Skip to content
Editorial Opinii

Doctrina Trump – America fără prieteni și dușmani permanenți

psnews.ro

La doi ani de la preluarea mandatului de președinte al SUA, Donald Trump pare că a preluat controlul asupra politicii externe. Cei mai proeminenți membri din echipa sa inițială de politică externă – Rex Tillerson, H.R. McMaster, James Mattis și Nikki Haley au dispărut din peisaj. În primii săi ani de mandat, Trump a luat o serie de măsuri care au fost promise în campania electorală și care i-au adus votul milioanelor de americani: retragerea din Acordul de la Paris, cererea ca aliații din NATO să crească contribuțiile financiare în susținerea alianței sau părăsirea acordului nuclear cu Iranul.

America fără prieteni și dușmani permanenți

Totuși, Trump nu a reușit să reorienteze fundamental politica externă a Statelor Unite. Dar, după ultimele declarații privind intențiile acestuia de a retrage trupele militare americane din Siria și Afganistan, președintele SUA a dat semnalul întoarcerii la preceptele enunțate în 2016.

Într-un interviu pentru Financial Times, Henry Kissinger l-a descris pe Trump ca fiind “una dintre acele figuri din istorie care apar din când în când pentru a marca sfârșitul unei ere. Asta nu înseamnă că el este conștient de acest lucru. Ar putea fi doar un accident”. Este posibil ca Trump să fie într-adevăr o astfel de figură care marchează sfârșitul unei ere? Sau va fi doar o figură tranzitorie în peisajul politic american?

În nenumăratele sale apariții publice, Donald Trump a spus limpede că urmărește o ruptură categorică față de predecesorii săi. În discursul său inagural, el a dat semnalul că era excepționalismului american, noțiunea potrivit căreia Statele Unite reprezintă “națiunea indispensabilă”, s-a sfârșit. “Nu încercăm să impunem modul nostru de viață nimănui”, a spus Trump “ci mai degrabă, vrem să fie un exemplu pentru cei ce vor să îl urmeze”.

În ostilitatea sa față de Uniunea Europeană, Trump a lăsat clar de înțeles faptul că dorește să negocieze cu statele la nivel individual și nu colectiv, atunci când vine vorba despre comerț. În mod similar a privit aliații europeni printr-o optică mercantilă, acuzându-i în nenumărate ocazii că nu își îndeplinesc atribuțiile fiscale față de NATO. La fel ca Lordul Palmerston care scria acum două secole “nu avem aliați eterni și inamici veșnici, ci doar interese eterne”, înclinațiile lui Trump sunt mai degrabă în favoare independenței, decât a interdependenței.

Cu toate acestea, veleitățile lui Trump în materie de politică externă sunt doar o fațetă, pe când capacitatea de a le pune în aplicare, reprezintă cealaltă fațetă. Într-un articol publicat în Foreign Affairs, Thomas Wright, cercetător la Brookings Institution, discerne o doctrină aflată în stagii incipiente: “Pentru prima dată, observatorii pot identifica o politică externă unică, chiar dacă încă incompletă, în care administrația sprijină impulsurile președintelui și nu acționează împotriva lor. Această politică externă unificată este una în care administrația Trump nu are prieteni permanenți și nu are dușmani permanenți. Ea urmărește o abordare tranzacțională cu toate națiunile și nu pune mare accent pe legăturile istorice, căutând să obțină beneficii imediate”.

Totuși, trebuie spus că ideea unei administrații care să acționeze unitar, nu e încă susținută în totalitate de dovezi. În chestiuni care țin de Iran, Siria sau Rusia, există în continuare puncte de vedere divergente. Secretarul de Stat, Mike Pompeo propune o accelerare a procesului de retragere din Afganistan, în timp ce alți oficiali propun varianta unei retrageri graduale. John Bolton, consilierul pe probleme de securitate națională (NSA) a fost principalul architect în anularea Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare dintre Washington și Moscova, îndeplinind cerințele pe care le avea Trump. Cu toate acestea, în chestiunea spinoasă a retragerii din Siria, Bolton l-a contrazis public pe Donald Trump. Acesta a spus că nu va exista o retragere în grabă din Siria: “Există obiective pe care trebuie să le îndeplinim și care reprezintă o condiție a retragerii noastre”.

Pericolul retragerii Statelor Unite din lume

Într-un articol pentru The Washington Post, Antony J. Blinken și Robert Kagan, au atenționat cu privire la pericolul unei retrageri a Statelor Unite din arena internațională: “Dacă Statele Unite abdică de la rolul său de a modela regulile și instituțiile internaționale, atunci se va întampla unul din două lucruri: o altă putere sau un grup de puteri vor interveni și vor mișca lumea în direcția intereselor lor, sau încă mai plauzibil, lumea va cădea în haos și conflict, așa cum s-a întamplat în anii ‘30”

În timp ce Donald Trump va naviga pe ape din ce în ce mai turbulente în politica externă din următorii ani, performanțele sale instituționale vor fi judecate după capacitatea acestuia de a creiona și a pune în practică o doctrină care să mențină primatul Statelor Unite în lume. Rămâne de văzut dacă președintele american va reuși să se ridice la nivelul sarcinii.

1 comentariu la “Doctrina Trump – America fără prieteni și dușmani permanenți

  1. Nu mi se pare clar ce crede autorul despre USA. Mai degraba intrebarea ramane deschisa: USA va fi sau nu importanta in lume? Deoarece nimic nu e vesnic, ci doar schimbarea e vesnica, n-avem ce face si trebuie sa acceptam ca USA a devenit ceva cam cetos si cu atat mai cetoasa e starea noastra de spirit, dupa ce ne facusem iluzii ca avem sprijinul NATO. Efectiv, ne aflam in mare nesiguranta. Daca nu l-as banui pe Trump de coniventa cu Putin, as saluta eleganta ideii ca SUA nu mai vrea sa impuna nimic nimanui si ca se vrea doar un model de urmat si cine-i urmeaza, bine, cine nu, treaba lor…
    Pe de alta parte insa, noi chiar suntem liberi sa facem ce vrem? Noi, cei din tarile mici?
    Ce nu-mi place la Trump este ostilitatea fata de EU. Asta sugereaza atat gelozia fata de puterea economica a EU, dar si posibila coniventa cu Putin, pe care, de asemenea, il deranjeaza EU…Deci, ce vor aceste mari puteri? Sa imparta lumea, inclusiv EU, intre ei ca sfere de influenta. Pare ca Trump a convenit cu Putin sa slabeasca EU, sa lase lui Putin influentarea EU sau reluarea fostei influente a Rusiei in tarile foste socialiste, incat ambele mari puteri vor sa umileasca tarile din vestul Europei…Nu stiu, dar eu chiar nu-l pot suferi pe Trump! E o piaza rea, aproape ca face din America o tara nesuferita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *