Dmitri Hmelnițki este istoric, publicist, cercetător pe tema agenților ruși de influență în străinătate. Este autor de cărți științifice, monografii și publicații despre societatea sovietică și post-sovietică.
Hmelnițki a vorbit într-un interviu pentru Cyprus Daily News despre agenții ruși de influență, rețelele și organizațiile lor, diferența dintre activitatea agenților de influență și spioni, despre „lumea rusă” și emigranți, informează deschide.md.
El nu consideră că există o diminuare a interesului pentru subiectul privind agenții de influență ai Rusiei în societatea occidentală.
„Nu sunt sigur că putem vorbi despre o scădere a interesului. Acest interes, de fapt, nici nu a existat înainte. Nici jurnaliștii și nici agențiile de informații occidentale au au avut un asemenea interes. Mă ocup de acest subiect din 2005. La un moment dat, niște jurnaliști germani mi-au cerut să investighez o informație despre o „academie” a KGB, activă în Germania. După anchetă, s-a dovedit că era o filială KGB. Și la prima vedere părea destul de inofensivă. După publicațiile din presa germană, istoria s-a încheiat cu dizolvarea acestei „academii” din Moscova.
De atunci, am avut un interes deosebit față de subiectul agenților de influență ruși și am început să mă ocup de acesta în mod sistematic. Pot spune că o intensificare a activității agenților ruși a început în 2014, când, pe lângă organizațiile deja existente, au început să apară alt organizații publice fictive cu rădăcini la Moscova. Scopul lor principal era atunci sprijinul propagandistic în contextul anexarii Crimeei de către Rusia. De atunci, numărul lor crește și crește”, a spus el.
Hmelnițki consideră că recrutarea prin cumpărare a agenților de influență pentru serviciile speciale sovietice a fost o sarcină majoră încă de la începutul anilor 1920.
„Apoi, OGPU (devenit mai târziu NKVD) s-a angajat în recrutarea în masă a politicienilor occidentali, scriitorilor, savanților. Scopul a fost prelucrarea opiniei publice occidentale în favoarea lor. Oameni, precum Romain Rolland, James Aldridge, „Cambridge Five” au fost mulți. Ei bine, emigrarea rusă în Europa a formau un mediu extrem de favorabil pentru activitatea agenților OGPU-NKVD-KGB. Astăzi, situația se repetă într-o formă și mai favorabilă.
Este practic imposibil să tragi o linie clară care să despartă activitățile agenților de influență de spionaj. Să presupunem că un agent de influență are acces la informații clasificate dacă, de exemplu, este politician sau este implicat în activități sociale la un nivel politic înalt. Alte informații le are un inginer, de exemplu, un fizician atomic. Cu ajutorul unor astfel de oameni, pe timpuri, pentru Stalin, a fost furată de la americani tehnologia producerii de bombe atomice. Mai mult, acești oameni nu erau spioni în sensul literal al cuvântului. Erau agenți de influență.
Același lucru se întâmplă și acum. Să prinzi un spion e foarte dificil. Se mai întâmplă periodic, dar rar. Trebuie să prinzi un spion „la cald”, să-l prinzi furând sau cumpărând materiale clasificate, încercând să recruteze un politician sau un om de știință. Sunt puțini dintre acești spioni. Agenți de influență sunt sute de mii și ei nu încalcă nicio lege. În Germania, unde, la fel ca și în Cipru, există un mare procent de persoane venite din URSS și Rusia, este pur și simplu acoperită de astfel de rețele ș de agenți de influență, fiecare dintre aceste rețele funcționând pentru propriul grup țintă.
Am o listă de organizații de acest fel, este o listă imensă. Există, de exemplu, organizat la cel mai înalt nivel guvernamental, Forumul germano-rus (Forum Deutsch-Russisches e.V.) care este pur și simplu plin de agenți germani de influență din cercurile politice, începând cu fostul prim-ministru al Brandenburgului Matthias Platzek.
„Lumea rusă”, cu organizațiile sale culturale, este angajată în pregătirea patriotică a emigranților ruși în străinătate, atât din prima generație a emigranților, cât și a copiilor și nepoților lor. Și au foarte mult succes în acest sens. Există organizații rusești care lucrează cu partidele germane de dreapta – mici și mari. În paralel, există grupuri care lucrează cu partidele germane de stânga. Există grupuri care lucrează în mod special cu studenții. Există asociații literare conduse de la ambasadele rusești. Există numeroase „institute” pseudoștiințifice și „academii” cu filiale internaționale și personal specific. Există psedo-organizații care pledează pentru drepturile omului.
Există organizații sportive, de exemplu, cluburi de arte marțiale cu rădăcini rusești din care fac parte KGB-iști sau agenți GRU ce funcționează n întreaga lume. Există asociații germane de veterani ai forțelor speciale sovietico-ruse și din RGD, de exemplu, desanți. Există asociații străine de foști studenți ai universităților sovietice. De exemplu, în Germania (ca în multe alte țări) există un club de studenți MGIMO. Este clar că străinii care au studiat în perioada sovietică la MGIMO nu s-au putut abține de a fi oamenii KGB-ului. Aceștia s-au întors în țările lor ca agenți ai serviciilor speciale. Nu cred că astăzi situația cu studenții străini de la universitățile ruse este diferită.
Există organizații speciale care au adunat oameni de știință ruși care au emigrat și au ajuns în locuri bune în Occident. Este clar că un profesor la o universitate mare occidentală căruia i se oferă un laborator în Rusia, unde el desfășoară cercetări în condițiile bune și-i învață pe studenți două luni pe an, nu va avea secrete față de angajatorii lor ruși. Există, de asemenea, foste servicii speciale ale RDG care nu au rupt niciodată legăturile cu Moscova și își deghizează activitățile, de exemplu, ca detectivi privați sau companii de securitate„, a adăugat el.
El a vorbit și despre organizațiile de cultură, care reprezintă o oportunitate de recrutare.
„Din organizațiile literare fac parte persoane interesate de finanțarea publicațiilor lor. Dacă e nevoie, ei vor scrie ce trebuie, vor spune ce trebuie, vor participa la congrese și conferințe pro-ruse desfășurate în Occident. Asta se întâmplă și cu artiștii. Orice eveniment cultural pe banii Moscovei are un scop: pătrunderea în cercurile importante, iar asta înseamnă întâlniri, cunoștințe, contacte. Este o oportunitate de recrutare.
De exemplu, la deschiderea unei expoziții sau la prezentarea unui activități artistice nevinovate vin tot felul de oameni, Inclusiv politicieni. Asta este încă un pas în interiorul societății occidentale. Iar oamenii de artă în zadar cred că ei nu vor fi recrutați. Ei deja au fost recrutați. Din momentul încare ei au luat banii și au participat la acest eveniment, ei deja sunt inofensivi pentru partea rusească. Aceasta este o formă de recrutare, o modalitate de succes de a avea influență asupra mediului de cultură occidental și a emigranților. Și iată, apar un număr mare de scrisori de protest, petiții, care acum sunt semnate de intelectualitatea artistică ce se află în opoziție față de Putin, având diverse motive, acești oameni nu vor semna nimic. Asta este recrutare„, a mai spus Dmitri Hmelnițki.
