatoare, care să genereze dezbatere și, pe cale de consecință, expunere media. Astfel, principalele puncte ale programului său prezidențial nu au reușit să capteze atenția presei, ba chiar au dovedit o oarecare lipsă de orginalitate: au fost teme mai vechi, reluate, precum revenirea TVA la 19%, aprofundarea parteneriatului strategic cu SUA sau alocarea a 6% din PIB educației.

Despre Klaus Iohannis, unii ar putea spune că nu îi place să vorbească. Răspunsurile scurte, uneori monosilabice, surprind. Maniera sa aparte de a se referi deseori direct la subiect, fără introduceri sau ocolișuri, a fost bine primită de unii analiști, iar candidatul de etnie germană a fost lăudat în acest sens. De exemplu, C.T. Popescu a spus despre el: “Pentru mine, să îl aud pe domnul Iohannis a fost o binefacere. Iohannis știe să asculte, să vorbească și, mai ales, să tacă”, iar Andrei Pleșu a mărturisit că visează la un președinte care să vorbească minimal.

Nu toți analiștii au apreciat însă modul în care vorbește Iohannis. De exemplu, Dan Andronic este de părere că prezidențiabilul ACL “vorbește tărăgănat și evaziv”, iar Cozmin Gușă a spus următoarele: “Klaus Iohannis are un limbaj destul de simplu. Spre deosebire de candidaţii tradiţionali ai dreptei, Iohannis are o problemă pentru că, deşi şi-a lansat o carte, nu dă senzaţia că ar fi citit prea multe în viaţa asta”. Analizele de mai sus scot în evidență și alte dezavantaje ale modului de exprimare al candidatului ACL: vorbește rar și are un vocabular limitat, puțin spectaculos.

Însuși Klaus Iohannis a recunoscut că ar avea câteva probleme de comunicare.

Eu nu sunt vorbăreţ, dar sunt combativ. Oamenii s-au săturat de vorbe goale, toţi au venit, au promis marea cu sarea, au plecat. Eu vorbesc mai puţin, dar dacă promit ceva, atunci şi fac”.

Este de remarcat că și în acest caz, candidatul ACL recurge tot la o negație.

Totodată, discursul lui Klaus Iohannis este asociat în spațiul public și cu gafele pe care le-a făcut de când a fost desemnat candidat ACL. Una dintre acestea a fost autocaracterizarea drept „politruc”, cel puțin neinspirată, urmată de o explicație neconvingătoare a alegerii termenului, iar alta a reprezentat-o afirmația cu care a dorit să ofere o un argument pentru cele șase case pe care le deține: ”alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile”, spunea Iohannis. O declarație controversată a candidatului PDL și PNL a fost și cea conform căreia e normal ca serviciile să aibă ofițeri acoperiți în presă şi în politică. Și de data aceasta, Iohannis a fost nevoit să revină asupra declarației care a stârnit indignare în spațiul public.

În concluzie, Klaus Iohannis este un comunicator laconic, fără talent oratoric, dar caracterizat de concizie și claritate. Lapidaritatea sa nu trebuie însă confundată cu hotărârea. Candidatul ACL poate fi deseori ezitant în a-și asuma poziții clar definite, nu are teme proprii de discurs, în schimb, a fost deseori asociat cu o serie de gafe majore, care ar putea fi taxate de electorat la alegerile din toamnă.

Seria ”Discursurilor prezidențiabililor sub lupă” continuă luni cu Victor Ponta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *